24,150 matches
-
numai ce am văzut pe Manolucă că s-a pus și el al șeselea oaspe între noi, căci de când își luase prânzul a avut vreme să flămânzască.. De noi nu mai zic nimic. Eram în așa hal, că parcă ne dormise șoarecii în pântece. Mâncând, el se însenina văzând cu ochii. Se vede că așa e făcut omul, cu cât i se umple burta cu hrană bună, cu atât i se deșartă inima de voie rea. Uitase el acum baș-buzuciile noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
după cer am ospătat bine, cânele și eu, din merindele aduse cu noi din Folticeni, ne-am așezat frumos, la pământ, eu lungit pe spate pe un strat de fân, cânele colac lângă mine și, să dea Dumnezeu bine; am dormit duși sub bolta cerului pănă pe la vreme de toacă, de ne-au trezit clopotele de la biserica din Baia. Apoi, odihniți, ne-am pus iarăși pe răscolit miriștea. De astă dată cu cât înaintam spre sară, cu atât cânele căuta mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
că altfel te-ar fi flocăit ei pe datorie. Aceste cuvinte mărturisesc că me-au străbătut adânc în urechi, căci de multe ori nu-ți dai samă de gravitatea pericolului decât după ce a trecut. Ajuns acasă, am găsit femeia și copiii dormind foarte liniștit; eu însă am avut toată noaptea somnul agitat. Parcă vedeam necontenit cele două fantome de oameni răi dinaintea mea; vroiam să fug, dar picioarele nu mă slujeau; vroiam să trag cu pușca, dar pușca nu lua foc; vroiam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Eram cu desăvârșire astupat, zăpăcit, prostit. Puteai să-mi dai cu ciocanul în cap, nu sărea o scânteie care să-mi lumineze întunericul, să-mi arate poarta de scapare. În acest hal, am ieșit în uliță în puterea nopții, pe când dormeau și cocoveicile 172 prin cotloanele lor și... O, sfântă Troiță! Ce întâmplare! Ce fericire!... Mi s-a luminat deodată dinaintea ochilor... Se vede că este un Dumnezeu pentru copii, bețivi și mincinoși. Tocmai în momentul când mă credeam pierdut trecea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
stau câte cinci și șase ceasuri în mare. Pe mine apa nu mă ostenește; când înot cu fața în sus îmi trebuie o mișcare din palme aproape nesimțită, ca să mă susțin la suprafață. Astfel eu pot ceti, mânca și chiar dormi pe apă. Precum un om doarme pe un pat cât de strâmt și prin somn instinctiv se ferește de margine, ba doarme chiar calare și nu cade, așa și eu nu mă duc la fund, fiindcă instinctiv palmele mele se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în mare. Pe mine apa nu mă ostenește; când înot cu fața în sus îmi trebuie o mișcare din palme aproape nesimțită, ca să mă susțin la suprafață. Astfel eu pot ceti, mânca și chiar dormi pe apă. Precum un om doarme pe un pat cât de strâmt și prin somn instinctiv se ferește de margine, ba doarme chiar calare și nu cade, așa și eu nu mă duc la fund, fiindcă instinctiv palmele mele se mișcă făcându-și datoria de vâsle
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o mișcare din palme aproape nesimțită, ca să mă susțin la suprafață. Astfel eu pot ceti, mânca și chiar dormi pe apă. Precum un om doarme pe un pat cât de strâmt și prin somn instinctiv se ferește de margine, ba doarme chiar calare și nu cade, așa și eu nu mă duc la fund, fiindcă instinctiv palmele mele se mișcă făcându-și datoria de vâsle. Ș-apoi eu, fiind cam gros, deplasez un volum de apă destul de mare, care mă face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sfârșit, s-a făcut noapte neagră, de nu se mai vedea nimic. Ei, așa-i c-am pățit-o? ne zise unul dintre tovarăși. De ce am pățit-o? răspunsei eu. Suntem în iulie, când avem nopți calde și scurte. Vom dormi aici unde și străbunii noștri au dormit poate de multe ori mai rău decât noi, și, de va veni la noapte Ștefan cel Mare, îl vom primi cu pâne și sare, iar de va veni Sobieski, îl vom primi cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nu se mai vedea nimic. Ei, așa-i c-am pățit-o? ne zise unul dintre tovarăși. De ce am pățit-o? răspunsei eu. Suntem în iulie, când avem nopți calde și scurte. Vom dormi aici unde și străbunii noștri au dormit poate de multe ori mai rău decât noi, și, de va veni la noapte Ștefan cel Mare, îl vom primi cu pâne și sare, iar de va veni Sobieski, îl vom primi cu bolovani. Gluma mea luă acum o întorsătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de