KorAP: Find »[drukola/base=băga & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...866 867 868 ...875 >

21,866 matches

Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599

nearticulată a trotuarelor, continuu să perseverez în ignobila înclinație, ies mereu în stradă, să văd ce se mai întîmplă, ce nu se mai întîmplă, intru în furnicar, mai mult pentru plăcerea ochiului decît a urechii (plăcere rezervată, oarecum, profesioniștilor), mă bag între bișnițari, încerc să pricep fenomenul, îmi recunosc limitele imaginației și, din cînd în cînd, risc sinteze. Unele, sper, aproape inspirate, altele, jalnice în incapacitatea lor de a înțelege esențe. O sinteză, cred, aproape inspirată: în toamnă, urmăream zilnic, la

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
românii s-au simțit la ei acasă. Nu s-au simțit însă acasă atunci cînd în glia lor au început să se înfigă monumentele comunismului, venite din obscure spații turanice, înălțîndu-se străin și amenințător. Menite să acompanieze discursul totalitar. Să bage frica în oase. Rolul giganților din beton avea să se dovedească a fi acela de a copleși, prin dimensiuni spăimoase, casa și biserica. A le minimaliza, a le face aproape dispărute. Și cine urma să înfăptuiască acești giganți? O, nu

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
niște indivizi în halate vineții, hîrșite de atîta spălat (și stors), cîte unul sau pîlc, ieșiți pe poarta spitalelor să-și facă micile cumpărături pe la "alimentare". Sau, pur și simplu, să fumeze. Sau, de ce nu, să se plimbe. Nu-i bagă nimeni în seamă. În schimb, dacă sînteți atenți, veți observa că ei ne bagă. Aerul lor calm și detașat, de ființe desprinse de agitația noastră nătîngă, are ceva din răceala expertă a medicului. Ochiul lor odihnit în sordidele saloane albe

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
pîlc, ieșiți pe poarta spitalelor să-și facă micile cumpărături pe la "alimentare". Sau, pur și simplu, să fumeze. Sau, de ce nu, să se plimbe. Nu-i bagă nimeni în seamă. În schimb, dacă sînteți atenți, veți observa că ei ne bagă. Aerul lor calm și detașat, de ființe desprinse de agitația noastră nătîngă, are ceva din răceala expertă a medicului. Ochiul lor odihnit în sordidele saloane albe pare să distingă ceea ce noi, în vînzoleala browniană a tortuarului, nu mai putem distinge

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
un scenariu? Lasă, hai să bem un Wembley! 15 aprilie Foarte duios: dl. Iliescu face o vizită în Statele Unite, pentru a asista la inaugurarea unui memorial al holocaustului. Duios și nu prea, dacă avem în vedere ce bănuț propagandistic mai bagă președintele în pușculița domniei sale, pușculiță fără fund și fără semne că se va umple cîndva. Duios și nu prea, pentru că, nu-i așa? nu numai regele Mihai trebuie să facă vizită în SUA, tulburînd astfel somnul locatarului din Cotroceniul monarhic

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
o clipă, se-nclină în fața omului din Vancouver, și-l întreabă ce face. Pleacă. L-ai văzut? zice omul meu născut în Tîrgu Cucului, e chelnerul de la hotel, mielușelul, sub prosopul alb, imaculat, îi simt, de fiecare dată, pistolul, îl bag în mă-sa. Ajungem în dreptul hotelului și-n loc de rămas bun, îl întreb de ce, totuși, nu se duce pe una din rivierele strălucitoare ale lumii. Ceeee? Rivieeere? Mie aici îmi place, domnule. Uite, mă plimb cu mîinile la spate

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
Mă uit mai bine. Cine? Andrei Pleșu. Să cad, nu alta. Bună ziua, domnule Pleșu! Se-ntoarce, ușor surprins probabil de timbrul meu marcat de emoție: Vă salut, aaa, vă salut și mă bucur să vă revăd. Cînd încearcă să-și bage cartea în geantă, citesc titlul: Relația maestru-discipol. Se putea? îmi zic: Noica-Pleșu, Pleșu-... Îmi observase curiozitatea: Fleacuri, niște fleacuri, și se pregătește să-mi întindă mîna de despărțire. N-aș vrea să plece: cînd îl mai pot întîlni? Și, brusc

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
de cazărmi, de iazuri, de colective, de private. Prea cuvioșii sînt teribil de fotogenici, ei știu să facă frumos și la busuioc, și la cameraman. Dar, mă rog! avînd în vedere că, jumătate de secol, ucigă-l toaca și-a băgat coada-n toate astea... Mă-ntîlnesc cu M. Îl întreb, ca e fiecare dată, ce mai face unchiu-su Costache. Știu c-a dat de mult în mintea copiilor, iar M., de cîte ori mă vede, îmi mai spune cîte una de-

