22,649 matches
-
Nicolae Negrescu - Flotila de Dunăre. Totodată, trupele române din Dobrogea urmau să fie sprijinite de Corpul 47 Armată rus (comandant - generalul A.M. Zaloncicovski), format din o divizie de infanterie și o divizie de cavalerie rusești și Divizia sârbă, cu un efectiv total de circa 30.000 de oameni. Concentrarea trupelor rusești s-a realizat în raionul Medgidia-Peștera, însă cu întârziere, abia la 1 septembrie 1916. Raportul general de forțe era unul foarte bun pentru o operație defensivă, de 1,2 la
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
curând în mâinile noastre. [...] După succese cu rezultate schimbătoare în luptele zilnice ce se desfășurau acolo am trebuit să recomand Diviziei 89, după propunerea ei, să oprească atacurile și să treacă în defensivă. Altfel trebuia să mă tem de pierderea efectivului ei." Bătălia din zona Bran-Câmpulung s-a desfășurat între 8-23 octombrie 1916 și a avut ca rezultat anihilarea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați prin Culoarul Rucăr-Bran. Forțele române erau reprezentate inițial din Divizia 22 Infanterie (comandant
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
a prezentat lui Antonescu noul plan de luptă. Mareșalul român s-a declarat de acord cu noul plan de a reorienta frontul către resursele de la Marea Caspică și și-a exprimat angajamentul de a participa cu un număr mare de efectiv militar. Angajamentul lui militar a depășit chiar și așteptările germane. Drept recompensă, Hitler i-a oferit lui Ion Antonescu un automobil de lux. "Dar România nu era, în acel moment un stat capabil să ducă un război de anvergură la
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
intenția de a participa la campania din primăvară cu un prim eșalon de zece divizii și cu un al doilea de 5-6 divizii. Aceasta însemna că România urma să desfășoare pe frontul de Răsărit toate tipurile de trupe, cu un efectiv de circa jumătate de milion de militari. Luând cunoștință de această intenție, generalul Iacobici a avertizat, la 8 ianuarie 1942, asupra consecințelor și a propus reducerea primului eșalon la 8 divizii și netrimiterea celui de-al doilea eșalon, pentru a
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
a celor care pescuiesc în ape tulburi. Dovada o face ținuta soldatului român pe câmpul de luptă și a răniților din spitale, care toți vor să fie mai repede vindecați ca să fie trimiși pe front”. Poziția generalului Iacobici față de trimiterea efectivelor române pe frontul de dincolo de Nistru a dus la o rapidă înrăutățire a relațiilor cu mareșalul Antonescu. Convins că are dreptate, Iacobici a revenit, la 16 ianuarie 1942, cu un alt memoriu, în care reafirma că nu găsea nici oportună
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
Keitel și Alfred Jodl, afirmă că pe frontul de vest existau în 1939 echivalentul a aproximativ 20 de divizii germane care trebuiau să facă față celor 90 de divizii franceze. 11 dintre cele 20 de divizii germane de infanterie aveau efectivele incomplete și le lipsea armamentul greu, în timp ce restul de 9 divizii erau în special trupe de linia a doua, batalioane de intendență și de grăniceri. În mod similar, cele mai multe avioane militare și cele mai multe unități de blindate erau în Polonia, în timp ce
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
mai ales pierderea a aproximativ 30% din numărul vehiculelor blindate au fost motivele principale care au dus la amânarea atacului imediat împotriva Aliaților occidentali. Principala forță de rezistență în Polonia ocupată de naziști a fost Armia Krajowa ("Armata Teritorială"), cu efective de 200.000-300.000 de soldați și numeroși simpatizanți. Armia Krajowa și-a coordonat operațiunile cu Guvernul polonez din exil și a fost autoarea a numeroase sabotaje, acțiuni de diversiune și de strângere de informații. Acțiunile sale de luptă au
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
răzbunare" prin uciderea ofițerilor Gestapo responsabili pentru teroarea nazistă. După declanșarea Operațiunii Barbarossa - invadarea URSS-ului de către forțele Axei - Armata Tetritorială a sprijinit efortul sovietic de război prin sabotarea înaintării germane în teritoriile rusești și prin culegerea de informații cu privire la efectivele și mișcările marilor unități naziste. După 1943, acțiunile directe de luptă ale Armia Krajowa au crescut în mod semnificativ. Pierderile germane produse de partizanii polonezi s-au cifrat la 850 - 1.700 de morți pe lună în 1944, față de 250
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
șovină, ultranaționalistă și puternic anticomunistă. Armia Ludowa, organizație de partizani sprijinită de sovietici, a fost una dintre forțele care nu se supuneau autorității guvernului polonez în exil . În 1944, Armia Ludowa a încorporat o organizație înrudită, Gwardia Ludowa, ajungând la efective de aproximativ 6.000 de luptători.. Evreii polonezi și-au organizat propriile mișcări de rezistență: sioniștii de dreapta au format Żydowski Związek Walki (Uniunea Evreiască de Luptă), iar evreii de stânga au format Żydowska Organizacja Bojowa (Organizația Ecreiască Combatantă). Aceste
