KorAP: Find »[drukola/base=interacțiune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...864 865 866 ...890 >

22,240 matches

Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483

vieții adulte și pe termen lung, este generată atât de transmiterile descendente, cât și de cele ascendente. În plus, dinamica transmiterilor generaționale este fundamental articulată pe procese de schimbare socială și pe ritmul acestora. Micromecanismele schimbării se produc la nivelul interacțiunilor generațiilor. Schimbările valorilor sociale, noile comportamente dezirabile și noile concepții despre lume sunt introduse În sânul familiei lărgite de către tânăra generație, mai receptivă la noile modele și care Își afirmă autonomia tocmai prin adoptarea lor. După cum o demonstrează datele anchetelor

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
permis extrapolarea câtorva concluzii. În primul rând, a fost pus În evidență faptul că mobilitatea socială joacă un rol important În funcționarea și influența culturală a „solidarităților sociale intermediare”, Înțelese În sens durkheimian. Transferurile dintre generații au loc atât prin interacțiuni intrafamiliale, cât și prin intermediul mediatorilor de schimb social, precum sindicatele, legăturile de muncă din cadrul grupurilor formale etc. În al doilea rând, s-a demonstrat că raporturile dintre sexe influențează direct raporturile dintre generații. Societățile moderne au instituit o separare netă

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
motiv, etapele vieții trebuie să fie considerate ca fiind În corespondență cu relațiile dintre generațiile pe care ele le exprimă (Attias-Donfut, 1988, 143). Ordonând succesiunea etapelor vieții, procesul de Îmbătrânire socială se Înscrie În cadrul generațiilor care se succedă, intră În interacțiune, conflict sau cooperare și se Înlocuiesc progresiv În diferite domenii ale vieții sociale. În consecință, tranzițiile de la o etapă a vieții la alta comportă transformări În raporturile dintre generații. Din această perspectivă, am putea vorbi despre o problemă socială generațională

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
O relație familiară e o relație sau conexiune Între membrii comunității care nu Întâmpină bariere de rol. Indivizii implicați În relații familiare sunt limitați de rolurile pe care le joacă. De pildă, când un părinte merge la profesorul fiului său interacțiunea este una ce implică părintele și profesorul. Cei doi nu interacționează ca „Tudor și Georgescu”, ci ca tatăl lui Dorin și profesorul lui Dorin. Interacțiunile familiare de acest fel conectează o școală, un elev, un părinte și locul de muncă

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
rolurile pe care le joacă. De pildă, când un părinte merge la profesorul fiului său interacțiunea este una ce implică părintele și profesorul. Cei doi nu interacționează ca „Tudor și Georgescu”, ci ca tatăl lui Dorin și profesorul lui Dorin. Interacțiunile familiare de acest fel conectează o școală, un elev, un părinte și locul de muncă al unui părinte În conexie lineară: Școală (instituție) → Profesor → Elev → Părinte → Părinte, om al muncii → Locul de muncă (instituție) Profesorul interacționează cu părintele unui elev

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
conexie lineară: Școală (instituție) → Profesor → Elev → Părinte → Părinte, om al muncii → Locul de muncă (instituție) Profesorul interacționează cu părintele unui elev, nu cu un om al muncii sau cu organizația unde se află locul lui de muncă. Conexiunile familiare sunt interacțiuni care nu depășesc rolurile individuale sau instituționale. Relațiile familiare oferă șanse scăzute de interacțiune cu școala ca instituție și cu locul de muncă al părintelui ca instituție. Nu există nici o oportunitate pentru diferiții membri ai comunității să se Întâlnească În afara

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
instituție) Profesorul interacționează cu părintele unui elev, nu cu un om al muncii sau cu organizația unde se află locul lui de muncă. Conexiunile familiare sunt interacțiuni care nu depășesc rolurile individuale sau instituționale. Relațiile familiare oferă șanse scăzute de interacțiune cu școala ca instituție și cu locul de muncă al părintelui ca instituție. Nu există nici o oportunitate pentru diferiții membri ai comunității să se Întâlnească În afara rolurilor lor, să Împărtășească idei și să construiască rețele sociale. Relațiile familiare sunt legate

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
răspundă la schimbările externe și interne. Aceste relații contribuie la crearea simțului civic al identității, apartenenței și securității sociale. Ele contribuie consistent la existența sentimentului de Încredere ce definește o comunitate dinamică. O relație activă este o relație ce presupune interacțiuni repetate și semnificative Între două sau mai multe persoane ori instituții. Luând ca exemplu relațiile familiare pe care le-am examinat mai Înainte, o relație activă implică interacțiune a părintelui și a profesorului În care fiecare și-ar părăsi rolurile