va veni Sobieski, îl vom primi cu bolovani. Gluma mea luă acum o întorsătură serioasă, deoarece vrând nevrând trebuia să stăm acolo pănă la ziuă. Cunosc mulți oameni care mai curând s-ar duce într-o bătălie decât să doarmă noaptea într-o biserică sau într-o ruină. Ideea singurătăței, spaimele întunericului, fiorii vedeniilor le umple sufletul de groază mai mult decât orice primejdie pe care ar vedè-o cu ochii. Noi însă eram patru; prin urmare, n-aveam grijă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ș-amar dacă ne atingea!... Iar vuietul căderei ei de o singură clipă mi-a sugerat un vis întreg care mi s-a părut o eternitate. Se ivise acum zorile. Noi pe culme eram înecați în razele răsăritului, pe când văile dormeau încă în umbră. Am regăsit cararea, dar, înainte de a pleca, eu unul mi-am făcut cruce ca omul care mulțămește lui Dumnezeu că vede încă o dată lumina zilei. Apoi, în momentul îndrumărei 191 noastre spre târg, mi-am rădicat pălăria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
zapadă vecinică. Natura pe aicea începe a deveni cu totul măreață și iè proporție mult mai impunătoare decât la noi. La Martigni ne-am oprit o noapte pentru ca a doua zi să ne urcăm pe muntele Pierre-à-voir. Ce bine am dormit în noaptea aceea, întocmai ca niște copii fără grija școalei. A contribuit la aceasta nu numai osteneala drumului, ci și aerul curat de munte, paturile cele bune și mai mult încă mulțămirea sufletească de a ne vedea în țara cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
calca pe zăpezi unde la fiecare pas te puteai cufunda, lucru ce multora s-a întâmplat. Astăzi Șvițera și-a pierdut farmecul ei; a ajuns, pot zice, banală sau, după vorba românului, de râs, așa că toți schilozii se pot sui dormind pe Rigi, pe Pilat și chiar pănă la un loc pe imaculata Iungfrau; mâne, poimâne se vor sui poate și pe Mont Blanc. Avea dreptate Tartarin să nu mai creadă în primejdiile urcărilor pe munții Șvițerei. Astăzi nu ai nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
calea înainte spre Chamonix. Am fost nevoiți să construim în grabă o targă și așa am dus-o noi barbații în puterea brațelor pănă la otelul de la Chamonix, unde a trebuit imediat să se puie în pat. Nu știu cum vor fi dormit ceilalți tovarăși ai mei în acea noapte, dar eu unul am avut somnul foarte neliniștit; tresăream înspăimântat la fiecare cinci minute, părându-mi-se că alunec în prapastie. Lucru curios, toată această călătorie făcută împreună, care negreșit a stabilit oarecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pănă se stinge ultima ondulațiune. Apoi, după ce m-am sculat de la masă și m-am cotit cu vro două, trei englezoaice care, negreșit, m-au luat și ele drept un maur sălbatec, m-am dus binișor să mă culc. Am dormit, se înțelege, neîntors și aș fi dormit desigur pănă a doua zi târziu, dacă cornul Alpilor nu mi-ar fi sunat a doua oară în urechi, ca să mă cheme să văd răsăritul soarelui. De astă dată însă n-am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
m-am sculat de la masă și m-am cotit cu vro două, trei englezoaice care, negreșit, m-au luat și ele drept un maur sălbatec, m-am dus binișor să mă culc. Am dormit, se înțelege, neîntors și aș fi dormit desigur pănă a doua zi târziu, dacă cornul Alpilor nu mi-ar fi sunat a doua oară în urechi, ca să mă cheme să văd răsăritul soarelui. De astă dată însă n-am avut norocul să-l revăd întorcându-se cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
consumă acum, ca și În trecut, aceeași cantitate de hrană. Doar că acum ea e din ce În ce mai industrializată. Exemple: Odată gustată pâinea albă, realizată din făină rafinată, deci industrializată, toată lumea a vrut-o. La fel, uleiul rafinat a Înlocuit oloiul. Omul doarme tot 8 ore zilnic. Numai că, dacă odinioară se culca și scula “odată cu găinile”, fiind activ exclusiv ziua, acum, când a aflat de electricitate, se culcă și, evident se scoală, tot mai târziu, ba chiar doarme și ziua. Mai precis
