23,159 matches
-
să realizeze chiar cercetarea exhaustiva a teritoriului (comunele Verești, Preutesti, Prajeni, orașele Suceava, Siret), ceea ce i-a permis elaborarea unor studii privind evoluția habitatului în microzonele respective. b.proiecte de cercetare ◦1970-1983: Primele culturi neolitice de pe teritoriul Moldovei, cercetare în cadrul doctoratului. ◦2001-2003: grant realizat în cadrul Universității “Al.I. Cuza” din Iași, finanțat de CNCSIS, cu tema Viață și ambientul comunităților eneolitice de la est de Carpați (cercetări interdisciplinare); director de proiect. ◦2001-2003: grant realizat în cadrul Universității “Ștefan cel Mare” din Suceava, finanțat
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
60 p. (în colaborare cu I.Popescu-Argesel). 5.Suceava. Ghid turistic al județului, Editura Sport-Turism, București, 1979, 184 p. (în colaborare: opt autori); variante în limbile română, franceza, engleză, germană. 6.Primele culturi neolitice pe teritoriul Moldovei, rezumatul tezei de doctorat, Iași, 1983, 25 p. 7.Evoluția culturii Starcevo-Cris pe teritoriul Moldovei, Muzeul Județean Suceava, 1984, 136 p. 8.Istoria românilor, vol.I (Antică), Editura Universitas, Chisinau-Iasi, 1991, 227 p. (în colaborare; redactare personală p. 6-70: perioadă preromana). 9.Dacia în cadrul
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
urmat studiile secundare la Liceul „Sfântul Sava” din București, unde obține premiul Ligii Culturale pentru cel mai bun elev, fiind totodată ales și Președinte al Asociației Societăților Literare și Științifice a liceelor din capitală. A făcut studii de Drept și doctorat în București. La 21 de ani este avocat în baroul București. A urmat și Facultate de Litere și Filosofie, precum și Teologia. Și-a continuat studiile juridice la Academia de Drept Internațional de la Haga (1926), în 1927 obținând o bursă „Carnegie
Radu Budișteanu () [Corola-website/Science/308852_a_310181]
-
anul 1968 a obținut titlul de doctor al Facultății de Litere a Universității din București cu teza "Lucian Blaga. Mitul poetic și dramatic". În anul următor a fost promovat la gradul de profesor universitar, iar ulterior a devenit conducător de doctorat. A îndeplinit, de asemenea, funcții administrative în cadrul universității: șef de catedră (1963-1977), decan al Facultății de Filologie din Timișoara (1964-1968) și rector al Universității de Vest din Timișoara (1992-1996). S-a pensionat în anul 1984. A debutat ca publicist în
Eugen Todoran () [Corola-website/Science/308876_a_310205]
-
trebuie citat Brutus Coste, care lucrase timp de mai mulți ani cu Grigore Gafencu. Spre deosebire de acest grup, dintre reprezentanții partidelor politice, singura personalitate de înalt nivel era Mihail Fărcășanu, din partea Partidului Național Liberal. Personalitate cu o pregătire deosebită, având un doctorat în științe politice de la Universitatea din Berlin, fusese foarte activ în organizarea tineretului liberal din România unde era considerat marea speranță de viitor a partidului. Mult mai puțin angrenați în discuții erau alți liberali ca Vintilă Brătianu sau George Assan
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
fiica lui Radu Cârneci, poet, publicist și traducător, si a Emiliei Cârneci (născută Romaniuc), inginer silvic. A absolvit Facultatea de Istoria și Teoria Artei a Institutului de Arte Plastice „N. Grigorescu" din București în 1979. În 1997 a obținut un doctorat în istoria artei la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris. A obținut de asemenea numeroase burse de cercetare pre și postdoctorale în străinătate. În epoca studenției a frecventat cenaclurile literale Amfiteatru și Cenaclul de luni din București
