21,927 matches
-
viață de om așa cum a fost și memoriile sale politice publicate sub titlul Supt trei regi, este greu să găsești vreo referință la divinitate, cu excepția situațiilor în care vorbește despre Națiune. O rudă îndepărtată, Frasin Munteanu-Râmnic, își aduce aminte de Duminica de Paști a anului 1932, spre sfîrșitul premieratului lui Iorga. Iorga era la București, unde rămăsese din cauza obligațiilor lui oficiale. Mai locuiau cu el mama sa (în vîrstă de 90 de ani la vremea aceea), tînărul Frasin Munteanu-Râmnic și familia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
epocii. Era total izolat. În plus, faptul că bursa era insuficientă îi impunea restricții. Ducea o viață austeră, fără prieteni, fără să facă vizite acasă vreunuia din colegi. Soții Iorga se duceau la teatru, uneori chiar și la operă, iar duminica plecau în excursii. În ceea ce privește studiile sale la Școala de Studii Superioare, trebuie să cităm din nou una din afirmațiile lui lipsite de echivoc: " Nu găsesc în școală nimic care să mă intereseze"67. Ca de obicei, lecturile și experiențele lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mă duc acum la "Lido" ca să mă odihnesc două zile. Spuneți-mi, domnule Iorga, știți ce înseamnă două zile de odihnă fără să faci nimic?!" Iorga nu tolera trîndăvia și lenea. "Lui Dumnezeu îi plac lucrurile negative ca să nu lucrezi duminica, să nu mănînci în zilele de post, să nu iubești viața, așa cum fac călugării, adică să nu trăiești" și: Un talent nefolosit înseamnă furt". Sau: " Nu este ciudat că oamenii se gîndesc la moarte cînd sînt atîtea de făcut în timpul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de douăsprezece ori în timpul călătoriilor lor111. Henri Stahl, fost student și stenograf al lui Iorga, își amintea cum a scris o istorie a României pentru licee, acesta dictîndu-i cartea de 350 de pagini în 28 de ore (timp de patru duminici, de la 2 la 5 după-amiaza și de la 9 seara la două dimineața). În timp ce dicta, Iorga se plimba în jurul mesei, rareori întrerupîndu-se; Stahl considera dictarea aceasta drept "un curs captivant de interesant". După părerea lui, dacă nu și-ar fi dictat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mine, mi-a făcut rost de un costum popular, după care cei doi conspiratori s-au îndreptat spre biserică, unde urma să aibă loc întrunirea legionară. Mica piață din fața bisericii era ticsită de țărani înveșmîntați în multicolorele lor haine de duminică. Mulți dintre ei străbătuseră pe jos zeci ce kilometri ca să ajungă acolo și erau mulți, prea mulți jandarmi de la Jandarmeria locală. Prefectul județului Turda, așa cum procedează adesea oficialitățile regimurilor corupte, administrase înțepătura mai mult ca să exaspereze decît să dea o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
simpatizat cu dorința de reforme a catolicilor, dar, după asasinarea unui soldat britanic În februarie 1971, guvernul a introdus detenția fără proces și situația s-a deteriorat rapid. Într-o zi din ianuarie 1972, rămasă În amintire ca Bloody Sunday („Duminica Însângerată”), trupele speciale britanice au ucis pe străzile orașului Derry 13 civili. În același an, 146 de membri ai forțelor de ordine și 321 de civili au fost uciși În Ulster, și aproape 5.000 de oameni au fost răniți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