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
așteaptă! mă duc să dau un pîrț pirineic deasupra ostașului sovietic eliberator și vin. A venit. La Observator, nu era nimeni. A planat de două ori peste turn, ca salut, a aterizat, și-a strîns deltaplanul și și l-a băgat în rucsac, și-a dat jos din spinare șevaletul și a intrat prin semiluna calotei. Din trei salturi, eram deja lîngă el. Totul mirosea a eucalipt. Telescopul mirosea și el a eucalipt. În semn de bun găsit, îmi dădu voie

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
română. Imediat după '89 au apărut semnele schimbării, dar dacă vedem imagini din trecut ale oștirii noastre e greu să distingem unde se află continuitatea croielii. Mai mult: cînd pică iarna, trupeții (dar și ofițerii) poartă niște căciuli care ne bagă frica-n oase. Sigur, n-o să le pretindem să poarte cușma lui Peneș Curcanul, dar nici hidoasa căciulă cu urechi rusești nu-i soluția care să ne liniștească odată pentru totdeauna. Cînd vezi căciula asta, auzi Katiușa. Există fotografia unei

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
Senei), dar să li se destineze alt loc: cheiul... Bahluiului. - mersul masculinizat al fetelor, atît de departe de cel glorificat pînă și-n Eneida; băieții efeminați; gesturile lor, însă, scenariul lor erotic, pe stradă, e-atît de parșiv-ambiguu, încît nu mă bag... - mastodonții de pe Universitate, cu ciocane și seceri: nu-i prea vede nimeni de pe trotuar, dar mastodonții există, ei sînt acolo și se pare că nimeni nu e-n stare să-i dea jos; poate un cutremur..., dar la precedentul au

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
nici mai puțin decît: "Trăiască Partidul Comunist Român". O căldare cu văcsea și-o bidinea ar fi suficiente pentru trezirea din visul atît de dulce, visat pînă mai ieri de marele mastodont de sub Cetățuia. Dar de ce, vorba aia, să mă bag. S-ar putea ca lozinca să fie, acolo, mă rog, o opțiune politică, o nostalgie după trecute vieți de doamne și domnițe (peceriste și pedeseriste). Totuși, totuși: o căldare și-o bidinea ar fi suficiente. Ar mai acoperi, cu astă

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
ulei de bucătărie: măi Val, tu știi ce minuni scot eu cu ăsta, comestibilul!), ne puneam măștile de urît și-o luam prin zăpada uscată dincolo de lume, spre Cîrlig. De-acolo se iveau, nedezmințit, mascații, trupa fabuloasă, aceeași? alta? ne băgam între ei și făceam cale-ntoarsă, la oraș, pe străzile adormite, prin piețele pustii, prin ogrăzi, compania asta colorată, pestriță făcîndu-ne bine. Pe la spitalul Izolarea, știam că avea să-mi spună: măi Val, știi tu ce lăutari avea Iașul pe vremea

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
fi știut că au o misie: am fi tăcut cu toți mîlc și am fi urmărit, stingheriți, muntele proaspăt. Ticăloșii cu simbrie, care ne-au tras de limbă și ne-au... ascultat o viață. Acum? Păi, nici acum nu se bagă nimeni în turuiala mizerabilă a ăstora doi. Ne uităm la ei, ca la niște exemplare dintr-un muzeu al neșansei noastre istorice. Din cînd în cînd, ne aruncă ocheade insidios-curioase, să vadă ce efect are pălăvrăgeala lor imundă. Nici unul. Muntele

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
Da, în spatele restaurantului, între magaziile burdușite cu sticle goale și lăzi putrede... scena, vai... scena în aer liber, pe care evoluau, vezi doamne, formațiunile amatorilor din fabrici și de pe ogoare, prezentate de golănică ăla șmecher, activistul cultural, după ce, în prealabil, băgase spaimă în stațiune, cu chemările lui (obligatorii) la educativele reprezentații. (Asta se consuma în acel comunism sîngeros și primitiv; nu apăruse încă momentul, oricum destins, al obținerii, de către uniunile de creație, a celor cîtorva vilișoare.) Scena în aer liber? Scena

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
mănînc! Dacă se-ntîmplă să mă nimeresc lîngă el, s-a dus dracului meciul. În schimb, mă aleg iarăși cu numărul lui de mare atracție. De care, evident, nu-și dă seama. Cînd faza la poartă atinge paroxismul, începe să-și bage ghioaga de pumn în gură, de mă mir cum și-o mai poate scoate. După meci, ferit cît de cît de priviri, încerc să-l imit. Imposibil. E un clip nostim, cel cu inevitabilul Dialog: tot grupul, în picioare, plus

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
ține cu labele din față o cățelușă roșcată, o scapă, o prinde, nu-i vine bine încă, iar o pierde, cățelușa fuge și nu prea, se lasă pe burtă și-și arcuiește fundulețul, sare pe ea din spate și-și bagă botul în greabănul roșcat, o ține, o ține, și totul rămîne așa, încremenit, în cer și în pămînt. Ochi umezi și ficși, vuuu, vuuu, înainte-înapoi, înainte-înapoi, ea scheaună, începe să se desprindă, fuge? nu, o prinde iar și-o bate

