22,519 matches
-
vieții după modelul antic un panarițiu profund se tratează chirurgical de urgență chirurgul scoțând puroiul și țesuturile necrozate epoca sa tulburarea ca tatăl său a fost ucis forțat apariția celui de al doilea nivel de memorie a fost argumentată de rațiuni economice și practice în schimb ea a învățat despre coafură machiaj costume actorie și iluminarea scenică difuzie turbulentă în descrierea curgerii turbulente kavadarci număr de înmatriculare auto al orașului macedonean cel mai mare generator de radiații alfa este radonul un
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
că sursa sunetului se deplasa de la est la nord va petrece restul vieții aici zone de impact ale meteoriților grupul angajează acest dialog cu diferite componente ale societății cât și cu organele legislative și executive ale puterii de stat din rațiuni de protecție a martorului identitatea acestuia nu a fost dezvaluită publicului se mai cultivă cartofi sfeclă de zahar legume plante furajere fenomenul a trezit atenția și în muzică și poezie furnicile buldog australiene sunt între cele mai mari și mai
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
se exprime în limba și să nu existe în afara ei ; astfel, să spunem despre ceva că este adevărat înseamnă să facem literalmente adevărul. B. mijloacele de distingere între adevărat și fals și de a califica ceva ca fiind adevărat sunt : rațiunea (gândirea), înțelegerea, legile logicii etc. În consecință putem propune următoarele distincții : 1. ul "material", care reprezintă corespondență între ceea ce este și judecată care a dus la enunțarea să în propoziție : aceasta corespondență este confirmată de experiență. Dar natură acestui tip
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
controlul asupra "Țării Sfinte" aflate sub stăpânire musulmană. Regii au devenit capii regatelor centralizate, reducând infracțiunile și violența, însă idealul de unitate creștină era din ce în ce mai imposibil de realizat. Viața intelectuală a fost marcată de scolasticism, filosofia ce empatiza credința cu rațiunea, ceea ce a permis fondarea universităților. Europa se afla sub controlul instituțiilor feudale și ecleziastice. Arta și arhitectura erau caracterizate de teme creștine. În Asia, expansiunea islamică a generat un nou imperiu și civilizație cu contacte comerciale cu Asia, Africa și
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
ci va avea în vizor ființa însăși. Kant și problema metafizicii (1929) Cartea cea mai importantă, cronologic, după " Ființă și timp", este așa-numita „carte despre Kant“, care are la bază interpretarea extinsă din prelegerea intitulată „Interpretare fenomenologică a Criticii rațiunii pure“ (din anul 1925). Încă din "Ființă și timp", Heidegger afirmase despre Kant că a fost „primul și singurul care a mers o bucată de drum către investigarea dimensiunii temporalității ființei“ (p. 23). Drept urmare, îl interpretează pentru a scoate la
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
însușește o bună cunoaștere a autorilor latini. Învățământul la colegiu este preponderent religios, în spirit pietist; regulile erau stricte și nu existau vacanțe. Fiecare gest al existenței era impregnat de acest spirit, lucru redat de Kant în "Religia în limitele rațiunii simple" (1793). Fiecare elev trebuia să se trezească la 6 dimineața, iar cursurile începeau la 7. Miercurea și sâmbăta se făceau cursuri facultative de matematici, franceză și poloneză. Studiul limbilor elină și ebraică era obligatoriu, alcătuind baza învățământului teologic. În
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
lui Newton, Hume și mai ales Rousseau, care, după propriile-i cuvinte, îl aduc pe "drumul drept" și îi provoacă o "revoluție în reflecție". Kant crezuse până atunci că sursele cunoașterii nu se află în experiență ci în spirit, în rațiune. Aceasta era teoria intelectualistă sau dogmatismul. Pentru Hume, dimpotrivă, toate cunoștințele noastre sunt ivite din experiență. Originalitatea filozofiei kantiene, sprijinită pe progresul fizicii de la Galilei la Newton, va consta în încercarea unei sinteze a amândurora, ideea că experiența și judecata
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
în încercarea unei sinteze a amândurora, ideea că experiența și judecata permit deopotrivă cunoașterea. Așa cum va scrie mai târziu, intuiția fără concept e oarbă iar conceptul fără intuiție este vid. Ceea ce caută Kant e înainte de toate un fundament pentru uzul rațiunii, ceea ce implică recunoașterea limitelor puterii sale. Acestea vor fi temele celei dintâi mari opere kantiene (scrisă în patru luni), "Critica rațiunii pure", a cărei primă ediție datează din 1781. Kant avea 57 de ani și era deja celebru prin ceea ce
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