40 W (atunci când aveau curent electric) pentru ca energia electrică să poată fi exportată În Italia și Germania. Carnea, zahărul, făina, untul, ouăle și multe altele erau strict raționalizate. Pentru a spori productivitatea, s-au introdus norme fixe de muncă obligatorie duminicile și de sărbători (o corvoadă, cum i se spunea În Evul Mediu). Consumul de benzină a fost redus la minimum: În 1986 a fost lansat un program de creștere a cailor, ca substitut pentru transportul motorizat. Căruțele au devenit principalul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Tony Blair a invaziei americane În Î 723; independența față de Marea Britanie 272; invazia americană 715-716; reacția Europei la invazia americană În Î 715 IRI - vezi Institutul pentru Reconstrucție Industrială (IRI) Irlanda; Armata Republicană Irlandeză (IRA) - vezi Armata Republicană Irlandeză (IRA); „Duminica Însângerată” 431; mișcarea naționalistă 644-645; Ulster 429-431 Irlanda de Nord 429-431 IRO - vezi Organizația Internațională pentru Refugiați (IRO) Islamul În Europa 705 Israel; „războiul de șase zile” - vezi „războiul de șase zile”; invadarea militară a Egiptului 274-275, 296; războiul de Yom Kippur
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sfântul Nicolae (6 decembrie), sfânta Otilia (13 decembrie) sau sfântul Urban (19 decembrie) sunt astfel invocați de către viticultori. Cei mai importanți dintre sfinții protectori ai viilor în Franța sunt Sfinții Vincențiu, sfântul Martin și ... "sfântul" Bachus care este sărbătorit în duminica următoare zilei de 7 octombrie (ziua sfântului Sergiu)32, adică în timpul bacanalelor de toamnă. III. "Sfântul Bachus"33 "Sfântul Bachus a venit de dincolo de mare. Acesta-i adevărul scris în istorie" După cum povestește această istorioară populară în versuri din secolul
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Paiațelor, în cadrul căreia se organizează două grupuri, Paiațele și Albii (denumiți astfel deoarece poartă o costumație albă). Primii trebuie să-i prindă pe ceilalți și să îi murdărească cu drojdia de vin fermentată deversată pe străzi de angajații municipali. În duminica dinaintea carnavalului organizat în Duminica Floriilor, în Languedoc, mai exact la Limoux, se desfășoară, carnavalul "Fecos" (din latinescul faex, cuvânt desemnând drojdia de vin) în cinstea renumitului vin spumant, Blanquette de Limoux, "cel mai vechi vin brut din lume". După
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
două grupuri, Paiațele și Albii (denumiți astfel deoarece poartă o costumație albă). Primii trebuie să-i prindă pe ceilalți și să îi murdărească cu drojdia de vin fermentată deversată pe străzi de angajații municipali. În duminica dinaintea carnavalului organizat în Duminica Floriilor, în Languedoc, mai exact la Limoux, se desfășoară, carnavalul "Fecos" (din latinescul faex, cuvânt desemnând drojdia de vin) în cinstea renumitului vin spumant, Blanquette de Limoux, "cel mai vechi vin brut din lume". După modelul sărbătorilor romane, în timpul carnavalului
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
dintre reconstituirea istorică și roman și având ca liant tematic problema națională, începe cu deceniile luptei de emancipare dinaintea primului război mondial (Sub blestemul imperiului, 2000), continuă cu anii 1914-1916 (Toamna pătimirii noastre, 1980) și următorii, până la 1 Decembrie 1918 (Duminică, după infern, 1983) și se încheie cu deceniul al patrulea al secolului, care face obiectul unui roman istoric, Ediție specială (1990), reeditat în 1999 sub titlul originar, Noaptea bastarzilor. Este o frescă epică a vieții politice românești (cu trimiteri substanțiale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285411_a_286740]
