25,611 matches
-
la îndoială. Într-o seară chiar nu s-a putut încasa decât 12 lei și 50, din care cauză spectacolul a fost amânat. A doua zi afișele erau astfel libelate 22: „Spectacolul anunțat pentru duminică 17 noiembrie, amânându-se din cauza răului timp, se va reprezenta joi 21 corent și care este piesa lupta pentru credință Dramă cu mare spectacol în 5 acte.“ 23 anul 1874 233 20. „Afișul“ pe care-l amintește Bacalbașa a fost tipărit în TRC. (an. XII, nr.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Memoriile, vol. VIII, p. 41); într-adevăr, șeful statului român începea să se convingă de nece sitatea colaborării cu liberalii, care erau adepții unei politici externe mai îndrăznețe, în condițiile generate de agravarea „crizei orientale“. Din afară știrile sunt mai rele: în Bosnia și Herțegovina se prepară o răscoală, în Serbia se fac pregătiri militare pe picior întins. Se află că pe Dunăre trec vapoare rusești cu material de război. Turcii se pregătesc și ei să concentreze trupe pe granițele Serbiei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
într-o notă circulară trimisă agenților noștri diplomatici din străinătate la 4/16 ianuarie 1876, Lascăr Catargiu preciza că România 292 bucureștii de altădată fi și contra regelui, și contra Rusiei, și contra Germaniei. Evenimentele ulterioare au arătat cât de rău s au înșelat cei din Austro-Ungaria. Cât privește profeția ziarului austriac cum că visul unei Dacii viitoare va rămâne etern un vis, vedem astăzi cât a fost de adevărată. Însă la anul 1876 cine ar fi îndrăznit să creadă în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
rău, după cum insinuează acele ziare străine prin esorbitantele și meschinele 2 lor invențiuni. Rugăm, prin urmare, pe zisele ziare a nu mai produce așa neadevăruri cari scandalizează lumea, pentru că sunt vădite calomnii date la lumină de niște oameni ce, pe lângă reaua lor voință, nu au cel puțin nici cea mai mică idee despre ce este România și ce sunt românii. Vă rugăm, deci, d-le redactor, a da ospitalitate acestei declarațiuni în ziarul d voastră la care, din graba ce am
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
urmă cerea respingerea convenției, „iar în caz de intrare a rușilor în România Domnitorul să dizolve întreaga armată, să se retragă la Craiova și de acolo săprotesteze în fața Europei contra violării drepturilor...“ - Istoria Parlamentului, p. 232). Finanțele României erau în rea stare, iar Sturdza propovăduia eco nomiile la extrem. Asupra acestui subiect adresă guvernului o interpelare în Senat; cu acest prilej face o lungă expunere a situației financiare a țării, iar pentru vindecare a propus: vânzarea moșiilor statului pentru plata da
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Numa-n halat și-n papuci? Mă duc taică-n mahalale Ca s-adun la haimanale Zidărași și dulgherași Că sunt buni de ciomăgași. ...Petre Grădișteanu Îi trage cu tufanu. Beizadea Mitică Găsi oala mică Că-i strâmtă la gură, Rea la-nghițitură. Junele Misir Suge din clondir. Bătăușii ține Isonul pe vine7 etc., etc. Ionică Frumosul, după ce-și debita cele două cântece și aduna gologanii, saluta frumos, spunând următoarele vorbe în limba franceză: „Je vous aime, je vous adore
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
adună / Toți cu voie bună / Mesele-ncongior / Cu toți capii lor / Colea Beizadeaua / Și-a stropit măseaua. / Petre Grădișteanu / Suge cu ciocanu / Și Marghiloman / Trage din borcan, / Iancu Chipiliu / Preferă rachiu / Nea Andrei Purcică / Găsea oala mică / Și strâmtă la gură / Rea la-nghițitură... Popa Tache cântă / Rezemat în bâtă / Și bandiți-i ține / Isonul pe vine / Jucând tontoroi / Pe lân gă butoi... Junele Misir / Suge din clondir / Ca prim-procuror / Și ca cap al lor...“ (Chief electoral. Cântec poporar, datat 1870
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
zbuciumată, de umilită, de „oropsită” le-a fost amîndurora copilăria. Ce se întîmplase? După moartea primei sale soții, bunicul, rămas cu trei fete, s-a recăsătorit. Melixina, noua nevastă, i-a făcut, unul după altul, cinci copii. „Mică, șireată și rea”, „Mamuca”, pe care am apucat-o și eu, a căutat să-l determine pe bunicul să-și înstrăineze fetele. „Om blajin” și cu oarecare stare, la început el nici n-a vrut să audă de una ca asta: își iubea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
