21,844 matches
-
60 nu visau să schimbe lumea. Ei crescuseră În siguranță și Într-o relativă bunăstare. Majoritatea voiau doar să arate diferit, să călătorească mai mult, să asculte muzică pop și să cumpere lucruri. În această privință, ei reflectau comportamentul și gusturile cântăreților preferați și ale DJ-lor de la radio pe care Îi ascultau la tranzistoarele personale. Dar, ca evoluție, era liniștea dinaintea furtunii. Mai mult chiar decât părinții lor, ei au fost vizați de industria publicității care a urmat, a Însoțit și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că guvernul poate foarte bine să se Îngrijească de situația medicală și economică a populației, garantând bunăstarea cetățenilor de la naștere până la moarte, fără să-și bage câtuși de puțin nasul În vederi și practici strict personale precum religia, viața sexuală, gustul artistic sau judecata. Creștin-democrații din Germania sau Italia nu făceau o distincție limpede - pentru ei, statul avea Încă un interes legitim față de manierele și moravurile supușilor -, dar și ei au fost nevoiți, cu timpul, să se adapteze. Până la Începutul anilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
considerabil să arate altfel. Hainele, părul, machiajul și accesoriile au devenit etichete politice și generaționale indispensabile. Modele erau lansate la Londra: tendințele europene În materie de vestimentație, muzică, fotografie, modeling, publicitate și chiar reviste de mare tiraj erau dictate de gustul londonez. Cum britanicii aveau deja o reputație solidă de design anost și execuție jalnică, aceasta era o surpriză, o inversare tinerească a ordinii firești a lucrurilor, care s-a dovedit efemeră. Însă cu strălucirea ei iluzorie, „Swinging London”, cum o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
părul, și nu pălăria, era acum marca supremă a personalității; tradiționalele pălării nu mai erau purtate decât de „cei În vârstă” la ocazii speciale 6. Însă acoperămintele nu au dispărut complet. Într-o a doua fază, ce reflecta și evoluția gustului muzical, hainele În culori țipătoare (culori elementare moștenite de la sfârșitul anilor ’50) au fost Înlocuite de articole mai „serioase”. Hainele pentru tineri erau acum croite și promovate cu un ochi la inspirația „radicală” și „proletară”: blugi, cămăși cadrilate, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
celălalt Marx, matur și materialist. Numai scrierile celui din urmă, susținea Althusser, erau științifice și, prin urmare, realmente „marxiste”12. Comuniștii și alți marxiști conservatori au anticipat corect ușurința cu care acest Marx nou și umanist putea fi adaptat la gusturile și modele contemporane. Lamentația romanticului de Început de secol al XIX-lea Împotriva modernității capitaliste și efectului dezumanizant al societății industriale se potrivea perfect cu protestele contemporane Împotriva „toleranței represive” din Europa Occidentală postindustrială. Criticii Occidentului erau scoși din sărite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
constituiau o masă revoluționară mai vastă și mai ușor de mobilizat decât proletariatul mulțumit și somnolent din Vestul prosper. După 1956, tinerii radicali din Occident au Întors spatele deprimantei realități comuniste din Est, căutând inspirație pe tărâmuri mai Îndepărtate. Noul gust pentru exotic era alimentat, pe de o parte, de decolonizarea În curs și de aspirațiile mișcărilor de eliberare națională, iar pe de altă parte, de proiecția În exterior a propriilor iluzii pierdute ale Europei. Se baza pe cunoștințe locale extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anului 1969, când violența izbucnise deja. Printre sloganurile manifestanților din Torino În iunie 1968 se puteau auzi „Nu păcii sociale În fabrici!” și „Numai violența răzbește unde domnește violența!”. În lunile următoare, demonstrațiile din fabrici și universități au ilustrat un gust accentuat pentru violență, atât retorică („Nu schimba statul, zdrobește-l!”), cât și reală. Cel mai popular cântec al mișcării studențești italiene În aceste luni era, cum nu se poate mai potrivit, La violenza. Ironia situației nu a scăpat contemporanilor. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lucrare de ficțiune bazată pe idealurile comuniste ale tatălui său - și pe deziluziile fiului. În 1967, alt scriitor, Ladislav Mòačko, a publicat o critică usturătoare la adresa lui Novotný și a nomenclaturii de partid, abia deghizată Într-un roman cu titlu transparent, Gustul puterii. În același an, Kundera a publicat Zert (Gluma), un roman neoexistențialist și declarat autobiografic despre generația stalinistă În Cehoslovacia. Acei ani, „era construcției socialismului”, cum i se spunea oficial, deveniseră ținta predilectă a condamnărilor pronunțate de intelectuali: la al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1968, mai Întâi pentru cehi și, cu timpul, pentru toți ceilalți - să pretinzi că un regim comunist se baza pe adeziunea poporului, pe legitimitatea unui partid reformat sau chiar pe lecțiile istoriei. La Praga, strivirea mișcării reformiste a lăsat un gust extrem de amar. Mulți dintre cei mai zeloși „normalizatori” fuseseră, cu numai câteva luni În urmă, cei mai zgomotoși adepți ai lui Dubček - „abia după Primăvara de la Praga din 1968”, scria Zdenìk Mlynáø, unul dintre reformiștii de la vârful Partidului Comunist, „am