-
Sergiu Selian, Un moralist modern, TMS, 1978, 9; Victor Felea, Anchetele reporterului, TR, 1979, 7; Mihai Ungheanu, O evocare lucidă: „Toamna pătimirii noastre”, LCF, 1980, 17; Mihai Stoian, Cultivarea faptului de viață, „Presa noastră”, 1981, 10; Mihai Ungheanu, Vartan Arachelian, „Duminică, după infern”, LCF, 1984, 40; C. S.[tănescu], Ultimul deceniu înainte de comunism, ADV, 1999, 2973. N.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285411_a_286740]
-
și 1957 ofițer. Stabilit la Constanța, se implică în activități culturale la nivel local: între 1959 și 1967 lucrează la Casa Regională a Creației Populare, o perioadă este și secretar al cenaclului Ovidius, inițiază și conduce studioul experimental Teatrul de Duminică. Debutează în 1941, ca elev de liceu, la „Mugurul”. Colaborează la „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Steaua”, „România literară”, „Viața militară”, „Dobrogea nouă” ș.a. Prima lui carte e, în spiritul epocii, o scriere între reportaj și monografie, realizată în colaborare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
în 1951, cu versuri, la pagina literară a ziarului „Viața nouă” din Galați, colaborând mai târziu cu poezie, critică și eseuri la „Pagini dunărene”, „Tânărul scriitor”, „Viața studențească”, „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „România literară”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Ateneu”, „Ramuri”, „Porto-Franco”, „Ziarul de duminică” ș.a. Debutul editorial l-a constituit volumul de poezii Roata, apărut în 1968. Au urmat Întoarcerile (1970), În așternerea văilor (1974), Poeme (1985), Păsări apocrife (1988) și selecția de autor Roata (1997); participă cu ciclul Ploaia, fluviul și mandolinele la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
Vodă”, director al orfelinatului de copii, funcționar ș.a. În același timp va începe o neobosită activitate publicistică, în anul 1921 înființând ,,Gazeta Maramureșului”, iar din anul 1923 făcând parte din comitetul de redacție la ,,Gazeta maramureșeană”. Paralel cu alte colaborări (,,Duminica”, ,,Traian Demetrescu”, ,,Zorile” din Târgu Jiu, ,,Răsăritul” din Chișinău, ,,Chemarea” din Cluj, ,,Flacăra”, „Transilvania”, ,,Sămănătorul” din Reghin), scoate la Sighetu Marmației ,,Căminul nostru”, revistă al cărei director este între 1924 și 1927, an în care publicația se mută la Bacău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]
-
revista bimensuală, director George Grant), Anul I, nr. 3 și 4, 15 februarie 1909, p. 60. 171 I.R., "A zecea expoziție a "Tinerimei artistice"" la rubrica "Cronica artistică", în Ilustrațiunea Română. Revistă lunară. Secretar de redacție, Alexandru Iacovide, nr. 1, duminică, 1 maiu 1911, p. 5. 172 Paul Constantinescu, Ștefan Popescu, Meridiane, București, 1972, pp. 12-13. 173 Ibidem, p. 13. 174 Sanda Agalidi, "Preocupări de pictură decorativă la G. Petrașcu", în Studii și cercetări de Istoria Artei. Seria Artă Plastică, 1-2
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1973, p. 131. 175 Ibidem, p. 133. 176 Ibidem, p. 133. 177 Ibidem, p. 135. 178 Ibidem, p. 140. 179 Marin Mihalache, Cecilia Cuțescu Storck, Editura Meridiane, București, 1969. 180 Adevărul literar și artistic, seria III, anul III, nr. 101, duminică, 29 octombrie 1922, p. 3. 181 Marian Constantin, "Sur quelques panneaux décoratifs de jeunesse de Mina Bick Wepper", în Revue Roumaine d'Histoire de l'Art, Série Beaux-Arts, Tome XLIII, Bucarest, 2007, p. 90. 182 Marin Simionescu-Râmniceanu "În expoziția M.