concept e oarbă iar conceptul fără intuiție este vid. Ceea ce caută Kant e înainte de toate un fundament pentru uzul rațiunii, ceea ce implică recunoașterea limitelor puterii sale. Acestea vor fi temele celei dintâi mari opere kantiene (scrisă în patru luni), "Critica rațiunii pure", a cărei primă ediție datează din 1781. Kant avea 57 de ani și era deja celebru prin ceea ce publicase anterior, dar adevărata sa operă abia începe. Rațiunea nu poate cunoaște totul. Ea este deci limitată în domeniul cunoașterii. În
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
fi temele celei dintâi mari opere kantiene (scrisă în patru luni), "Critica rațiunii pure", a cărei primă ediție datează din 1781. Kant avea 57 de ani și era deja celebru prin ceea ce publicase anterior, dar adevărata sa operă abia începe. Rațiunea nu poate cunoaște totul. Ea este deci limitată în domeniul cunoașterii. În schimb, are o valoare în domeniul practic, așadar moral. Aceasta este tema "Criticii rațiunii practice", publicată în 1787. Rămân prin urmare de reconciliat sferele naturii, în care condițiile
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
și era deja celebru prin ceea ce publicase anterior, dar adevărata sa operă abia începe. Rațiunea nu poate cunoaște totul. Ea este deci limitată în domeniul cunoașterii. În schimb, are o valoare în domeniul practic, așadar moral. Aceasta este tema "Criticii rațiunii practice", publicată în 1787. Rămân prin urmare de reconciliat sferele naturii, în care condițiile de posibilitate ale cunoașterii au fost determinate în "Critica rațiunii pure", și ale libertății, al cărei fundament a fost stabilit în "Critica rațiunii practice". Aceasta e
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
domeniul cunoașterii. În schimb, are o valoare în domeniul practic, așadar moral. Aceasta este tema "Criticii rațiunii practice", publicată în 1787. Rămân prin urmare de reconciliat sferele naturii, în care condițiile de posibilitate ale cunoașterii au fost determinate în "Critica rațiunii pure", și ale libertății, al cărei fundament a fost stabilit în "Critica rațiunii practice". Aceasta e tema "Criticii puterii de judecare" care a apărut în 1790 și marchează desăvârșirea esențialului filozofiei kantiene. În 1780 devine membru în Senatul universității, iar
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
este tema "Criticii rațiunii practice", publicată în 1787. Rămân prin urmare de reconciliat sferele naturii, în care condițiile de posibilitate ale cunoașterii au fost determinate în "Critica rațiunii pure", și ale libertății, al cărei fundament a fost stabilit în "Critica rațiunii practice". Aceasta e tema "Criticii puterii de judecare" care a apărut în 1790 și marchează desăvârșirea esențialului filozofiei kantiene. În 1780 devine membru în Senatul universității, iar în 1787 membru al Academiei de științe din Berlin. În semestrul de vară
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
rămășițele pământești sunt transferate într-o capelă gotică din preajma catedralei din Königsberg (astăzi, Kaliningrad), iar mormântul său, ornat cu un bust sculptat de Schadow și o copie a Școlii de la Atena a lui Rafael, poartă inscripționată fraza celebră din "Critica rațiunii practice": Două lucruri umplu sufletul de o admirație și o venerație mereu crescândă și nouă, în măsura în care reflecția și le întipărește și se atașează de ele: cerul înstelat deasupra mea și legea morală din mine". - cu aldine, lucrările fundamentale Una din
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
reflecția și le întipărește și se atașează de ele: cerul înstelat deasupra mea și legea morală din mine". - cu aldine, lucrările fundamentale Una din lucrările cele mai importante ale lui Kant, care cuprinde întreg spectrul filozofiei sale, o constituie "Critica rațiunii pure" ("Kritik der reinen Vernuft", 1781), opera sa capitală, în care cercetează bazele procesului de cunoaștere. Kant încearcă să integreze într-o concepție unitară cele două poziții contrare ale teoriei cunoașterii din vremea sa, pe de o parte raționalismul lui
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
critică a condițiilor percepției și cunoașterii este denumită de Kant "filozofie transcendentală", filozofie care investighează premisele și limitele necesare la care este supusă cunoașterea subiectului. În alte două lucrări, "Fundamentarea metafizicii moravurilor" ("Grundlegung zur Metaphysik der Sitten", 1785) și "Critica rațiunii practice" ("Kritik der praktischen Vernunft", 1788), Kant prezintă sistemul său etic, care se bazează pe convingerea că rațiunea este cea mai înaltă instanță a moralei. Din acest punct de vedere, există două moduri în luarea unei decizii dictate de voință
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
necesare la care este supusă cunoașterea subiectului. În alte două lucrări, "Fundamentarea metafizicii moravurilor" ("Grundlegung zur Metaphysik der Sitten", 1785) și "Critica rațiunii practice" ("Kritik der praktischen Vernunft", 1788), Kant prezintă sistemul său etic, care se bazează pe convingerea că rațiunea este cea mai înaltă instanță a moralei. Din acest punct de vedere, există două moduri în luarea unei decizii dictate de voință: un imperativ condiționat sau ipotetic, care decurge dintr-o înclinare subiectivă și urmează un anumit scop individual, și
