21,884 matches
-
al ritului, sacrificiul era singurul moment instituțional În care era permisă mâncarea cărnii și, În același timp, le Îngăduia grecilor să consolideze ordinea cosmosului lor. Mâncarea cărnii În afara ocaziilor prevăzute de rit constituia o infracțiune a codului comportamental și o amenințare pentru ordinea instituită. Poate că această limitare a consumului de carne, ca și consimțământul animalului la propria jertfă - cerut În mod ritual și obținut artificial prin stropirea animalului cu apă În timpul spălării colective a mâinilor sau prin așezarea unor semințe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
necizelat, și practicile de sacrificiu, aspecte ce apăreau incompatibile cu acel ideal; de cealaltă parte, voința de a proteja aceleași tradiții În valoarea lor specifică de oglindă și fundament al propriei identități culturale, de a le proteja de critica creștinilor, amenințare pentru Însăși supraviețuirea lor. Pe baza acestor premise puteau converge În proclamarea „religiei pure a intelectului” ca formă privilegiată sau unică a experienței religioase un personaj ca Apollonius din Tyana, care Încheagă În jurul său un Întreg scenariu taumaturgic și divinatoriu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
belșug. Este deosebit de semnificativ faptul că În mai multe imnuri vedice sunt descriși arând ogorul cu un plug tras de un lup, imagine care exprimă probabil capacitatea lor de a transforma pozitiv ceea ce, prin propria natură, ar putea fi o amenințare la bunăstarea materială a omului. Călătoresc Într-un car multicolor de aur, tras uneori de cai, iar alteori de păsări colorate, tocmai pentru a sublinia natura non-militară a acestuia. De asemenea, nu este o Întâmplare faptul că, În Grecia, zeița
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rămâne, desprinsă, în afara mea. Totul este retras aici, concentrat, compact, coerent. De-abia acum, în această contracție de ființă, aflu cât de mult sunt. Știu că sunt, pentru că, fiindu-mi frică, sunt amenințat să nu mai fiu. Și în această amenințare esențială a ființei mele aflu cât de mare este povara lui „a fi“ și cât de puțin liber sunt, tocmai pentru că atârn de faptul de a fi. Pentru că sunt confruntat cu suprema mea condiționare, cu însuși faptul de a fi
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
unui timp prestigios și imemorial, în transcendența originii. Devenirea în spațiul libertății. Iubirea Am văzut că primul contact cu eul meu ca eu gol, care premerge oricărui proiect și oricărei preluări în proiect, se produce în frică. Tocmai pentru că, prin amenințare, hotarele mele sunt puse în discuție, ele nu se revelă în pozitivitatea lor decât pe o cale negativă: știu că sunt pentru că, fiindu-mi frică, sunt amenințat să nu mai fiu. Frica mă face să mă adun în mine și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
obligă să facem României promisiuni pe care nu avem oricum intenția să ni le respectăm". El a dat astfel o nouă dimensiune diplomației rusești: încălcarea in anticipando a unui acord. Gîndiți-vă la vulgaritățile exprimate de Alexandru II în legătură cu aliații; la amenințările adresate lui Mihail Kogălniceanu că, dacă românii nu cedează în problema Basarabiei, rușii vor dezarma armata română. Iată răspunsul lui Kogălniceanu: "Puteți să ne zdrobiți, dar nu ne veți dezarma niciodată". Bismarck, stînjenit, a dezaprobat comportamentul rușilor, iar R. Poincaré
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a primit unul dintre articolele sale caligrafiat cu un scris elegant, peste care, drept contrast, se afla un șir de obscenități demne de un expert în materie pe care îți vine greu să le citești fără să roșești, însoțite de amenințări 190; s-a răspîndit zvonul că patruzeci de moșieri adunaseră 10 000 de lei ca premiu pentru capul lui Iorga. Cursurile lui universitare au fost suspendate, iar el își petrecea timpul acasă, păzit de studenți voluntari și de poliție 191
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Neamului românesc". Partidul era adunat în jurul lui Iorga. După cum scria nepoata lui Iorga: "I se spunea întotdeauna "partidul lui Iorga", iar membrilor lui "iorghiști"; (...) un partid care trăia în umbra lui"226. Regimul politic de la București nu considera provocările drept amenințări; Partidul Conservator-Democrat al lui Take Ionescu, fondat după ce părăsise în 1907 Partidul Conservator, părea un adversar mai serios. Iorga îl ataca consecvent pe "Tachi-Mochi" (influența capitalistă evreiască și Take Ionescu). Pe Nicolae Filipescu, liderul principalului curent conservator, nu-l deranja