Magda Cârneci () [Corola-website/Science/308904_a_310233]
-
King’s School în Canterbury, una dintre cele mai vechi școli din Marea Britanie; și-a continuat studiile la Corpus Christy College, Cambridge, cu bursă și a primit licența în arte în 1584. În 1587, universitatea a ezitat să-i acorde doctoratul, datorită unui zvon cum că s-ar fi convertit la religia romano-catolică și că intenționa să meargă la școala engleză din Reims pentru a se pregăti de preoție. Însă doctoratul i-a fost acordat la timp, atunci când Consiliul de Stat
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
în 1584. În 1587, universitatea a ezitat să-i acorde doctoratul, datorită unui zvon cum că s-ar fi convertit la religia romano-catolică și că intenționa să meargă la școala engleză din Reims pentru a se pregăti de preoție. Însă doctoratul i-a fost acordat la timp, atunci când Consiliul de Stat a intervenit pentru el, elogiindu-l pentru "comportament loial" și pentru "bune servicii" în slujba reginei. Natura serviciilor lui Marlowe nu a fost specificată de Consiliu, dar scrisoarea lor pentru
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
mulți scriitori cu povești colorate și adesea fanteziste despre lumea interlopă elisabetană. Marlowe a fost adesea bănuit ca fiind spion al stăpânirii. Așa cum s-a menționat mai sus, în 1587 Consiliul de Stat a ordonat Universității Cambridge să-i acorde doctoratul în arte, negând zvonurile cum că el ar fi intenționat să meargă la Colegiul Catolic Englez din Reims, spunând, în schimb, că a fost implicat în "probleme" (nespecificate) în serviciul reginei. Această informație a fost luată dintr-un document datat
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
Suplimentul literar" al ziarului The Times, scrisă de E. St. John Broks în 1937; într-o scrisoare către "Notes and Queries", John Baker a adăugat că doar Marlowe ar fi putut fi tutorele Arabellei, datorită absenței oricărui alt "Morley" cu doctorat în acea perioadă. Unii biografi cred că acel "Morely" în discuție ar fi putut fi un frate de-al muzicianului Thomas Morley. Dacă Marlowe a fost tutorele Arabellei, acesta ar putea fi un indiciu că el a fost spion, de vreme ce
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
cucerit de ideea de a reconstrui ruinele sub forma unei locuințe pe care, cândva, să o locuiască. Și-a continuat studiile de medicină la Uppsala, terminându-le la Montpellier și la Paris, unde a fost elevul lui Charcot. A obținut doctoratul în medicină în 1880, la vârsta de 23 de ani. Cu toate ca teza de doctorat a fost din domeniile ginecologiei și obstetricii, fiind impresionat puternic de lucrările de pionierat în neurologie ale lui Jean-Matin Charcot, a urmat cursurile acestuia la Spitalul
Axel Munthe () [Corola-website/Science/308943_a_310272]
-
să o locuiască. Și-a continuat studiile de medicină la Uppsala, terminându-le la Montpellier și la Paris, unde a fost elevul lui Charcot. A obținut doctoratul în medicină în 1880, la vârsta de 23 de ani. Cu toate ca teza de doctorat a fost din domeniile ginecologiei și obstetricii, fiind impresionat puternic de lucrările de pionierat în neurologie ale lui Jean-Matin Charcot, a urmat cursurile acestuia la Spitalul Salpêtrière. După obținerea dreptului de liberă practică a medicinei, Munthe și-a deschis un
Axel Munthe () [Corola-website/Science/308943_a_310272]
-
mulțumi pentru această distincție, lucru care determină ulterior arestarea lui de fasciști. Abia în anul 1947 va primi de la regele Suediei "Premiul Nobel", fără suma de bani care se acorda împreună cu premiul. Lui Gerhard Domagk i s-au acordat numeroase doctorate onorifice în multe universități din lume, a devenit membru al "Societății Regale" din Marea Britanie în 1939 și membru onorific al "Societății Germane de Dermatologie." În anul 1949 Domagk este ales cetățean de onoare al provinciei "Entre Ríos" din Argentina, urmând