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a Înlocuit oloiul. Omul doarme tot 8 ore zilnic. Numai că, dacă odinioară se culca și scula “odată cu găinile”, fiind activ exclusiv ziua, acum, când a aflat de electricitate, se culcă și, evident se scoală, tot mai târziu, ba chiar doarme și ziua. Mai precis, și-a deplasat centrul de greutate al activității spre noapte. Toate acestea consumă energie, care trebuie obținută. Deci tehnologie. Deci poluare. Și mai e ceva. Omul a apelat dintotdeauna la tehnologie, și asta a Însemnat și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
data viitoare, vă voi povesti ce-am văzut și auzit la cele două simpozioane de ecologie de la care tocmai m’am Întors: de la Tulcea, legat de Rezervația biosferei Delta Dunării și cel de la Bacău, de protecție a ecosistemelor; lumea nu doarme, ci produce lucruri foarte interesnte pentru protecția mediului. “Radiosfera”, 5 iunie 1995, ora 11,38 35. Natură și copii tulceni Preocuparea pentru soarta mediului n’are limite de vârstă. Dacă ar fi Însă să studiem reacția oamenilor la problemele ridicate
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
care se găsește mai multă substanță alelopatică secretată de plante. Ciuperci ca Aspergillus și Penicillium consumă alelopata florezină secretată de măr. Această “decontaminare” este greu de sesizat vara, când plantele, independente energetic, o maschează, dar e activă iarna, când plantele dorm, iar biocenoza heterotrofă a solului e stăpână pe situație. Amintind că fiecare segment al biocenozei, autotrof, respectiv heterotrof, modifică mediul În două sensuri diferite, sensuri ce se anulează reciproc, deci se menține un mediu cu caracteristici constante, dar fiecare segment
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mult din cauza acțiunii excesive induse de viețuirea lor În sol, deci unei inhibiții, decât scăderii temperaturii din toamnă, au nevoie pentru trezire de un sol oxidant. Treaba asta, oxidarea, o fac heterotrofele, majoritatea microscopice, din sol, În timpul iernii, când plantele, dormind, nici nu simt aceasta. Doar că heterotrofele nu sunt la fel de abundente În adâncimea solului, fie și numai pentru că au nevoie de oxigen, iar acesta ajunge cu greu În adâncime. Așa că, rezultatul trudei lor e o oxidare puternică la suprafață și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
unde n’am avea răgazul unor concluzii, fie și parțiale. Și, cu acest preambul, vom sta la taifas, toată iarna. Dacă, bineînțeles, ceva neprevăzut, dar specific anotimpului, nu ne va tulbura - scuze pentru repetiție - taifasul. Tulbura, pentru că totuși natura nu doarme... Și, dacă tot e frig, să ne Încălzim iluzoriu, chiar dacă motivul necesită din nou scuze: căci e un pachet de țigări, anume “Camel”. Vom vedea acolo nisip, palmieri, o cămilă, iar unii spun că și altceva, dar nu asta ne
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mama nu-și vor pleca fruntea în țărînă, în fața măreției copilului; atît timp cît nu vor înțelege că vorba "copil" nu este decît o altă expresie pentru ideea de "majestate"; atît timp cît nu vor simți că în brațele lor doarme viitorul însuși, sub înfățișarea copilului, că la picioarele lor se joacă istoria, nu-și vor da seama că au tot atît de puțin dreptul și puterea de a dicta legi acestei noi ființe pe cît n-au puterea și nici
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Noi văzut-am cu ochii gândirii Drumul ce-aveam de-mplinit. Refren În sălașul cu șapte coline Văd mici stele pealee trecând, Și-n liceul, cu mândru renume, “Miron Costin” noi cântăm din priviri. Din locașul unde nici teii nu mai dorm, Risipiți fără teamă, prin zări mergând, Noi vedem anii grei ai zidirii Răsărind din dragi și înțelepte-ndrumări. Refren Iubite cetitoriu, Biruit-au gândul să ne-apucăm de-această trudă, să dăm lumii la vedere feliul nostru, urmașii marelui cărturar. De unde
IMNUL LICEULUI TEORETIC MIRON COSTIN – IAȘI. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Genovica Vulpoi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1826]
-
a anului 1961, înzăpezire mare, viscolul a adus troiene de 2-3 m în zona orașului, trenurile fiind blocate pe drum, vagoanele cu păcură pentru încălzire nu au putut ajunge la Galați. La Blocul P7 încălzirea a fost redusă la zero, dormeam îmbrăcați iar dimineață ne trezeam cum s-ar zice, cu gheață la gură, într-un ger ca afară. Ca să ajungem la serviciu, la fosta cazarmă Țiglina aflată în afara orașului, mergeam pe jos prin nămeți până la brâu, mai multe ceasuri, dar
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]