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga, acționînd cu o nesăbuită dexteritate politică, a introdus proiectul de lege al Reformei Agrare. Mihalache, ministrul agriculturii, a ezitat, dar Iorga a înțeles că timpul nu era de partea lor. În ultima sa cuvîntare ca purtător de cuvînt (răspunzînd amenințării unei posibile instaurări a dictaturii), l-a avertizat pe rege: "Pereții Palatului Regal vor fi împroșcați cu sînge"44. La 13 martie 1920, generalul Averescu a fost numit de către rege să formeze noul guvern. Acest guvern promitea noi alegeri, aducea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a avut loc la Belgrad, în primăvara anului 1927. După congres, Iorga i-a invitat pe mulți dintre participanții străini în România și, firește, la Văleni. Congresele Internaționale de Istorie și-au reluat activitatea în aprilie 1929, la Bruxelles, cu amenințarea războiului planînd încă în aer. Au participat numai istoricii țărilor învingătoare (Congresul s-a desfășurat, remarca Iorga, "fără participarea inamicilor noștri")152. Iorga a ținut o conferință despre "România dunăreană și barbarul secol al șaselea" și despre elementele trace ale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să facă gesturi față de ceilalți ca să dea impresia că sînt amabili"159. Iorga vizita cu plăcere Iugoslavia, Cehoslovacia și Polonia, țările acestea făcînd parte din Sistemul de la Versailles. El considera Polonia și chiar și Finlanda ca fiind aliați firești în fața amenințării rusești 160. Îl îngrijora Rusia, mai ales din cauza Basarabiei. Iorga a insistat întotdeauna ca România să recunoască Sovietele în schimbul retrocedării Basarabiei 161. Pe lîngă expansionismul rusesc cu care românii erau familiarizați de două sute de ani, mai exista și regimul comunist
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
brutalitate polițienească aproape fără limite, guvernare proastă, corupție de toate felurile, neglijență și stagnare, toate acestea însoțite de persecuții antisemite îndreptate împotriva numeroasei populații evreiești. Sesizînd acest lucru, Iorga scria: "Niciodată nu a existat o politică mai oarbă în fața unei amenințări atît de mari". Invitat în 1928 la parada militară prilejuită de a zecea aniversare a revenirii Basarabiei între granițele României, el scria: Ce-am văzut în Basarabia? O splendidă paradă militară, sărăcie și neglijență, sate fără electricitate și lumină; iată
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ziarist evreu de la "Adevărul", dl. Rosenthal, ba chiar și, cu moartea, pe Iorga însuși. Întrucît poliția nu întreprindea nimic ca să pună capăt acestui comportament, Iorga i-a adus la cunoștință primului-ministru faptul că, dacă acești fasciști își transpuneau în viață amenințările, Brătianu va fi vinovat și de încălcarea legii și ordinii 181. Iorga călătorea adesea în Italia. Intenționa să înființeze o școală românească la Veneția și ulterior la Roma. Mussolini, un oportunist abil, era la curent cu importanța lui Iorga în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de stat, contele Istvan Bethlen (descendent al marii familii din Transilvania), a vizitat România și a încercat să găsească un oarecare compromis în această străveche dușmănie. Iorga și Bethlen au căzut de acord asupra faptului că pericolul rusesc reprezintă o amenințare pentru ambele țări, dar nu a reușit să ajungă la o înțelegere finală și semnificativă în privința Transilvaniei 77. URSS-ul nu a întreprins nici o acțiune serioasă asupra Basarabiei în timpul guvernului Iorga, deși au avut loc cîteva negocieri fără nici un rezultat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
s-a separat de cea a lui Iorga. Corneliu a mers pe urmele tatălui său. În 1919 s-a înscris la Universitatea din Iași. În lunile acelea, Iașul era centrul tulburărilor de stînga. În plus, la doi pași, în Basarabia, amenințarea bolșevică constituia un element foarte concret. În următorii cîțiva ani, Iașul va deveni centrul dreptei românești. Tînărul Codreanu și-a adus și el contribuția la acest lucru. Atunci cînd a intrat la Universitate, și-a declarat imediat poziția din punct
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cerut un concediu, l-a învinuit în Cameră pe Cuza că este împotriva lui și în favoarea lui Hitler și a acuzat guvernul de lașitate. Radicalii de dreapta au replicat, declarînd că "Iorga a pierdut legătura cu tineretul". O avalanșă de amenințări legionare cu moartea s-a abătut asupra lui, iar Legiunea i-a organizat un simulacru de "funeralii" la Vălenii de Munte. Studenții legionari nu erau pentru Iorga decît simpli reprezentanți ai anarhiei și ai nazismului. Istrate Micescu, un neobosit susținător
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Legiunii, constituind deci o garanție a ordinii. Dar el nu permitea ca armata să fie folosită sau manipulată, mai ales în scopuri politice. După părerea lui Călinescu, Antonescu putea fi urnit din loc numai dacă activitatea legionarilor ar constitui o amenințare la adresa securității naționale. Deocamdată, Legiunea nu reprezenta o astfel de amenințare. Lipsit de sprijinul lui Antonescu, Călinescu își expunea mai departe principiile gîndirii sale: Dacă, în situația actuală, procedăm cu precauție, ne vom pierde atît autoritatea cît și puterea". El