Gerhard Domagk () [Corola-website/Science/308950_a_310279]
-
Ioan Suciu, era preocupat de mulți ani de a intra la Iezuiți. Dar, în cele din urmă, scriind la Blaj, Mitropolitul Vasile Suciu s-a opus, astfel cursul vieții sale luând o cu totul altă turnură. După ce și-a luat doctoratul în filosofie, cu brio, și fiind aproape încheiate și studiile teologice, la 31 ianuarie 1930, a fost hirotonit preot, la Roma. Întors acasă, în anul 1931, tânărul preot, doctor în filosofie Tit Liviu Chinezu a fost numit profesor de religie
Tit Liviu Chinezu () [Corola-website/Science/308951_a_310280]
-
de studii în străinătate, a plecat la Berlin și apoi la Paris, unde s-a specializat în drept roman. În 1919, este numit profesor de drept roman la Facultatea de Drept a Universității din București. Aici predă cursul pentru pregătirea doctoratului. În anul 1941 a fost decan al Facultății de Drept din București. A fost colaborator permanent al revistelor „Curierul” și „Curierul judiciar”. Sporadic, a făcut gazetărie la „Lupta”. Lucrările lui de specialitate au o bună valoare și sunt și astăzi
Nicolae Corodeanu () [Corola-website/Science/309774_a_311103]
-
latine, care mai târziu, avea să-i servească în cariera universitară. La Universitate doi maeștri i-au înțeles firea și aptitudinile excepționale: Longinescu și Toma Stelian. Fiind numit magistrat la Târgoviște, folosește apropierea de Capitală pentru a da un strălucit doctorat. Și când Facultatea de Drept din București ține un concurs de bursă pentru străinătate în vederea catedrei de drept roman, din doisprezece candidați, Corodeanu, care nu fusese premiant la liceu, ese acum întâiul. Doi ani la Paris și doi la Berlin
Nicolae Corodeanu () [Corola-website/Science/309774_a_311103]
-
diplomă, cu tema "Convertor de energie magnetohidrodinamic", bazată pe teoria acestui nou domeniu al științei, și mai ales lucrarea practică, o pompă magnetohidrodinamică, de curent trifazat, pentru mercur, a fost foarte apreciată. Acest succes i-a deschis calea spre un doctorat în științe inginerești și spre cariera de profesor universitar. Din 1971, pe lângă activitatea sa principală de redactor-șef pentru economie, tehnică și știință la săptămânalul brașovean "Karpatenrundschau", a mai exercitat două activități: cea de profesor universitar, cu 12 ore de
Hans Barth () [Corola-website/Science/309824_a_311153]
-
să în domeniul managementului echipelor. În prezent este Visiting Profesor și Honorary Fellow la Henley Management College în UK. Dr. Raymond s-a născut în 1926. A terminat studiile universitare și doctorale la Cambridge University. Prima poziție de cercetare ulterioară doctoratului are loc la Cranfield College (astăzi Cranfield School of Management din cadrul Cranfield University) unde activează că research fellow. Cercetările timpurii se concentrează în special pe studiul lucrătorilor mai în vârstă din industrie. Urmează întoarcerea la Cambridge unde se alătură Departamentului
Meredith Belbin () [Corola-website/Science/309833_a_311162]
-
fost membru în Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, din partea PSD. Laurențiu Tănase a absolvit în anul 1993, ca șef de promoție, cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă din București, unde a fost admis (primul pe listă) și la cursuri de doctorat pentru anii 1994-2000. Între anii 1995-1996 a urmat cursuri post-universitare de studii ecumenice la Institutul Ecumenic din Bossey, din cadrul Consiliului Ecumenic al Bisericilor, institut ținând de Universitatea din Geneva (Elveția). Tema memoriului de absolvire a fost "„Psihosociologia sectelor și formarea