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
în Germania și în această calitate a dezvoltat ideea de "libertate", pornind de la concepțiile sale asupra moralei. Prin libertate el nu înțelege un liber arbitru lipsit de legi, ci libertatea de autodeterminare, de respectare conștientă a legilor, care derivă din rațiune. Deviza lui Kant, ""Sapere aude !"" ("Îndrăznește să știi !"), să ai curajul de a te servi de rațiune, a devenit deviza mișcării iluministe împotriva absolutismului. O societate liberă trebuie să fie alcătuită din cetățeni capabili de a înțelege democrația și de
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
Prin libertate el nu înțelege un liber arbitru lipsit de legi, ci libertatea de autodeterminare, de respectare conștientă a legilor, care derivă din rațiune. Deviza lui Kant, ""Sapere aude !"" ("Îndrăznește să știi !"), să ai curajul de a te servi de rațiune, a devenit deviza mișcării iluministe împotriva absolutismului. O societate liberă trebuie să fie alcătuită din cetățeni capabili de a înțelege democrația și de a gândi liber. În lucrarea sa elaborată către sfârșitul vieții, " Spre pacea eternă" ("Zum ewigen Frieden", 1795
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
despre relația precisă a lui Kant cu deismul. Alți critici au remarcat în concepția morală a lui Kant o trecere de la deism la teism, de exemplu Allen W. Wood și Merold Westphal. În ceea ce privește cartea lui Kant intitulată "Religia în limitele rațiunii", a fost evidentiat că filosoful Kant reduce religiosul la rațional, religia la morală și pe aceasta la creștinism.. Kant se înscrie în rândul celor mai mari filozofi ai istoriei timpurilor moderne. Dezvoltarea ulterioară a filozofiei europene, în special a idealismului
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
dedica studiului filozofiei. În 1811 pleacă la Berlin, unde audiază cursurile lui Friedrich Schleiermacher și ale lui Johann Gottlieb Fichte. Se transferă la Jena și, în 1813, obține titlul de Doctor în Filozofie cu dizertația " Cu privire la rădăcina cvadruplă a principiului rațiunii suficiente" ("Über die vierfache Wurzel des Satzes vom zureichenden Grunde"). În același an întâlnește la Weimar pe Goethe, cu care discută teoria acestuia asupra culorilor. În lucrarea apărută după aceea, "Despre vedere și culori" ("Über das Sehen und die Farben
Arthur Schopenhauer () [Corola-website/Science/297901_a_299230]
-
considera că "lucrul în sine" ("das Ding an sich") ar fi mai presus de orice experiență senzorială și în consecință nu ar putea fi cunoscut. Schopenhauer susține că "Voința" stă la baza reprezentării lumii, având o puternică forță lipsită de rațiune și de scop. Spre deosebire de Hegel, consideră că lumea și istoria sunt lipsite de sens și de o țintă finală. Voința stă nu numai la baza acțiunilor omului, ci determină întreaga realitate, organică sau anorganică. Voința se manifestă în lumea animală
Arthur Schopenhauer () [Corola-website/Science/297901_a_299230]
-
El a fost numit al doilea Buddha. În timp ce omul se poate elibera doar temporar de cătușele Voinței prin contemplația artistică, concepția etică a lui Schopenhauer dă soluția negării durabile a Voinței. Spre deosebire de Kant, etica lui Schopenhauer nu se bazează pe rațiune și pe legile morale; el vede în ""milă"" singura modalitate a comportamentului moral. Prin compătimire și înțelegerea suferinței lumii, omul își depășește egoismul și se identifică cu semenii săi ("Über die Grundlage der Moral", 1840). Metafizica lui Schopenhauer poartă eticheta
Arthur Schopenhauer () [Corola-website/Science/297901_a_299230]
-
o strânsă prietenie. Este fascinat de lucrările lui Spinoza, Kant, Rousseau și urmărește cu entuziasm evenimentele Revoluției franceze. În 1790 obține titlul der ""Magister der Philosophie"" cu o lucrare asupra problemei morale a obligațiilor, unde opune dualismului kantian ideea unității rațiunii cu sensibilitatea. Apoi se înscrie la Facultatea de Teologie unde urmează cursuri despre istoria Apostolilor, a psalmilor și a Epistolelor, despre filosofia stoicului Cicero, despre istoria filozofiei, despre metafizică și teologie naturală și decide, între altele, să se înscrie la
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
prin unitatea contrariilor, și această mișcare reprezintă existența în totalitate. După Hegel, fenomenologia este "știința experienței conștiinței". În acestă operă se descrie evoluția progresivă și dialectică a conștiinței, de la prima opoziție imediată între ea și obiect, la conștiința de sine, rațiune, spirit și religie, până la cunoașterea absolută în care "noțiunea corespunde obiectului și obiectul noțiunei". Fenomenologia începe deci prin descrierea conștiinței în general, opusă unui obiect. Un moment al dialecticei conștiinței poate fi adevărat în el însuși, sau fals pentru cel
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]