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
agitator colectiv, organizator colectiv. Mă prezentam cu luminoasa copertă la tovul cu propaganda (și agitația), piticul oacheș se ridica de la birou (să atenueze întrucîtva handicapul de înălțime), privea încruntat produsul artistic și zicea: Mai gîndește-te! Mă întorceam la redacție, mai băgam o macara și reveneam la pitic: Merge! zicea piticul înălțîndu-se pe vîrfuri. Școala intensivă și permanentă a carnetului agitatorului n-a pierit. Cum ne-am fi așteptat. Deși netipărit, îndreptarul circulă într-un samizdat lehăit, iar tonul lui este extrem de

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
Rouge"), despărțită de Tom Cruise, își contraria amicii cu schimbarea (nu neapărat intimă) a partenerilor. Cum era văzută la brațul unui bărbat, cum se vorbea de o nouă legătură: "Nicole, o avertizau prietenii, știi ceva, n-am chef să mă bag în chestia asta!" Scenă. Bărbatul cu inima sfărîmată destăinuindu-se prietenului său: "Soția mă înșală". Acesta-i oferă soluția: "Fă dragoste cu ea o dată pe zi; și fix într-un an ai s-o vezi moartă". Cincizeci și una de

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
apar ca o altă draconică Domnișoară Cucu (Mihail Sebastian), nefiind, ea, în stare să iasă din severul tipar al băștii școlărești trase bine pe frunte de (recalcitrantele) fete dintr-a opta. Discotecile de-acum, în a căror veselă demență mă bag iscoditor, nu-mi pot anula plăcerea de a revedea, cînd intru la Galeria Națională, pînza lui Aman, "Petrecere cu lăutari". Pecete indelebilă a României cu care nu ne vom mai întîlni. E în această sublimă compoziție o defel didactică contrapunere

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
plac? Zic: dacă nu mă gîtui, îți răspund. Și, cum știindu-i bine pictura și de altfel apreciindu-i-o, nu mi-e greu să recunosc: Îmi plac. Dar nu-i de-ajuns: ia una din lucrări și mi-o bagă sub nas, gata să mi-o vîre pe gît: Spune, îți place? Îmi place, zic. Și operațiunea se repetă cu încă cinci-șase pînze. Așa că, după minutele de... contemplație, simt nevoia să mărșăluiesc o oră pe trotuare. E și ăsta un

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
aprinse în fața Teatrului Luceafărului), îi ascult ultimele ravagii printre fuste. (Aici, da, a rămas consecvent.) În doi-trei ani, își umpluse casa cu tablouri. Nimic nu-l recomanda s-o facă: se ocupase cu zootehnia și își vedea neaoș-gospodărește de meserie. Băgase bani serioși în pictură, în sculptură de mici dimensiuni. Îl vizitez (fusese dorința lui, dar și plăcerea de a-i revedea minunile de pe pereți), îi urmez așadar invitația și sun la ușă (celebra lui sonerie cu tril de mierlă). Stupoare

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
Octavian Ursulescu al culturii române". Micul ar fi literatul teleast Cătălin Țîrlea. Să ne înfruptăm o țîr(l)ă și din folcor, dar nu din cel vindecător prin adîncă înțelepciune, ci din altul, mai gratuit-jucăuș, ca și cum (și aici) și-ar băga coada scaraoțchiul formei fără fond, al improvizației bizare, doar rimofore: "Frunză verde de lăcustă", "Frunză verde lemn proscris", "Frunză verde undelemn" ș.a. Cîndva, în șuetele de la Silvestru, ăla mic, usturoiat foc și transpirat leoarcă, ni le recita pe toate astea

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
ușă. Cîtă liniște-i (deocamdată) aici, în atelier! 25 martie Indispozițiile noastre sînt, cîteodată, mai ale dracului decît insomniile fecioarelor pe lună plină. De unde nici nu trebuie să le dăm nas excesiv, dar nici să ne prefacem a nu le băga în seamă. Aparițiile lui Valentin Gheorghiu pe scena Filarmonicii ieșene dincolo de tenta lor oarecum sentimentală: revenirea constantă în orașul inimii sale, Roxana oferă ieșenilor înșiși ocazia să-l aibă în mijlocul lor pe desăvîrșitul pianist. Dacă la toate astea mai adăugăm

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
sale, Roxana oferă ieșenilor înșiși ocazia să-l aibă în mijlocul lor pe desăvîrșitul pianist. Dacă la toate astea mai adăugăm și aerul nedisimulat senin olimpian senin al artistului, avem deja un profil aproape exact. Dar primăvara asta, se vede, își bagă năbădăioasa-i coadă și acolo unde n-ai crede. După ce parcurge minunat împreună cu Roxana, la două piane, concertul de Poulenc, cei doi se retrag în aplauzele noastre frenetice, urmînd ca olimpianul Valentin să revină pentru a-l interpreta pe Weber

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]