Laurențiu Tănase () [Corola-website/Science/309836_a_311165]
-
fost "„Psihosociologia sectelor și formarea ecumenică”". A urmat apoi un an de studii Facultatea de Teologie protestantă - Centrul de sociologie religioasă, din cadrul Universității de Științe Umaniste „Marc Bloch” din Strasbourg (Franța), unde a obținut Diploma de studii aprofundate (D.E.A.) - doctorat, cu memoriul „Sectele și noile mișcări religioase în România - o abordare sociologică”. Ulterior, între anii 1997-2001, a fost bursier al guvernului francez la cursuri de doctorat în sociologie religioasă la aceeași Facultate de Teologie protestantă din Strasbourg, obținând titlul de
Laurențiu Tănase () [Corola-website/Science/309836_a_311165]
-
Marc Bloch” din Strasbourg (Franța), unde a obținut Diploma de studii aprofundate (D.E.A.) - doctorat, cu memoriul „Sectele și noile mișcări religioase în România - o abordare sociologică”. Ulterior, între anii 1997-2001, a fost bursier al guvernului francez la cursuri de doctorat în sociologie religioasă la aceeași Facultate de Teologie protestantă din Strasbourg, obținând titlul de doctor în Teologie cu teza "„Noile mișcări religioase în România de la căderea comunismului până astăzi”". În anul universitar 1999-2000 a obținut D.E.A. - doctorat la Institutul
Laurențiu Tănase () [Corola-website/Science/309836_a_311165]
-
cursuri de doctorat în sociologie religioasă la aceeași Facultate de Teologie protestantă din Strasbourg, obținând titlul de doctor în Teologie cu teza "„Noile mișcări religioase în România de la căderea comunismului până astăzi”". În anul universitar 1999-2000 a obținut D.E.A. - doctorat la Institutul de Înalte Studii Europene (IHEE) de la Universitatea „Robert Schuman” din Strasbourg, cu memoriul: "„Războiul din Kosovo și consecințele sale politice pentru România”". În paralel, a urmat ciclul de pregătire cu tema "„Cunoașterea Uniunii Europene”", destinat instituțiilor europene, în cadrul
Laurențiu Tănase () [Corola-website/Science/309836_a_311165]
-
Sedang Moï de pe platourile înalte, a căror limbă și-a însușit-o de asemenea. Întors fiind în Franța, șocat de valul de xenofobie și antisemitism după Afacerea Stavisky, a decis să revină în Statele Unite, unde, în 1935, și-a obținut doctoratul în antropologie cu o lucrare în care trata viața sexuală a amerindienilor Mohave, care a fost elaborată sub îndrumare profesorului Kroeber. La sfârșitul anilor 30 s-a interesat tot mai mult de psihanaliză și de psihiatria transculturală. Naturalizat american, s-
Georges Devereux () [Corola-website/Science/309915_a_311244]
-
cu multe proprietăți interesante. Și-a comunicat rezultatele la "Académie des Sciences", pe 1 august 1864. În aceeași zi, Théodore Florentin Moutard a comunicat și el că a descoperit același sistem. Darboux a inclus aceste rezultate în teza sa de doctorat, cu titlul "Sur les surfaces orthogonales" ("Despre suprafețele ortogonale"). A primit titlul de doctor în matematici în 1866. În anii 1866 - 1867, Darboux a predat la Collège de France, iar apoi, între 1867 și 1872, la liceul "Louis le Grand
Jean Gaston Darboux () [Corola-website/Science/309923_a_311252]
-
din Odesa, a urmat studii la Facultatea de Medicină a Universității din Moscova, pe care le-a absolvit în 1859. A lucrat apoi la spitalul orășenesc din Odesa, la secția de chirurgie. În 1863 a susținut, la Harkov, teza de doctorat "O krovânoj okolomatočnoj opuholi". S-a perfecționat timp de doi ani, mai întâi în Germania, apoi în Franța și în Anglia. În 1866, în timpul Războiului Austro-Prusac, a fost medic militar pe câmpul de luptă, pentru armata Prusiei. După război, s-
Nicolai Sklifosovski () [Corola-website/Science/309971_a_311300]