său drum. A fost îngropat la margine de alee, între doi tei... *Printre altele, în monologul pe care-l murmura lîngă trupul lui Mișu, Ghizela spunea: „Așteptai Festivalul, Gala...” Fostul meu coleg de redacție avea, carevasăzică, planuri și nu premoniții rele. Într-adevăr, Mișu, ins cu vocația sociabilității, îndrăgea „manifestările” artistice, literare, sportive. În asemenea ocazii nu se cruța, se atașa de oaspeții veniți la Bacău nu numai pentru schimburi de idei, ci și (în treacăt fie spus) pentru a petrece
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu, cum crede el, sumbri, pînditori, pliați pe ei înșiși. Îmi place literatura, dar nu-mi place - i-am spus-o - să-i mitizez pe scriitori. Frecventarea arhivelor m-a învățat că aceștia nu-s îngeri, ci oameni, buni sau răi, curajoși sau lași, drepți sau abuzivi etc. Oglindă, aide mémoire, jurnalul e incompatibil cu iconodulia. *Avînd în minte portretul flatant pe care G. Călinescu i l-a făcut Mareșalului Tito (cf. Gîlceava înțeleptului cu lumea, 2, p. 695-696), am citit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de acum îi este greu, dacă nu aproape imposibil, să înțeleagă, numai pe baza documentelor publicate, epoca. Cele mai multe injoncțiuni (comenzi și inițiative) au fost orale. Azi - mi-a zis el - dacă nu vrei să execuți anumite ordine, în cel mai rău caz nu ești promovat, atunci însă riscai să fii dat afară din slujbă și chiar închis. M-a lăsat să înțeleg că, în ceea ce-l privește, a evitat, pe cît posibil, să fie zelos și, astfel, să se compromită. După
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
atunci, el ar fi trecut aproape neobservat sau, în orice caz, ar fi avut un ecou mult mai restrîns. *Roxana e cum nu se poate mai supărată că i-a intrat în cameră „o muscă foarte mare, foarte grasă, foarte rea, foarte activă”. Zîmbind, am plecat să vînez „monstrul”! *1940: „Acela a fost cel mai catastrofal din seria anilor catastrofali” (Geo Bogza, „Răscrucea nenorocirilor”, în „România literară”, 27 nov. 1980, p. 7). Atunci, în prima lună a verii, într-o sîmbătă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aprehensiunile și nervii iscați de conflicte. Mi-a fost lene și jenă să-mi culeg propriile-mi impresii și idei. Iar cînd mi am învins indolența și am făcut-o, am răsucit frazele pînă le-am vlăguit de toate umorile rele, încît, uneori, sensul lor inițial s-a denaturat. Și, întrucît ceea ce nu-i autentic e inutil, nu o dată am abandonat paginile la jumătate și m-am refugiat în lectură. Aș vrea, deci, Doamne, să mă treci dincolo de zidul ezitărilor și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Doamne, cît am mai trăit! De-acuma mă poți lua oricînd!” La 71 de ani, e încă dreaptă, vioaie, curată (i-am sărutat întotdeauna mîna cu plăcere), cu simțul de observație la fel de ascuțit, ca de cînd o știu, și gura rea, necruțătoare cu cine trebuie. Pe mine mă laudă, căci din cei peste 50 de inși pe care i-a botezat, sînt singurul care-i trimite, la Paști și la Crăciun, cîte o felicitare. „Cinule, să fii sănătos!” Sensibil la faptul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Poate că a fost, dar n-am mai recunoscut-o. Care îi era totuși numele de familie?... *La observația mea că pare împăcat cu situația în care am fost aduși, mi-a replicat în stil popular: „Fie vremea cît de rea, eu îmi văd de treaba mea!” De fapt, ce face? „Roade”, cum ar fi zis Sadoveanu, zilnic, cîteva ore din program pentru lucrările personale. Ca să procedezi așa, îți trebuie însă o mentalitate de sinecurist, iar eu n-o am. *Sîntem
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care își aduce aminte și azi, era: 36. Pe lîngă faptul că sîntem consăteni, îl avem și pe acela de a fi urmat, pînă la un punct, un drum comun, în care, la fel ca mine, a întîlnit destui oameni răi. În liceul militar, de pildă, după comanda „Culcat!”, un ofițer l-a apăsat cu talpa cizmei pe spate, pentru a se murdări de noroi și a-l pedepsi, apoi fiindcă e murdar! Din școala militară de neuitat, prin dramatismul ei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și le pregătise pentru înmormîntare, femeia s-a spînzurat. Povestea, auzită, pare se, cîndva, e vagă în mintea mea. Îmi amintesc acum că în timpul unei sfezi cu mama (eram copil pe-atunci), Gința, vecina noastră de la nord, femeie cu „gură rea”, a blestemat-o „să se spînzure ca Drambuleasa”. Așadar, Drambuleasa, nume adînc înscris în mintea mea, era o Zănoagă! *Asociez ideea de Dumnezeu cu