22,649 matches
-
relicva fiind preluată de episcopul de Lydda. Taqi al-Din le ordonă luptătorilor săi să lase arcurile și să-i atace pe cavalerii care-l apărau pe episcop cu săbiile, buzduganele și lăncile. Sarazinii i-au doborât pe apărători numai datorită efectivelor superioare, Taqi luând relicva și părăsind exultat lupta. Al-Afdil, fiul de 17 ani al lui Saladin, martor al acestei întâmplări, a crezut că victoria era de acum sigură. Dar tatăl său l-a contrazis; peste puțin timp, cruciații întreprind încă
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
Omul este ferit de pericolul îmbolnăvirii prin consum de carne infectată, deoarece virusul este inactivat de sucul gastric, însă pagubele produse de boală în domeniul creșterii animalelor sunt imense, în Europa de vest folosindu-se metoda de eradicare „culling” (omorârea efectivului de animale infectate). În alte țări se aplică, ca măsură preventivă, vaccinarea cu un virus inactivat, folosindu-se ca adjuvant hidroxidul de aluminiu. Dezavantajul acestei metode constă în faptul că animalele purtătoare de virus nu se mai pot deosebi prin
Febră aftoasă () [Corola-website/Science/308816_a_310145]
-
vindecare a leziunilor bucale durează cca. 14 zile, iar a celor de la nivelul copitei durează o lună. Convalescența poate fi prelungită prin apariția unor suprainfecții secundare, bacteriene. Între timp se pot observa cazuri noi de îmbolnăvire a animalelor sănătoase din efectiv. Pe lângă formele mai ușoare de boală, care au fost descrise, cu un procent de letalitate (mortalitate) de 2 %, există și forme cu evoluție mai gravă, în care mortalitatea atinge 80 %. Aceste forme grave sunt cauzate de un agent infecțios mai
Febră aftoasă () [Corola-website/Science/308816_a_310145]
-
defensive ale armatei din Kwangtung, aici aflându-se cea mai mare concentrare de întreprinderi industriale și surse de materii prime din afara Japoniei, care se mai afla sub controlul niponilor în 1945. Cu toate acestea, forțele japoneze erau cu mult sub efectivele aprobate, cea mai mare parte a armamentului greu și cele mai bune unități fiind transferate pe frontul din Pacific, în ultimii trei ani. În 1945, armata din Kwantung era încadrată cu numeroși soldați proaspăt recrutați și slab pregătiți. Ca urmare
Operațiunea Furtună de august () [Corola-website/Science/308915_a_310244]
-
rang înalt din Ministerul de război și punând la punct detaliile loviturii de stat. La ora 21:30 a zilei de 14 august, rebelii au declanșat acțiunea. Regimentul al 2-lea de gardă imperială a pătruns în palatul imperial, dublând efectivele batalionului staționat deja aici, pentru a asigura protecție împotriva unei eventuale lovituri de stat. Numai că ofițerul comandant al acestui regiment trecuse deja de partea rebelilor. La început, liderii rebelilor au sperat că simpla ocupare a palatului și primele semne
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
toată durata războiului european și să staționeze 25.000 de soldați în Estonia, 30.000 în Letonie și 20.000 în Lituania începând cu octombrie 1939. La începutul anului 1939, Districtul Militar Leningrad alocase deja 17 divizii, aproximativ 10% din efectivele Armatei Roșii, în statele baltice. Mobilizarea a urmat la scurtă vreme după aceea. Armata a 8-a a fost relocată în Pskov pe 14 septembrie 1939 iar la dispoziția Districtului Militar Leningrad a fost pusă nou formata Armată a 7
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
a scris o scrisoare aspră lui Darnand, în care îl critica pentru organizarea unor „excese”. Darnand i-a trimis o scrisoare sarcastică de răspuns mareșalului, în care aprecia că Pétain ar fi trebuit să-și facă auzit protestul mai înainte. Efectivele organizație sunt apreciate la 25.000 - 35.000 de oameni în momentul declanșării debarcării din Normandia (iunie 1944). Numărul total al membrilor a scăzut rapid după debarcare. După eliberarea Fanței, acei milițieni care nu au reușit să se refugieze în
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
a fost ocupată de Divizia a 24-a de infanterie SUA, având ca zonă de responsabilitate și insula Shikoku. Insula Honshū a fost ocupată de Divizia I de cavalerie, iar Hokkaidō de Divizia a 11-a aeropurtată. Până în iunie 1950, efectivele tuturor acestor armate suferiseră reduceri succesive importante. Când Coreea de Nord a invadat Coreea de Sud, elemente ale Diviziei a 24 au fost deplasate pe calea aerului în Coreea de Sud, dar militarii americani, fără experiență de luptă, care se achitaseră onorabil de sarcinile lor decurgând
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
militare. BCOF a fost de asemenea responsabilă pentru prefecturile vestice și își aveau cartierul general la Kure. În perioada cu cea mai numeroasă prezență a militarilor BCOF, au fost deplasați peste 40.000 de soldați în insule. Începând din 1947, efectivele militarilor BCOF au început să se reducă, pentru ca, în 1951, prezența lor să înceteze. Constituția postbelică, adoptată sub supravegherea aliaților, a inclus o „clauză a păcii” (Articolul 9 al Constituției Japoniei), prin care se renunța la război și se interzicea
