217,423 matches
-
scena Teatrului L S Bulandra alături de Maia Morgenstern în "Patul lui Procust", dramatizare după românul omonim al lui Camil Petrescu, în regia Cătălinei Buzoianu. În 1996, în urma concursului pt angajarea de tineri actori este angajată, la recomandarea lui Liviu Ciulei, directorul onorific al teatrului, până în anul 2002, când pleacă din țară, stabilindu-se la Paris unde joacă la Theatre de l’Orme, teatru aparținând regizorului de origine română Laurențiu Azimioara. Din 2014, când a revenit în țară, activează din nou că
Marcela Motoc () [Corola-website/Science/336696_a_338025]
-
de 22 mai 1848 în Wolkenburg, Saxonia, într-o familie de funcționari publici din pătura mijlocie. Tatăl său a fost o persoană care era pasionat de artă și care se îndeletnicea în timpul liber cu pictura. Bunicul a îndeplinit funcția de director general al Muzeelor Regale din Dresda. Uhde a urmat cursurile gimnaziului din Wolkenburg și în anul 1866 a fost admis la Academia de Arte Frumoase din Dresda. În contradicție cu uzanțele acelor vremuri, în același an a renunțat la studiile
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]
-
prestigiosul cotidian La Nación, a lucrat ca avocat. În același an a fost ales deputat în Parlamentul Argentinei. În 1873 el a fondat ziarul "La Democracia". Opt ani mai târziu, el a făcut o altă călătorie la Montevideo, unde, ca director de ziar, a rămas până în 1882, când s-a mutat definitiv la Buenos Aires. Odată ajuns acolo, el a renunțat la conducerea ziarului "La Democracia", trecând ca director la ziarul "La Tribuna Nacional, "dar, nefiind o publicație fondată de el, a
Agustín de Vedia () [Corola-website/Science/336714_a_338043]
-
ani mai târziu, el a făcut o altă călătorie la Montevideo, unde, ca director de ziar, a rămas până în 1882, când s-a mutat definitiv la Buenos Aires. Odată ajuns acolo, el a renunțat la conducerea ziarului "La Democracia", trecând ca director la ziarul "La Tribuna Nacional, "dar, nefiind o publicație fondată de el, a decis să înființeze și să conducă în 1891 un alt ziar nou: "La Tribuna". A condus acest ziar până la moartea sa. a murit în 1910.
Agustín de Vedia () [Corola-website/Science/336714_a_338043]
-
teatru din 1963; o comedie în 3 acte scrisă de Aurel Baranga. (în ordinea intrării în scene) OSPĂTARUL - profesia nu-l obligă la o vârstă precisă ACTORUL - patruzeci de ani, dar poate fi și cu zece ani mai bătrân MANOLACHE - directorul lui Victor, deci încă „bine" din toate punctele de vedere VICTOR - subalternul lui Manolache, deci, obligatoriu, cu zece ani mai mic, ca să nu spun mai tanar EVA - douăzeci și șase de ani, deși un an, doi în plus nu atacă
Adam și Eva (piesă de teatru) () [Corola-website/Science/336731_a_338060]
-
Zorbas și Kazantzakis nu s-a întrerupt, iar fostul miner i-a mai adresat câteva scrisori „pline de pitoresc” fostului său asociat de afaceri. Primul ministru Eleftherios Venizelos l-a numit pe scriitor la 8 mai 1919 în funcția de director general în Ministerul Asistenței Publice. Kazantzakis a condus, în această calitate, o misiune de repatriere a grecilor din Caucaz, fiind însoțit în această călătorie printre alții de Yannis Stavridakis și de Gheorghios Zorbas, pe care l-a numit atașat militar
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
Khaled Mohamed Khaled (), cunoscut sub numele de , este un producător, om de radio, DJ și director de casă de discuri american. În trecut era cunoscut sub numele de Arab Attack, dar și-a schimbat pseudonimul după atacurile din 11 septembrie, deoarece nu voia să pară insensibil. A fost om de radio la postul urban de muzică
DJ Khaled () [Corola-website/Science/336788_a_338117]
-
accidentului din 2008, procurorii au depus o plângere penală pentru a-i identifica pe vinovații de dispariția aparatului de măsurare a gazelor din subteran, probă importantă în respectiva anchetă. În noiembrie 2010, cei trei inculpați în dosarul exploziei de la , fostul director, Aurelian Necula, împreună cu Gheorghe Roșu, fost inginer-șef cu securitatea și sănătatea în muncă, și Ștefan Dan Ungur, fost șef al sectorului aeraj și șef al stației de salvare minieră, au fost condamnați la închisoare de magistrații Judecătoriei Târgu-Jiu. Sentința
Mina Petrila () [Corola-website/Science/336823_a_338152]
-
care caută să exprime fascinația pe care i-a provocat-o întotdeauna India și mai ales capitala să. Cartea a fost scrisă în spaniolă și publicată într-o ediție bilingva, în spaniolă-engleză. A fost tradusă de hispanistul Shyama Prăsad Ganguly, director și redactor la Revista indiană de studii spaniole șl ibero-americane, care a semnat și prefață. În 1994 obține premiul întâi la concursul de poezie al Primăriei din La Solana (Ciudad Real). În 1995 publică La casa abandonada (Casă părăsita), la
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
străine din Israel și din străinătate, ca de exemplu „Dance in Israel” și „La Saison de la Dance”, și, de asemenea, a publicat versuri în diverse reviste și antologii de poezii în limba română. În anul 1993 Klapper a fost numit director al Bibliotecii israeliene de dans din centrul „Beit Ariela” în Tel Aviv. În anii in care a condus-o, această bibliotecă a devenit un centru însemnat în viața profesională a balerinilor și a specialiștilor în dans și arte, care s-