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
existând cooperări între Żydowska Organizacja Bojowa și Armia Krajowa, dar și conftruntări, în special între Żydowski Związek Walki și Narodowe Siły Zbrojne. O altă organizație clandestină poloneză a fost Bataliony Chłopskie, formată în special din țărani, aliată cu Armia Krajowa. Efectivele acestei organizații au ajuns până la 175.000 de membri. De-a lungul unei perioade de șase ani și jumate, din decembrie 1935 până la izbucnirea războiului în 1939, trei matematicieni-criptografi (Marian Rejewski, Henryk Zygalski și Jerzy Różycki) ai Biroului cifrului din
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
principal de desfășurare al ostilităților (Pleven, Grivina, Oreahovo, Vidin) era plasat în vecinătatea Olteniei, pe malul drept al Dunării. Prefectul județului era Ion Titulescu, tatăl viitorului diplomat, iar comandantul corpului I armate era generalul George Lupu. Armata I avea un efectiv de 20 000 de oameni, fiind considerat cel mai puternic corp al armatei române. Purtase deja lupte cu turcii în duelurile de artilerie: Calafat-Vidin și Bechet-Rahova (Oreahovo) precum și în raidurile reciproce pe cele două maluri. La Craiova au fost construite
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
colaborării între unități și erori de cartografiere (redute și văi necartografiate) au costat scump, în special regimentul 8 linie de Prahova și regimentul 13 dorobanți de Iași , care au suferit pierderi grele ce au ajuns și pînă la jumătate din efectiv, în cazul dorobanților moldoveni. Înfrîngerea românilor în fața Rahovei și cercetarile privind neparticiparea Armatei I la atac, au dus la descoperirea unor conflicte între generalii armatei române. Printre cei 4 generali destituiți s-a numărat și George Lupu, comanadantul Armatei I
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
avea să se desfacă iar deasupra prosperului și modernului oraș. În anii neutralității (1914-1916), Craiova a devenit un puternic centru militar, aici fiind cartierul general al "Armatei I". În august 1916, în momentul intrării în război, Armata I avea un efectiv de 134.400 de oameni. Craiova se găsea, în ajunul intrării în "Marele Război", în poziția unui oraș modern, cu peste 50 000 de locuitori, cu industrie în plină dezvoltare și o remarcabilă viață culturală. Izbucnirea primului război mondial a
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
rebeli au încercat să obțină independen unor teritorii mai mici ale ganatului, dar încercările lor au fost rapid și eficient înăbușite. Armata și echipamentul militar al hanatului erau formate din oameni și materialele de pe moșiile aristocraților sau de pe pământurile statului. Efectivele armatei variau foarte mult, de la 20.000 la 60.000 de oameni. În rândurile armatei hanatului au luptat și mercenari nogai, tătari crimeeni și ruși. Cultura Hantululi Kazanului își avea rădăcinile în cultura Bulgariei de pe Volga, fiind influențată în mare
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
fost una de factură țărănească, recrutată din rândurile țăranilor liberi, implicați nu doar în agricultură dar și în negustorie, iar mulți dintre ei și în activitățile militare, care reveneau în alte țări grănicerilor. Zona din nordul Olteniei a asigurat cele mai multe efective ale pandurilor și a jucat rolul de nucleu al armatei. În armata pandurilor au mai fost recrutați și mici boiernași, de origine rurală și proaspăt intrați în rândul privilegiaților. Istoricii apreciază azi că aproximativ 75% dintre oștenii „Adunării norodului” au
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
ci și din rândul clăcașilor. Recrutările s-au făcut în rândurile pandurilor prin făgăduirea de „leafă și slobozenie”, iar în rândurile țăranilor clăcași prin asigurarea scutirii „de orice dare”. Recrutările au fost impulsionate de principiile enunțate în Proclamația de la Padeș. Efectivele oștii pandurilor au crescut până la aproximativ 20.000 de oameni. Această creștere rapidă a fost sesizată de reprezentanții marilor puteri la București sau Istanbul. Consulul austriac la Istanbul compara nucleul inițial al oștii pandurilor „cu un bulgăre de zăpadă care
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
de zăpadă care are aparența de a se transforma într-o lavină”. Noua organizare s-a făcut îmbinând tradiția cu inovațiile în domeniul militar ale acelor timpuri. În perioada războiului din 1806-1812, subunitatea tactică de bază fusese batalionul cu un efectiv de 445 de oameni. Tudor a alcătuit o unitate tactică mai puternică și mai flexibilă - regimentul. a propulsat pe scena istoriei numeroși comandanți militari promovați exclusiv pentru meritele personale, cei „dintâi conducători de oaste de la noi” în sens modern, după cum