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Curtea Veche, București, 2011. 189 Adriana Șotropa, Visuri și himere, p. 111. 190 Tudor Octavian, Un artist al Casei Regale - Ottilia Michail-Oteteleșanu, Monitorul Oficial R.A. București, 2008, pp. 35-36. 191 Adevărul literar și artistic, seria III, anul III, nr. 65, duminică, 19 februarie 1922, p. 8. 192 Ibidem, p. 8. 193 V., "Pictorul "G.D.Mirea"", în Ilustrațiunea, (revista bimensuală, director George Grant), Anul I, nr. 3 și 4, 15 februarie 1909, pp. 60-61. 194 Ruxandra Juvara-Minea " La présence à l'étranger
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1937, p. 44. 239 George Murnu, "A VIII-a expoziție a "Tinerimii artistice"", în Luceafărul (revistă ilustrată pentru literatură și artă), nr. 10/1909, p. 221. 240 "A IX-a Expoziție a Tinerimei Artistice", în Noua revistă română, nr. 2-3, duminică, 18 și 25 aprilie 1910 Noua revistă română, nr. 2-3, duminică, 18 și 25 aprilie 1910. 241 Uneori pictura mai este numită și Speranța Omenirii, titlu cu care apare, spre exemplu, în singurul studiu monografic aparținându-i lui Ion Zurescu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Tinerimii artistice"", în Luceafărul (revistă ilustrată pentru literatură și artă), nr. 10/1909, p. 221. 240 "A IX-a Expoziție a Tinerimei Artistice", în Noua revistă română, nr. 2-3, duminică, 18 și 25 aprilie 1910 Noua revistă română, nr. 2-3, duminică, 18 și 25 aprilie 1910. 241 Uneori pictura mai este numită și Speranța Omenirii, titlu cu care apare, spre exemplu, în singurul studiu monografic aparținându-i lui Ion Zurescu. 242 Ion Zurescu, Verona 1868-1946, Editura de Stat pentru Literatură și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de Artă al Republicii Socialiste România, București, 1971, p. 92. 250 Ion Zurescu, Verona 1868-1946., Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București 1957, p. 19. 251 Ilustrațiunea Română, Revistă lunară, Secretar de redacție, Alexandru Iacovide, An II, nr. 3-4, duminică, iulie-august, 1911, p. 1. 252 C. Săteanu, Pictorul Octav Băncilă, extras din Revista Arta și Arheologia, Fascicolul 4, 1930, Atelierele Grafice Socec&Co S.A. București, p. 11. 253 Vezi volumul acestuia, Paul Verlaine, Les poetes maudits, Léon Vanier Librairie-Éditeur, Paris
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
244. 264 Adriana Șotropa, Visuri și himere. Ecouri simboliste în sculptura românească modernă, Editura Compania, București, 2009, p. 80. 265 Ibidem, p. 183. 266 Minerva, An II, nr. 511, 20 mai 1910, p. 1. 267 Adevărul, anul XXIII nr. 7734, duminică, 7 februarie 1910. 268 Popescu-Gogan dă anul 1924 ca anul Bienalei de la Veneția unde, ca o consecință a transportului necorespunzător, opera lui Paciurea este distrusă. 269 Episodul rămâne neclar, anumiți istorici de artă vorbesc despre o expoziție la Milano și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
București, Editura "Naționala", S. Ciornei, 1929. 286 Mihai Eminescu, Luceafărul, Ilustrator Mișu Teișanu, București, Atelierele Societății "Luceafărul", (1921-1923), 22 de planșe color, (BAR AG IV 383). 287 Popescu-Gogan, op. cit., p. 34. 288 Adevărul literar și artistic, Anul V, nr. 164, duminică, 27 ianuarie 1924. 289 Idem, Anul V, nr. 166, duminică, 10 februarie 1924. 290 Idem, Anul V, nr. 169, duminică, 2 martie 1924. 291 Idem, Anul V, nr. 171, duminică, 16 martie 1924. 292 Idem, Anul V, nr. 170, duminică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ilustrator Mișu Teișanu, București, Atelierele Societății "Luceafărul", (1921-1923), 22 de planșe color, (BAR AG IV 383). 287 Popescu-Gogan, op. cit., p. 34. 288 Adevărul literar și artistic, Anul V, nr. 164, duminică, 27 ianuarie 1924. 289 Idem, Anul V, nr. 166, duminică, 10 februarie 1924. 290 Idem, Anul V, nr. 169, duminică, 2 martie 1924. 291 Idem, Anul V, nr. 171, duminică, 16 martie 1924. 292 Idem, Anul V, nr. 170, duminică, 9 martie 1924. 293 Idem, Anul V, nr. 178, duminică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]