Radu Klapper () [Corola-website/Science/336852_a_338181]
-
Seferis și Nikos Kazantzakis. El a fost nepotul lui Anders Eric Knös. Knös a obținut titlul de doctor în filosofie la Universitatea din Uppsala în anul 1908, lucrând apoi ca funcționar la Ministerul Educației din 1910, prim secretar din 1917, director adjunct din 1923 și secretar de stat în 1931. El a îndeplinit funcția de secretar în numeroase comisii, în special cu privire la aspecte de predare și la calcularea salariilor, și a fost funcționar public și secretar (1914-1928) al Comitetului de Stat
Börje Knös () [Corola-website/Science/336853_a_338182]
-
până la propria lui arestare. Kalai s-a născut în Lituania, ca fiu al lui Iosif și Pessia Strelitz. În 1924 familia s-a mutat în Palestina, unde a trăit pe Strada Herzl din Kfar Saba, iar tatăl său a devenit director de bancă în oraș. După izbucnirea Revoltei din Palestina din 1929, Kalai s-au alăturat organizației Haganah. El a fost, de asemenea, membru al mișcării Betar. În ultima noapte de Paște din 1933, membrii ai mișcării de tineret Betar au
Hanoch Kalai () [Corola-website/Science/336854_a_338183]
-
inclusiv de pachete parametrizate, cum ar fi un program cu și fără o anumita caracteristică, de a coexista fără nici o interferență. Nix depinde de propria să structura de directoare pentru instalarea de pachete. Toate pachetele sunt instalate în sub-directoare ale director-ului nix. În numirea directoarelor, diferite versiuni ale unui pachet sunt identificate prin precedarea numele pachetului de către codul hash-ul asociat. Nix pote fi utilizat, cu unele rezerve, ca un manager de pachete peste un sistem de operare existent, cum ar
Nix (gestionar de pachete) () [Corola-website/Science/336865_a_338194]
-
devenit cetățean britanic în 1904 și și-a finanțat celebrele expediții cu sponsorizări din această țară. În 1887, Stein a mers în India, unde s-a alăturat Universității din Punjab, ca grefier. Mai târziu, între 1888 și 1899, a fost director al Colegiului Oriental din Lahore. Stein a fost influențat de lucrarea lui Sven Hedin din 1898 "Prin Asia". Dându-și seama de importanța istoriei și arheologiei din Asia Centrală a trimis guvernului o propunere de a explora, carta și studia oamenii
Marc Aurel Stein () [Corola-website/Science/336870_a_338199]
-
a fost obținută în iulie 2006, după schimbarea, în aprilie, a lui Radu Radoslav cu Sorin Ciurariu. Autorizația a fost obținută prin intermediul firmei de construcții MG Building Design, patronată de Cristian George Ciuhandu, fiul primarului Gheorghe Ciuhandu, firmă a cărei director comercial era Ana Maria Ciuhandu, soția primarului, și din acționariatul căreia făcea parte Sorin Cristian Costache, reprezentantul PNȚCD în Consiliul de Administrație al Administrației Domeniului Public din Timișoara. Beneficiarul autorizației a fost Ionel Cârpaci. Însă această autorizație a expirat fără ca
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
este inițiat în în Franța de Philippe Pinel și în Anglie de quakerul William Tuke. În Franțta, în 1792, Philippe Pinel (20 Apriliel 1745 - 25 Octobrie 1826) devine medic-șef al Spitalului Bicetre. În 1797, sub îndrumarea lui Pinel, Pusin - directorul spitalului Bicetre - eliberează pacienții din lanțuri și interzice pedepsele corporale, desi cămășlle de forță continuă să fie folosite. În urmă reformelor, pacienții capătă dreptul de a circula liber împrejurul spitalelor. În cele din urmă, temnițele întunecate care de cele mail
Istoria psihiatriei () [Corola-website/Science/336889_a_338218]
-
la Bruxelles, unde s-a oferit voluntar pentru a intra în nou creata administrație colonială din Congo Belgian. După finalizarea unui curs pentru ofițeri de administrație, în toamna anului 1909 a mers în Africa, unde a lucrat, mai întâi, ca director regional în Ponthierville, Kasongo și Kilo. Abilitățile sale de conducător l-au făcut remarcat în timpul unor expediții împotriva populației băștinașe, astfel că a fost promovat pentru merite deosebite într-o poziție superioară, mai întâi ca șef al administrației din provinciile
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
politică, ce a avut loc la bancă în 1903. Grahame a fost împușcat de trei ori. O explicație alternativă, oferită într-o scrisoare expusă în muzeul Băncii, este cea că el s-ar fi certat cu Walter Cunliffe, unul dintre directorii băncii, care va deveni mai târziu guvernator al Băncii Angliei, fiind auzit spunând că Cunliffe nu era "un gentleman" și că trecerea sa la pensie s-ar fi realizat doar aparent din motive de sănătate. I s-a acordat o
Kenneth Grahame () [Corola-website/Science/336920_a_338249]
-
demolată și a se construi clădirea Teatrului Dailes. În 1977 Teatrul Dailes s-a mutat într-o clădire nou construită pe strada Brīvības nr. 75, iar în vechea clădire s-a instalat Teatrul Tineretului până la închiderea sa în 1991. Primul director artistic al Teatrului Nou a fost Juris Rijnieks și din anul 1997 este Alvis Hermanis. Mai mulți regizori letoni cunoscuți pe plan mondial precum Alvis Hermanis sau Viesturs Kairišs și-au început cariera la acest teatru.