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și exact (chiar de un parlamentar din partid, decepționat) drept „cel mai lung bilet de sinucigaș din istorie”. Propulsată de recenta victorie În războiul pentru insulele Falkland, prin care stabilise monopolul partidului asupra sentimentelor patriotice și Își dovedise Încă o dată gustul pentru confruntare 7, Margaret Thatcher a câștigat alegerile din iunie 1983 la o diferență aproape record. Partidul Laburist a pierdut aproape trei milioane de simpatizanți și 160 de locuri În parlament. Scorul său a coborât la 27,6%, cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
regimului totalitar. Casa Poporului, proiectată de o arhitectă de 25 de ani (Anca Petrescu) pentru a servi drept palat personal al lui Ceaușescu, este de o urâțenie unică și indescriptibilă chiar și printre creațiile de gen. Grotescă, sinistră, lipsită de gust, ea este, mai presus de orice, mare (de trei ori cât palatul Versailles...). Cu o sală de recepție cât un teren de fotbal și un semicerc imens În fața clădirii ce poate găzdui o jumătate de milion de oameni, palatul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
000 nu au fost validați - un număr surprinzător de mic În comparație cu jumătatea de milion de cehi și slovaci care și-au pierdut slujbele sau au fost eliminați din partid după 1968. Dar, pe termen mai lung, legea a lăsat un gust amar, alimentând cinismul cehilor cu privire la ce ieșise din „revoluția de catifea”. În Republica Cehă „lustrația” a părut să servească mai degrabă la legitimarea unei noi elite decât la abordarea onestă a trecutului recent. În iulie 1993, parlamentul ceh a adoptat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
evident nostalgic adus celebrului film omonim realizat de Marcel Carné În 1938. Dar filmul lui Carné a fost turnat integral În studio. Conservarea unei clădiri (sau a fațadei unei clădiri) care nici măcar nu apăruse În film poate fi privită, după gust, fie ca un subtil exercițiu francez de ironie postmodernă, fie ca un simptom al faptului că orice amintire Împăiată oficial capătă fatalmente un caracter fictiv. Mitterrand a avut o contribuție distinctă la patrimoniul național: nu atât prin conservare sau clasificare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu Uniunea Europeană, dintr-o aversiune crescândă față de anumite aspecte ale politicii externe americane, dar mai ales pentru că Statele Unite, ca sistem economic și model de societate, nu mai reprezentau indubitabil imaginea viitorului 8. Antiamericanismul extrem În Europa de Est a rămas doar pe gustul unei minorități. În țări precum Bulgaria sau Ungaria el era acum o expresie indirectă, acceptabilă a nostalgiei pentru național-comunism - și, ca de atâtea ori În trecut, un surogat convenabil al antisemitismului. Dar și comentatorii, și politicienii echilibrați au Încetat să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
apoi devine redactor la „Flacăra” și „Magazin”. Asupra mediului formativ al facultății, scriitorul a insistat în chip deosebit: „Cel mai tulburător mediu care mi-a influențat personalitatea a fost Facultatea de Limba și Literatura Română din București. Aici am deprins gustul de a scrie literatură, de a avea un pronunțat caracter critic față de ceea ce scriu. Apoi Nicolae Manolescu mi-a fluturat prin fața ochilor visul de a deveni scriitor. Crohul [Ov. S. Crohmălniceanu] a fost cel care mi-a dat ideea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
vinul trebuia să fie îndoit cu apă și cantitatea care putea fi băută. Atunci, vinul era transvazat din amfore în vase cu două torți pentru servit vinul (craterae), unde era îndoit cu apă. Apoi romanii realizau îndoirea cu apă, după gustul fiecăruia și în proporțiile fixate de magister. La îndoirea vinului cu apă putea fi adăugată gheață, ba chiar, după cum credea voluptuosul Nero, vinul putea fi pus la gheață cu apă în prealabil fiartă. Pe de altă parte, utilizarea apei calde
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
în 1800 cu titlul său original La gastronomie ou l'homme des champs à la table (în traducere Gastronomia sau omul de la țară la masă). Jurnalist și poet în același timp, Berchoux era prieten cu Anthelme Brillat-Savarin, autorul lucrării Fiziologia gustului, considerat și el, la rândul său, părinte fondator al gastronomiei. Invenția acestui cuvânt savant, ca să nu spunem pedant, este atribuită însă astăzi, în mod curent, lui Laurent Grimot de la Reynière datorită operei sale Almanahul gurmanzilor, publicat între 1803 și 1812