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ca armata să fie folosită sau manipulată, mai ales în scopuri politice. După părerea lui Călinescu, Antonescu putea fi urnit din loc numai dacă activitatea legionarilor ar constitui o amenințare la adresa securității naționale. Deocamdată, Legiunea nu reprezenta o astfel de amenințare. Lipsit de sprijinul lui Antonescu, Călinescu își expunea mai departe principiile gîndirii sale: Dacă, în situația actuală, procedăm cu precauție, ne vom pierde atît autoritatea cît și puterea". El recomanda "o acțiune radicală". Iorga, Tătărăscu și alți membri ai cabinetului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
considerau principalul vinovat de întemnițarea (și ulterior de moartea) liderului lor idolatrizat era o acțiune legitimă. Dacă și cînd urmau să aibă prilejul să o facă, aveau să-și elimine adversarul. Iorga și familia sa primeau scrisori peste scrisori de amenințare cu moartea 67. Familia trăia clipe de teroare, dar nu și Iorga: el era nonșalant și curajos față de asemenea lucruri. La 30 noiembrie 1937, Iorga a dat un interviu mamut la Universitatea de la Paris. La sfîrșitul interviului, ziaristul francez l-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
interviului, ziaristul francez l-a rugat să comenteze asupra anarhiei din războiul civil care zguduia Catalonia și în care prietenul său, profesorul și arheologul Puig y Catafalch, era gata să fie ucis. "Cine știe?" a replicat Iorga. "Aceasta este o amenințare căreia îi putem face față. N-aș putea să vă spun cum să acționezi și ce să faci atunci cînd te afli în fața asasinilor tăi" și (după cum își amintește ziaristul) Iorga a coborît binedispus spre zgomotoasa sală de curs68. Dacă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
asupra motivului pentru care legionarii erau pe urmele lui Iorga. Horia Sima sublinia că "se știe prea bine de ce". Le-giunea îl considera direct răspunzător de moartea lui Codreanu. Dar de ce Madgearu, după aceea? Din cauza atitudinii lui anterioare ostilă Legiunii, a amenințărilor reciproce și a contraamenințătorilor. Amenințările legionarilor trebuia acum să fie puse în aplicare. Legiunea era împotriva lui Madgearu și din cauza originii lui (presupus) maghiare 28. La doar cîteva zile după venirea la putere a legionarilor, Bucureștiul făcuse o întoarcere de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
erau pe urmele lui Iorga. Horia Sima sublinia că "se știe prea bine de ce". Le-giunea îl considera direct răspunzător de moartea lui Codreanu. Dar de ce Madgearu, după aceea? Din cauza atitudinii lui anterioare ostilă Legiunii, a amenințărilor reciproce și a contraamenințătorilor. Amenințările legionarilor trebuia acum să fie puse în aplicare. Legiunea era împotriva lui Madgearu și din cauza originii lui (presupus) maghiare 28. La doar cîteva zile după venirea la putere a legionarilor, Bucureștiul făcuse o întoarcere de aproape 180 de grade. Politica
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga la politica țării sale a fost faptul că și-a dat seama de la bun început de pericolul nazist și de cel sovietic. Repetîndu-și cu fermitate avertismentele, el a reușit să-i facă pe mulți români să devină conștienți de amenințarea prezentată de acestea. Dincolo de acest fapt, nici Iorga, nici orice alt politician român nu ar fi putut evita implicațiile poziției României. După 1918, circa o treime din populația noii Românii Mari era alcătuită din neromâni. Iorga i-a primit la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din Germania secolului al XVII-lea (când armatele de mercenari trăiau pe socoteala populației locale, terorizând-o) dăinuie Încă, după 300 de ani, În basme și povești. În Spania anilor ’30, bunicile Încă Îi mai linișteau pe copiii obraznici cu amenințarea că vine Napoleon. Dar În cel de-al doilea război mondial, experiența ocupației a fost de o intensitate aparte, În mare măsură din cauza atitudinii naziștilor față de popoarele supuse. Armatele de ocupație din trecut (suedezii În Germania secolului al XVII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
locali complotează pentru a submina URSS și a distruge experimentul comunist. Anii 1941-1945 au fost doar un interludiu În lupta internațională dintre democrațiile occidentale și totalitarismul sovietic, o luptă ale cărei contururi au fost mascate, dar nu modificate fundamental, de amenințarea comună: fascismul și nazismul În ascensiune În inima continentului. În 1941, Germania a reușit să unească din nou Rusia și Vestul, așa cum făcuse și Înainte de 1914. Dar alianța era condamnată din start. Între 1918 și 1934, strategia sovietică În centrul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]