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
La 28 februarie/12 martie, două coloane ale armatei revoluționare roești au plecat spre capitală. Ele s-au unit la Slatina o săptăă mai târziu. Ostașii stăpânirii din tabăra de la Coțofeni - 800 de arnăuți - s-au alăturat pandurilor, ceea ce ridica efectivele lui Tudor la aproximativ 8.000 de oameni, 2.000 călare și 6.000 pedeștri. S-a pornit din nou în marș către capitală, cu asigurarea flancurilor și a unor trupe de ariergardă și avangardă pe itinerarul Slatina - Șerbănești (Olt
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
francezii, aliați în acel moment cu Turcia, au ocupat Dalmația și amenințau cu o eventuală invazie în Moldova și Muntenia. Pentru a asigura siguranța frontierelor sudice ale imperiului împotriva unui atac al francezilor, rușii au mutat o armată cu un efectiv de 40.000 de oameni în Principatele Dunărene. Ca răspuns imediat, turcii au blocat traficul navelor rusești prin strâmtori și au declarat război Rusiei. La începutul conflictului, țarul nu s-a grăbit să implice masiv armata rusă împotriva turcilor, de vreme ce
Războiul Ruso-Turc (1806–1812) () [Corola-website/Science/306304_a_307633]
-
acest punct, războiul părea că se va sfârși după semnarea păcii de la Tilsit dintre Franța și Rusia. Tarul Alexandru I, după ce fusese silit de Napoleon Bonaparte să semneze un armistițiu cu turcii, a folosit răgazul obținut pentru transferarea unor noi efective din Prusia în Basarabia. După ce armata sa din zona de sud a ajuns la un efectiv de 80.000 de oameni, țarul a hotărât redeschiderea ostilităților cu turcii. Dacă timp de un an bătrânul comandant Prozorovski (76 de ani) nu
Războiul Ruso-Turc (1806–1812) () [Corola-website/Science/306304_a_307633]
-
Rusia. Tarul Alexandru I, după ce fusese silit de Napoleon Bonaparte să semneze un armistițiu cu turcii, a folosit răgazul obținut pentru transferarea unor noi efective din Prusia în Basarabia. După ce armata sa din zona de sud a ajuns la un efectiv de 80.000 de oameni, țarul a hotărât redeschiderea ostilităților cu turcii. Dacă timp de un an bătrânul comandant Prozorovski (76 de ani) nu a reușit să obțină progrese importante, noul comandant al forțelor imperiale ruse, Prințul Bagration a trecut
Războiul Ruso-Turc (1806–1812) () [Corola-website/Science/306304_a_307633]
-
cu prințul Piotr Bagration. Din acest motiv, Kutuzov a fost numit comandant suprem pe 17 august, finnd întâmpinat cu entuziasm de subordonați. După două săptămâni, Kutuzov a hotărât să dea bătălia hotărâtoare în apropierea Moscovei. Cele două armate, care însumau efective de aproximativ 250.000 de soldați, s-au ciocnit la Borodino pe 7 septembrie 1812, în ceea ce a fost considerată cea mai mare bătălie terestră de până atunci. Rezultatele bătăliei au fost neconcludente, iar pierderile au fost uriașe: aproximativ un
Mihail Kutuzov () [Corola-website/Science/306321_a_307650]
-
În timpul unei conferințe rămâse celebre din satul Fili, Kutuzov a hotărât să reia strategia lui de Tolly. Prețul pentru reluarea tacticii „pământului pârjolit” a fost pierderea Moscovei, a cărei populație a fost evacuată. După o retragere spre Kaluga și refacerea efectivelor și stocurilor de arme și muniție, Kutuzov a obținut o primă victorie în bătălia de la Maloiarovlaveț, silindu-l pe Napoleon să bată în retragere. Comportamentul foarte prudent al lui Kutuzov a atras numeroase critici, dar până la urmă s-a dovedit
Mihail Kutuzov () [Corola-website/Science/306321_a_307650]
-
troscatul, coada șoricelului, obsiga, traista ciobanului. Lumea faunistica a acestui sector e variată având în vedere existența atât a spațiilor deschise, cât mai ales a celor mai extinse păduri din Dobrogea. Căpriorul atinge, pe alocuri densități apreciabile (60-90 exemplare pe efective dețin toată Dobrogea sunt în Codrul de la sud de Babadag (120 exemplare în 2003) apoi în regiunile Alba-Celic (107 exemplare) și Atmagea (100 exemplare). În spațiile deschise Depresiunea Nalbant, Beștepe-Malcioc el e rar (sub 20 exemplare). În pădurile din Munții
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
Beștepe-Malcioc el e rar (sub 20 exemplare). În pădurile din Munții Măcinului și din depresunea Niculițelului și întâlnește cerbul, efectuvul său fiind de 56 exemplare (2003). Totodată în pădurile din Vestul Podișului Babadag s-a colonizat cerbul lopătar, ale cărui efective ajung la 123 exemplare între Cârjelari și Topolog și 95 exemplare la Atmagea ( migrează până aproape de Ciucurova și Fântână Mare). Mistrețul are cele mai mici efective 42 exemplare în 2003 în spațiile forestiere situate de o parte și de alta
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]