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
macerare semicarbonică. Această metodă ancestrală conservă prospețimea aromelor primare care le dau acestor vinuri savoarea specifică: arome de banane, bomboane englezești, flori fine, fructe exotice sau fructe de pădure. Ceea ce este curios la aceste vinuri este că rareori păstrează un gust sau un postgust de struguri. Toate aceste calități îi asigură acestui vin atât popularitatea printre francezi, și nu numai, cât și consacrarea unei zile speciale pentru sărbătorirea sa: cea de-a treia joi a lunii noiembrie. La această dată, în
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
este un vin foarte apreciat de locuitorii orașelor deoarece le dă senzația unei redescoperiri a bucuriilor simple ale vieții de la țară, o reminiscență a sărbătorilor culesului viilor. Este un vin de sărbătoare, care le dă oamenilor prilejul de a regăsi gustul bucuriei de a trăi și de a petrece. Despre celebrarea lui vorbește și scriitorul francez, René Fallet (1927-1983), în cartea sa pe care a intitulat-o, Le beaujolais nouveau est arrivé, găsind astfel formula ideală pentru vestirea lansării vinului de
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
lui Alienor de Aquitania, divorțată de Regele Franței, Ludovic al VII-lea, cu Henric al II-lea Plantagenet. Rege al Angliei, duce de Normandia și conte de Anjou, Henric al II-lea Plantagenet a lansat definitiv dincolo de Canalul Mânecii moda și gustul pentru vinurile franțuzești. Timp de aproape trei secole, Bordeaux și-a consolidat în Evul Mediu numele de capitală viticolă a lumii civilizate. Pentru a consuma aceste vinuri, englezii au înființat o adevărată "flotă a vinului" pe care cronicarul Froissart a
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
lui "bistroquet" prin încrucișare cu "troquet" (în traducere persoana care face troc). 48 Conform sondajului realizat de Institutul Francez al Opiniei Publice (IFOP) din iulie 1984, se pare că se face deseori confuzia asupra sensului cuvintelor "gourmet" (persoană care are gusturi rafinate în ceea ce privește mâncărurile) și "gourmand" (mâncăcios): din 955 de persoane interogate, 41 % se consideră "gourmand", iar 37 % "gourmet". 49 Pasaje secrete din timpul Rezistenței Franceze, în Lyon. Acestea sunt pasaje înguste, de obicei, acoperite, care fac legătura dintre două străzi
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Iuliu Maniu, dacă afirmațiile dumisale despre naționalismul legionar se află pe linia de gândire a ilustrului său înaintaș? Nu cred că ar putea aduce argument pentru așa ceva. Domnul Coposu mai face însă o afirmație de alt ordin și de un gust foarte îndoielnic în privința buneicuviințe și a bunelor maniere care se pretind unui om la vârsta și cu pregătirea și educația dumisale, aceea că în Legiune au intrat fete urâte în căutarea unei compensări a ceea ce natura nu le-ar fi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
suge din pământ întregul dor de zări și pare că-i locaș de crude cugetări din care niciun bob discursul nu îl pierde Dar bolta s-a-ndesit nimic nu se mai vede căci cerul ei a-nchis avânt spre depărtări și gustul de ecou prin vai și pe cărări iar sensul ei acum în nimeni nu se-ncrede Îl caut inocent în strugurii ei cruzi că îngerii-n buchet de roua nouă uzi Beau vinul viitor că dincolo de lume cu jale oferit
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
caracteristică pentru grupul politic din care face parte, că în vremurile de intensă activitate politică literatura nu se mai dezvoltă. Sion vede în epoca premergătoare anului 1848 o perioadă de înflorire a literaturii române, în timp ce, afirmă el, în deceniul 1850-1860 gustul pentru lectură dispare, iar autorii, nefiind stimulați, nu mai produc scrieri de calitate. Se publică traduceri bine alese din scriitori cunoscuți, francezi, germani și englezi. Din Byron și Lamartine traduce Gh. Sion, din Schiller și A. Poissonnier, G.-R. Melidon
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287062_a_288391]
-
digestiv (inapetență, pareza rumenului, salivație abundentă, fecale uscate, mucus fetid, constipație și apoi diaree), nervos (abatere,uneori hiperexcitație),umoral (hipoglicemie, acetonemie, acetonurie) și locomotor (decubit). Aria hepatică este mărită și dureroasă. Se înregistrează scăderi ale producției de lapte, acesta are gust dulceag cu miros de acetonă. Sunt constatate frecvete secreții vaginale, subinvoluție uterină și miros de acetonă a aerului expirat. Diagnosticul Se stabilește pe baza semnelor clinice și a examenului de laborator prin constatarea hipoglicemiei și valori crescute ale corpilor cetonici
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]