această lumină blîndă a zilei de sfîrșit de iulie și cu calmul ei atotstăpînitor. * M-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ci cu unul în care literele sînt reduse în înălțime; scris aproape linear, „topit”, indescifrabil pentru cei din jur. Reîntors acasă, înainte de a le sorta, uneori le recitesc și le adnotez, alteori, preocupat sau indispus, le las cum sînt, lucru rău, căci îmi creează ulterior dificultăți, cînd încerc să le reconstitui contextul. Fără un motiv special, azi am deschis plicul cel mai recent cu „însemnări din ședințe”. La mijloc, prinse cu o agrafă de birou, erau două „fișe” cu citate din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de schimb auto, pentru un radiocasetofon etc. cedează din exigență, se pretează la tot felul de tranzacții și „legături” dezonorante. „Dezgustător!”, zice, cuprins de greață, cu capul aplecat în față, gata să și scuipe. „Uite, de pildă L., o femeie rea, la fel de rea ca Gr.” ...Nu-l las să termine și-i spun că povestea, pe care am auzit-o de la mai mulți, s ar putea să fie o diversiune a Securității. „Să fim serioși! Cum poți să crezi așa ceva?!”, mi-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
auto, pentru un radiocasetofon etc. cedează din exigență, se pretează la tot felul de tranzacții și „legături” dezonorante. „Dezgustător!”, zice, cuprins de greață, cu capul aplecat în față, gata să și scuipe. „Uite, de pildă L., o femeie rea, la fel de rea ca Gr.” ...Nu-l las să termine și-i spun că povestea, pe care am auzit-o de la mai mulți, s ar putea să fie o diversiune a Securității. „Să fim serioși! Cum poți să crezi așa ceva?!”, mi-a replicat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care - obiectiv fiind - nu poți decît să-l respecți (inteligența, cultura multilaterală) și lucruri detestabile (duplicitate, versatilitate). Am avut și am, așadar, numeroase motive să fiu mefient față de el. Am ajuns chiar să-l consider malefic, întrucît cele mai multe dintre veștile rele mi-au fost comunicate, întîi, de el. Cu această idee în minte, m-am ferit să-i dezvălui „tainele inimei” ori să-i vorbesc despre proiecte aflate în șantier, de teamă să nu-mi fie deviate sau date peste cap
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sau două printre bărbați, cînd ajunge într-un colectiv de femei, descoperă brusc - așa cum i s-a întîmplat Măndicăi Mardare, scoasă din redacția revistei (din cauza fratelui, sculptorul Nicăpetre, rămas în străinătate) și mutată la Biblioteca Județeană - că, majoritatea, acestea sînt „rele și proaste”, gîndesc fistichiu, dau interpretări tendențioase unor vorbe și gesturi firești, se pierd în amănunte. Chiar Toma Jămneală și Tudor Stanciu, foști colegi la „Steagul roșu” (de a căror vulgaritate era sătulă), i se par acum mai agreabili decît
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
descris cum arată „Bunica”: „un schelet îmbrăcat în piele”... I-au scos (căci n o mai putea suporta) și placa dentară, iar acum are fața scobită adînc. Stă cu ochii închiși și respiră anevoios, ca-ntr-un somn cu vise rele. Cînd simte că începe criza, își apasă gîtul cu o bucățică de lemn și încremenește așa. Singura ei temere e aceea de a nu-i încurca pe ceilalți cu moartea sa. *7 iulie 1986, ora 19,30: am fost anunțați
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de nu știu ce refuz, Carmen a măturat pe jos cu Pătrășcanu, președintele Cooperației Meșteșugarilor, tip simandicos și, pare-se, afemeiat: „Piticul!... Parvenitul!... Nici nu știe ce bărbați mă adoră pe mine!...” Văzîndu-mă mirat de „avalanșă”, a ținut să mă deslușească: „Sînt rea, nici nu știi ce rea sînt, ce rea pot să fiu!...” Trecut și eu prin teatre, am privit o neîncrezător și, vorba cîntecului, am tăcut și n-am mai spus nimic. *Cum au întîmpinat ziua de 1 ianuarie anumiți scriitori
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
măturat pe jos cu Pătrășcanu, președintele Cooperației Meșteșugarilor, tip simandicos și, pare-se, afemeiat: „Piticul!... Parvenitul!... Nici nu știe ce bărbați mă adoră pe mine!...” Văzîndu-mă mirat de „avalanșă”, a ținut să mă deslușească: „Sînt rea, nici nu știi ce rea sînt, ce rea pot să fiu!...” Trecut și eu prin teatre, am privit o neîncrezător și, vorba cîntecului, am tăcut și n-am mai spus nimic. *Cum au întîmpinat ziua de 1 ianuarie anumiți scriitori? întrebarea mi-a apărut în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]