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
definește o comunitate dinamică. O relație activă este o relație ce presupune interacțiuni repetate și semnificative Între două sau mai multe persoane ori instituții. Luând ca exemplu relațiile familiare pe care le-am examinat mai Înainte, o relație activă implică interacțiune a părintelui și a profesorului În care fiecare și-ar părăsi rolurile respective și s-ar Întâlni ca vecini, prieteni sau membri ai unor proiecte de dezvoltare a comunității; ar trece de roluri pentru a conlucra. Să ne imaginăm două

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
de muncă ale părinților, sponsorii care susțineau cu echipament și premii campionatul de fotbal al școlii ce se desfășura pe terenul din parc etc. devin parteneri Într-o rețea activă. Acest tip de relații este fezabil. În exemplul dat, există interacțiuni Între sponsorii campionatului școlar și părinții jucătorilor elevi. Acțiunile de acest fel necesită interacțiuni directe Între școală, elev și comunitatea oamenilor de afaceri. Comunitățile În care se manifestă relații active au potențial mare pentru acțiune și Înnoire comunitară. Ca să se

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
al școlii ce se desfășura pe terenul din parc etc. devin parteneri Într-o rețea activă. Acest tip de relații este fezabil. În exemplul dat, există interacțiuni Între sponsorii campionatului școlar și părinții jucătorilor elevi. Acțiunile de acest fel necesită interacțiuni directe Între școală, elev și comunitatea oamenilor de afaceri. Comunitățile În care se manifestă relații active au potențial mare pentru acțiune și Înnoire comunitară. Ca să se dezvolte un asemenea tip de relații, este necesară o atmosferă care face posibilă participarea

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
lui E. Cortes, capitalul social implică o „bogăție și o robustețe a relațiilor dintre oameni, pe care membrii unei comunități doresc și sunt nerăbdători să le investească unul În celălalt”. Comunitățile „construiesc” capitalul social prin dezvoltarea relaționărilor active, care presupun interacțiuni repetate și semnificative Între două sau mai multe persoane ori instituții. Rețelele sociale puternice și nivelurile ridicate de relații active Între indivizi cu diferite roluri au tendința să „...sprijine normele de neclintit ale reciprocității generalizate și să Încurajeze apariția Încrederii

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
Diverse programe, proceduri, poziții teoretice, experiențe și alți factori extind sau micșorează aria de intersecție - determinând mai multe sau mai puține conexiuni Între persoanele din cele trei contexte. Procedurile și suprafața de intersecție se modifică În timp. Structura internă reprezintă interacțiunile care pot avea loc atunci când personalul școlii, familiile și comunitatea comunică și lucrează Împreună. Copilul este centrul și actorul principal al acestor interacțiuni. Conexiunile dintre familie, școală și comunitate pot avea loc la nivel instituțional - implicând toate familiile, copiii, educatorii

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
persoanele din cele trei contexte. Procedurile și suprafața de intersecție se modifică În timp. Structura internă reprezintă interacțiunile care pot avea loc atunci când personalul școlii, familiile și comunitatea comunică și lucrează Împreună. Copilul este centrul și actorul principal al acestor interacțiuni. Conexiunile dintre familie, școală și comunitate pot avea loc la nivel instituțional - implicând toate familiile, copiii, educatorii și comunitatea - sau la nivel individual - implicând un profesor, un părinte, un copil, un partener din comunitate sau un grup restrâns. De structura

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
structura internă aparțin factori cum ar fi: credințe, trăiri, experiențe ale familiilor, școlilor și comunităților, dar și ale elevilor. Acești factori influențează calitatea și cantitatea activităților comune dintre școli, familii și comunități. Structura internă a modelului determină unde și cum interacțiunile se produc În și prin școală, familie și comunitate. Rezultatele interacțiunilor dintre familie, școală și membrii comunității Înăuntrul structurii interne a modelului sunt dobândite și acumulate drept capital social. Astfel, rețelele sociale sunt Întărite și capitalul social crește când sunt

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
familiilor, școlilor și comunităților, dar și ale elevilor. Acești factori influențează calitatea și cantitatea activităților comune dintre școli, familii și comunități. Structura internă a modelului determină unde și cum interacțiunile se produc În și prin școală, familie și comunitate. Rezultatele interacțiunilor dintre familie, școală și membrii comunității Înăuntrul structurii interne a modelului sunt dobândite și acumulate drept capital social. Astfel, rețelele sociale sunt Întărite și capitalul social crește când sunt implementate activități de parteneriat În măsură să facă familiile, educatorii și

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
rețelele sociale sunt Întărite și capitalul social crește când sunt implementate activități de parteneriat În măsură să facă familiile, educatorii și membrii comunității să lucreze În mod cooperant pentru creșterea și dezvoltarea copiilor (Epstein și Sanders, 1996). Modelul intern al interacțiunii celor trei sfere de influență arată locul, complexitatea și importanța relațiilor și a influențelor existente Între persoane acasă, la școală și În comunitate. Modelul parteneriatelor școală-familie-comunitate plasează elevul În centru. Faptul că elevii sunt actorii principali implicați În propria educație