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
trebuia distrus de atacul direct al Corpului al III-lea SS comandat de generalul Felix Steiner, care urma să atace din nordul Berlinului. Mai târziu, în aceeași zi, Steiner a declarat că nu poate îndeplini sarcina dată datorită lipsei de efective, iar Heinrici i-a explicat lui Hitler că Armata a 9-a trebuie să se retragă imediat pentru a nu fi încercuită de sovietici. El a afirmat că era deja prea târziu pentru această armată să se deplaseze spre nord-vestul
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
până când au atins liniile sovietice defensive stabilite la Baruth de Divizia a 50-a pușcași de Gardă, întărite cu tancuri grele îngropate și de Divizia a 329-a de pușcași. În momentul în care tancurile germane au atins liniile sovietice, efectivele lor erau deja împuținate de focul artileriei și aviației sovietice. Germanii au încercat executarea unei manevre de învăluire la Baruth, tentativă care s-a încheiat cu un eșec. În ciuda ordinelor lui Busse, care ceruse tanchiștilor să înceteze atacul, dar să
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
170.000 de cetățeni ai statelor baltice să caute să se ascundă de autorități, de multe ori folosind drept ascunzătoare și bază a rezitenței antisovietice regiunile împădurite din zonele rurale. Unitățile de rezistență au variat din punct de vedere al efectivelor și compoziției, de la luptători solitari de guerilă, până la grupuri mari, bine organizate, capabile să se angajeze în încleștări cu forțe sovietice semnificative. Termenul "frații/frăția pădurii" a fost folosit pentru pima oară în regiunea baltică în perioada tulbure a revoluției
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
reișit să elimine numeroase guerile baltice și să le taie contactele cu serviciile secrete occidentale. Luptele dintre forțele sovietice și „frățiile pădurii” au durat peste zece ani și a dus la moartea a peste 50.000 de oameni. Estimările cu privire la efectivele luptătorilor antisovietici din fiecare țară variază funcție de sursă. Misiunas și Rein Taagepera estimează un număr de 10.000 - 15.000 de luptători în Letonia și aproximativ 170.000 pentru toate țările baltice. August Sabbe, ultimul „frate al pădurii” din Estonia
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
când VW a acceptat reducerea capacității nu doar la SEAT ci și la nivelul întregului grup, comisarul pentru concurență Karel Van Miert a confirmat intenția Comisiei de a aproba ajutorul de restructurare sub condiții stricte de monitorizare a intensității ajutorului efectiv și a capacității de evoluție până la sfârșitul lui 1997. În 1999, SEAT începe pregătirile pentru noul mileniu printr-un proces de rebranding, care afectează numele oficial, structura organizatorică, filozofia companiei și, nu în ultimul rând, se adoptă emblema actuală. Noua
SEAT () [Corola-website/Science/304910_a_306239]
-
limitat, care să le permită cucerirea teritoriilor pe care le pretindeau, după care să ceară Franței și Angliei încetarea ostilităților. Pentru a apăra aceste teritorii, Marele Stat Major polonez a încercat să contrabalanseze slăbiciunea strategică a forțelor sale prin masarea efectivelor de-a lungul frontierelor apusene, pentru apărarea celor mai importante zone industriale și a celor mai bine populate regiuni ale țării, în special ariile înconjurătoare ale orașelor Poznań și Łódź. În momentul în care s-a hotărât efectuarea retragerii strategice
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
zonei, bazinul Vaser a fost dotat cu două cabane vânătorești la Făina și Novăț. Fondul de vânătoare aparține Ocolului Silvic Vișeu de Sus. Din statistici rezultă că, pe primul loc se află iepurele urmat de cerbi, căprioare și mistreți. Din efectivul de vânat rezultă o individualizare a iepurelui, care se situează pe primul loc cu 780 exemplare, urmat fiind în ordine numerică de căprioare (325), cerbi (308) și mistreți (100 exemplare). Pescuitul în ape de munte este o îndeletnicire a pescarilor
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
beșlii" (cei care mânuiau armele de foc); și gărzile praetoriene care serveau ca garda de corp a sultanului. Fratele vitreg al lui Vlad, Radu cel Frumos, care era de bunăvoie în serviciul sultanului, avea 4.000 de călăreți. Pe lângă aceste efective, turcii mai aveau 120 de tunuri, ingineri și mână de lucru pentru a construi drumuri și poduri, dar și femei "rezervate pentru plăcerile de noapte ale soldaților." Chalcondyles menționează că corăbierii de pe Dunăre au plătit 300.000 de monezi de