Teatrul Nou din Riga () [Corola-website/Science/337059_a_338388]
-
iar în 1971 doctor în științe juridice la facultatea de drept a Universității New York. Elaraby este partener la Biroul Zaki Hashem & Partners din Cairo, specializat în negocieri și arbitraje. Între 1976-1978 și iarăși, între 1983-1987 a fost consilier juridic și director la secția juridică și de tratate a Ministerului egiptean de externe, apoi în anii 1981-1983 a fost ambasador al țării sale în India. Elaraby a fost în 1978 consilier juridic al delegației Egiptului la conferința de pace de la Câmp David
Nabil Elaraby () [Corola-website/Science/337068_a_338397]
-
excluderea din practică religioasă parși a tuturor elementelor hinduse și îmbunătățirea educației din școlile "madressa"; în cazul Șir Jamsetjee Jejeebhoy Zarthoshti Madressa (fondată în 1863) el a intervenit în 1881 pentru a reforma sistemul și cerințele de acces. A fost director fondator al Alexandra Native Girls' English Institution. Programul social al lui Behramji Malabari, care viza reformarea obiceiurilor hinduse, a atras, de asemenea, sprijinul său. Conservatorii ortodocși parși au numit grupul reformator din jurul societății "Mandali" drept „protestanții parși”. Începând din 1861
Kharshedji Rustomji Cama () [Corola-website/Science/337069_a_338398]
-
1896 Brill a devenit o societate pe acțiuni, atunci când succesorii lui E. J. Brill, A. P. M. van Oordt și Frans de Stoppelaar, ambii oameni de afaceri cu un fundal și un interes academic, au murit. Au urmat o serie de directori până în 1934, când conducerea companiei a fost preluată de Theunis Folkers. Directoratul lui a marcat o perioadă de creștere fără precedent în istoria companiei, datorată, în mare măsură, colaborării sale cu forțele de ocupație germane în timpul celui de-al Doilea
Brill Publishers () [Corola-website/Science/337082_a_338411]
-
de un an în Grecia. Acolo, el a intrat în contact cu tinerii arheologi Theodore Woolsey Heermance, Herbert F. De Cou, Joseph Clark Hoppin și Eugene Plumb Andrews. În cazul săpăturilor din Corint, care au fost începute în 1896 de directorul ASCSA Rufus B. Richardson, Babbitt a descoperit teatrul antic al orașului. El a publicat în 1897 în "American Journal of Archaelogy" un raport detaliat al cercetărilor efectuate. Notele sale de călătorie au ajuns în 1987, împreună cu alte documente, în patrimoniul
Frank Cole Babbitt () [Corola-website/Science/337084_a_338413]
-
vreme de 30 de ani. În paralel, mai ales la senectute, a pictat mult, lăsând în urmăo mulțime de acuarele. A murit în 1979, la 88 de ani. Orientarea către arhitectură s-a produs în urma întâlnirii cu maestrul G. Mirea, director al Școlii de Belle Arte, căruia Gheorghe Simotta îi prezintă o serie de desene în tus. Sfatul maestrului este să se îndrepte către gravura, însă, nestăpânind această tehnică Simotta se prezintă la examenul de admitere la Scoala Superioară de Arhitectură
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
în cursul acestor excavații. Lucrarea a fost considerată un studiu de referință într-un subiect care nu fusese niciodată până atunci studiat din perspectivă arheologică. În anul 1978 Reich a început să lucreze la Departamentul de antichități și muzee ca director al arhivei științifice. Sub conducerea sa a început procesul de digitalizare a informatiilor despre situril arheologice și a listei excavațiilor din Israel, cu ajutorul ordinatorului central al Ministerului Educației și al Culturii. În anul 1986 a ocupat pentru scurtă vreme funcția
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]