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
activitatea școlii. În cadrul programelor de parteneriat, profesorii ajută elevii să Înțeleagă rolul comunicării cu părinții și recurg atât la metode tradiționale de comunicare (de exemplu, trimitea unor scrisori sau notițe cu relatări diverse), cât și la metode noi (de pildă, interacțiunea cu membrii familiei prin intermediul temelor interactive sau folosirea mijloacelor electronice de comunicare). Pe măsură ce acumulăm mai multe informații cu privire la rolul elevilor În cadrul parteneriatelor, dobândim o Înțelegere mai completă asupra modului În care școlile, familiile și comunitățile trebuie să lucreze Împreună cu elevii

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
din spațiul de studiat. Metodologia Catalyse nu este asociată Încă foarte clar vocabularului mai recent al sociologiei schimbării, de unde și un foarte vag fundament teoretic mai general. Noțiuni precum cele de capital social, sociabilitate, rețele sociale de interes, circuite de interacțiune Între guvernarea locală și participarea socială (vezi D. Sandu, Sociabilitatea În spațiul dezvoltării, Iași, Editura Polirom, 2003) se cer și pot fi adecvat integrate În limbajul de fundamentare a acestei metodologii. Restituirea Însăși, mai ales În forma ei de restituire

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
Autorul se oprește asupra relației student-profesor din perspectiva comunicării nonverbale, un tip de relație specială, de care sunt preocupați numeroși cercetători din Întreaga lume. Rolurile În comunicarea student-profesor cunosc o dinamică aparte, și unul, și celălalt schimbând rolurile pe parcursul desfășurării interacțiunii. Un exemplu În care cititorul cu certitudine se va regăsi este managementul impresiei de către student, dar și de profesor În timpul orelor de curs: „Profesorul performează rolul celui care transmite informații importante și interesante pentru studenți, iar aceștia performează rolul de

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
de-a doua abordare, obiectul cunoașterii sociale este un agent uman personalizat, cu spiritualitate, trăiri, experiențe. Dezideratul este vechi, vine În sociologie pe line weberiană. Problema este cum poate fi realizat În practica de cercetare. Soluția standard este cea de interacțiune de durată, de locuire În comunitatea supusă observării. În condițiile În care acest lucru nu este posibil, din constrângeri materiale, soluția, susține doctorul Totelecan, este de a reconstrui relația „eu”/„tu” acolo unde ea exista, prin biografie personală (relații de

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
analizate de autori precum H.H. Stahl (la Drăguș) sau Vintilă Mihăilescu (la Cristian), unitățile sociale din satele Apusenilor sunt mult mai puțin structurate. Definirea socială a vecinătății este variabilă funcție de densitatea caselor, de apropierea lor, de tipurile de relații de interacțiune etc. Autorul nu pornește cu predefiniri, ci caută sensurile sociale asociate de localnici pentru propriile lor situații și experiențe de viață. Imaginea cea mai clară În legătură cu ce a urmărit autorul și cu ceea ce i-au comunicat subiecții cu care „a

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
deschisă, nu e ca la oraș. Raportarea la străini este ambivalentă. Dacă ești „din zonă”, ești primit mai ușor. Dacă ești străin, dar intri În comunitate la nunți, evenimente colective, acceptarea temporară este fără probleme. În schimb, acceptarea străinului În interacțiunile cotidiene se face mult mai greu, după luni de interacțiune. În reconstituirile pe care le Întreprinde, autorul aduce o contribuție importantă și la demistificarea sau la demitologizarea satului tradițional bazat pe Întrajutorare. În legătură cu Întrajutorarea, aflăm că aceasta nu era pe

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
ambivalentă. Dacă ești „din zonă”, ești primit mai ușor. Dacă ești străin, dar intri În comunitate la nunți, evenimente colective, acceptarea temporară este fără probleme. În schimb, acceptarea străinului În interacțiunile cotidiene se face mult mai greu, după luni de interacțiune. În reconstituirile pe care le Întreprinde, autorul aduce o contribuție importantă și la demistificarea sau la demitologizarea satului tradițional bazat pe Întrajutorare. În legătură cu Întrajutorarea, aflăm că aceasta nu era pe deplin simetrică nici În satul tradițional. Cei care beneficiau cel

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
de clacă erau cei „mai gazde”, mai Înstăriți. Oamenii veneau mai ușor la un brigadier deoarece „merea oamenii la el că aveau nevoieă să le deie câte o foaie pântru lemne” (p. 238). Lumea de „acum” este una În care interacțiunile merg mai mult pe logica banului decât pe schimb sau dar. O bună parte dintre constatările rezultate din interviuri au simpla valoare a unor ipoteze de lucru care se cer testate prin extensii cantitative sau prin alte studii calitative. Cele

[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]