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
din 1942, înțelegând că războiul este pierdut, și de teama unei încercări expansioniste ungare în Transilvania, care impunea prezența în România a unor forțe militare române capabile să o prevină, a început să saboteze planurile lui Ion Antonescu, reducând numărul efectivelor care urmau să fie trimise pe front.. El s-a eschivat, cu ajutorul generalilor Socrat Mardari, Traian Borcescu și a colonelului Valerian Nestorescu, de a trimite pe front toată artileria diviziilor de dublură (diviziile 25, 26, 27, 31, 34 și 45
Ilie Șteflea () [Corola-website/Science/304990_a_306319]
-
mineriadei din iunie 1990, generalul Ionel a declarat procurorilor militari că i-a cerut atunci președintelui Ion Iliescu ""să nu implice Armata în această acțiune de restabilire a ordinii în Piața Universității deoarece legea interzice acest lucru, iar MI are efective suficiente, de peste 11.000 de militari"", a fost ignorat de acesta. La data de 27 februarie 2004, Vasile Ionel a fost numit administrator al uzinei de armament MFA Mizil, societate cu capital privat care vinde armament omologat NATO. Aceasta încheiase
Vasile Ionel () [Corola-website/Science/304995_a_306324]
-
trupe erau formate din subunități puțin numeroase și eterogene. Comandantul lor general era Vladimir Egoriev. (Funcția sa oficială era aceea de "conducător militar - военный руководитель", fostele grade militare imperiale fiind abolite. Egoriev fusese general țarist.) Trupele de acoperire, cu un efectiv de 20.000 de oameni, distribuiți în 7 detașamente mari, erau amplasate pe un front de peste 800 km, pe linia Nevel-Poloțk-Senno-Orșa-Moghilev-Jlobin-Gomel-Novi Oskol. Efectivele amplasate în zonă erau mult sub nivelul nevoilor în cazul unui conflict armat. Mai mult de atât
Armata de Vest (Rusia) () [Corola-website/Science/305017_a_306346]
-
военный руководитель", fostele grade militare imperiale fiind abolite. Egoriev fusese general țarist.) Trupele de acoperire, cu un efectiv de 20.000 de oameni, distribuiți în 7 detașamente mari, erau amplasate pe un front de peste 800 km, pe linia Nevel-Poloțk-Senno-Orșa-Moghilev-Jlobin-Gomel-Novi Oskol. Efectivele amplasate în zonă erau mult sub nivelul nevoilor în cazul unui conflict armat. Mai mult de atât, subunități din zona de frontieră au fost transferate în zonele fierbinți ale fronturilor războiului civil. Mai apoi, recrutările pentru completarea efectivelor Armatei Roșii
Armata de Vest (Rusia) () [Corola-website/Science/305017_a_306346]
-
Nevel-Poloțk-Senno-Orșa-Moghilev-Jlobin-Gomel-Novi Oskol. Efectivele amplasate în zonă erau mult sub nivelul nevoilor în cazul unui conflict armat. Mai mult de atât, subunități din zona de frontieră au fost transferate în zonele fierbinți ale fronturilor războiului civil. Mai apoi, recrutările pentru completarea efectivelor Armatei Roșii au permis reorganizarea detașamentelor din zona de frontieră în divizii ale armatei regulate, care aveau să fie reunite în noua Regiunea apuseană de apărare - Западный район обороны. Documentul care a oficializat nașterea noii regiuni militare a fost Ordinul
Armata de Vest (Rusia) () [Corola-website/Science/305017_a_306346]
-
15 noiembrie 1918, cu garnizoana principală în Smolensk. Această armată era formată din Divizia de infanterie lituaniană Pskov, Divizia a 7-a de pușcași Vitebsk și unitățile teritoriale ale celui de-al doilea Front de apărare. Pe la sfârșitul anului 1918, efectivele Armatei a 16-a (de Vest) erau de aproximativ 19.000 de oameni, dotați cu doar 8 tunuri și 261 de cai. În numai câteva luni, efectivele armatei au fost crescute la peste 46.000 de oameni. Marele Stat Major
Armata de Vest (Rusia) () [Corola-website/Science/305017_a_306346]
-
teritoriale ale celui de-al doilea Front de apărare. Pe la sfârșitul anului 1918, efectivele Armatei a 16-a (de Vest) erau de aproximativ 19.000 de oameni, dotați cu doar 8 tunuri și 261 de cai. În numai câteva luni, efectivele armatei au fost crescute la peste 46.000 de oameni. Marele Stat Major al armatei sovietice a considerat că armata aceasta era cea mai puțin importantă în acea perioadă. Imediat după formarea sa pe 17 noiembrie 1918, Armata de Vest
Armata de Vest (Rusia) () [Corola-website/Science/305017_a_306346]
-
întâmplare faptul că rușii au reușit să organizeze ocuparea teritoriilor vestice părăsite de germanii în retragere mai înainte ca polonezii să-și organizeze propriile trupe care să pună capăt haosului din zonă. Între timp, nou formata Armată Roșie își completa efectivele prin recrutări masive, Lenin fiind capabil să organizeze reocuparea fără luptă a teritoriilor pierdute de Rusia în 1917, doar înaintând în urma germanilor aflați în retragere. La aflarea veștilor despre izbucnirea Revoluției germane, guvernul sovietic a denunțat Tratatul de la Brest-Litovsk pe
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]