22,461 matches
-
și "The Courts of Chaos" au apărut mai întâi ca versiuni prescurtate, serializate în revista "Science Fiction Galaxy". Alte romane Amber (Guns of Avalon și cele cinci romane din seria Merlin) nu au fost serializate sau publicate sub forma unor fragmente. Primele cinci cărți descriu aventurile Prințului Corwin din Amber. Primele cinci romane sunt povestite de Corwin și descriu aventurile lui Corwin și viața sa după ce s-a reîntâlnit cu familia sa, după o absență de mai multe secole. Romanele formează
Cronicile Amberului () [Corola-website/Science/320369_a_321698]
-
(1974) (titlu original "Where Late the Sweet Birds Sang") este un roman science fiction scris de Kate Wilhelm. Fragmente din el au apărut în 1974 în Orbit 15. În 1976 a fost nominalizat la premiul Nebula, iar în 1977 a câștigat premiul Hugo pentru "Cel mai bun roman". Titlul cărții este un citat din Sonetul 73 al lui William
Unde, cândva, suave păsări cântătoare... () [Corola-website/Science/321017_a_322346]
-
dificil pentru pușcașii marini să avanseze din cauza reliefului dificil, compus din cenușă vulcanică. Această cenușă nu permitea nici avansul rapid și nici construirea de tranșee și gropi solide pentru protecția față de focul inamic. Cenușa ajuta, însă, absorbind o parte din fragmentele de proiectil trase de artileria japoneză. Artileria grea japoneză de pe Suribachi își deschidea ușile de oțel și trăgea, după care le închidea imediat pentru a împiedica replica forțelor americane. Unitățile americane au întâmpinat mari dificultăți în a distruge bateriile japoneze
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
și jumătate. A ars în 19 martie 2012, la prânz, din pricina unui foc scăpat de sub control. Nu au mai fost recuperate decât o găleată cu sfinte vase din porțelan (scoase din uzul liturgic), toaca de fier, tabla acoperișului și mici fragmente din clopotul de bronz. Încă o dată, neglijența, indiferența, produc pierderi ireparabile, iar cele nouă suflete care mai trăiesc în Gialacuta, au rămas și fără ultima lor mângâiere, bisericuța strămoșilor lor.
Biserica de lemn din Gialacuta () [Corola-website/Science/321065_a_322394]
-
ambele ridicate în secolul al XIX-lea. Cea dintâi, purtând hramul “Buna Vestire“, se află în satul Grosuri, ca timp al înălțării ei tradiția transmițând anul 1855; sub tencuiala interioară și exterioară actuală se pot ascunde însă nu doar eventuale fragmente picturale, ci și elemente de datare mult mai vechi. Edificiul, renovat în anii 1911, 1929, 1937 și 1966, se compune dintr-un altar pentagonal decroșat, un naos dreptunghiular de dimensiuni medii și un pronaos de aceeași formă, suprapus de un
Biserica de lemn din Grosuri () [Corola-website/Science/321114_a_322443]
-
un mod simplu. În cazul în care fiecare linie de scanare orizontală a unui display este mapat la un cuvânt complet, apoi la lectura unui cuvânt și latch+uirea tuturor celor 1024 biți într-un buffer de rând separat, aceste fragmente pot fi ulterior transmise serial la circuitele de afișaj. Acest lucru va lăsa accesul la matricea DRAM liber pentru a putea fi accesată spre a se citi sau scrie în mai multe cicluri, până ce buffer-ul de rând este aproape epuizat
Memorie video () [Corola-website/Science/321165_a_322494]
-
science fiction (cum ar fi cel al lui Mark R. Hillegas "The Future as Nightmare: H.G. Wells and the Anti-Utopians"). O operă critică mai importantă a fost realizată în anii '70, incluzând urmărirea istoriei complexe a publicării textului, ciornele și fragmentele nepublicate. O adevărată renaștere a survenit în apropierea centenarului romanului din 1995, un rezultat notabil fiind conferința din acel an și antologia de texte academice colectate în "H.G. Wells’s Perennial Time Machine: Selected Essays from the Centenary Conference, "The
Mașina timpului (roman de H.G. Wells) () [Corola-website/Science/321155_a_322484]
-
arheologic, cu scopul de a dezveli și studia fundațiile Turnului Colțea. S-a constatat că fundațiile au fost realizate din piatră, folosindu-se bolovani de râu, prinși într-un mortar alcătuit din var, pietriș cu mici bucăți de cărbune și fragmente de cărămizi. De la nivelul de calcare, turnul a fost înălțat numai din cărămidă. Planul înscria un dublu H, cu o suprafață totală de 100 m². În baza cercetărilor arheologice și a desenelor slugerului N. Oteteleșanu s-a putut aprecia că
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
Koine), și o versiune etiopiană, care diferă considerabil. Manuscrisul grecesc a fost necunoscut în prima versiune până când a fost descoperit în timpul săpăturilor conduse de Sylvain Grébaut în perioada 1886 - 1887 într-o necropolă deșertică la Akhmim din Egiptul de Sus. Fragmentul constă dintr-un pergament în limba greacă care a fost atent depus în mormântul unui călugăr creștin din secolul al VIII-lea sau al IX-lea. Manuscrisul se află la Muzeul Egiptean din Cairo. Versiunea etiopiană a fost descoperită în
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
lui Toma" și în "Istoria lui Varlaam și Iosafat". A fost cu siguranță una din sursele din care s-a inspirat scriitorul "Viziunii lui Pavel". Și direct sau indirect poate fi considerată sursa tuturor viziunilor medievale despre lumea de dincolo. Fragmentul începe în mijlocul unui discurs eshatologic al lui Iisus, exprimat probabil după Înviere, fiindcă versetul 5 sugerează că discipolii au început să predice Evanghelia. Se termină brusc în momentul enumerării păcătoșilor din iad și a pedepselor acestora. Fragmentele păstrate în scrierile
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
lumea de dincolo. Fragmentul începe în mijlocul unui discurs eshatologic al lui Iisus, exprimat probabil după Înviere, fiindcă versetul 5 sugerează că discipolii au început să predice Evanghelia. Se termină brusc în momentul enumerării păcătoșilor din iad și a pedepselor acestora. Fragmentele păstrate în scrierile lui Clement din Alexandria și ale lui Methodiu au aparținut probabil sfârșitului care nu s-a mai păstrat din carte; cel păstrat de Macarie cel Mare a aparținut probabil discursului eshatologic de la început. Ținând cont de întinderea
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
ale lui Methodiu au aparținut probabil sfârșitului care nu s-a mai păstrat din carte; cel păstrat de Macarie cel Mare a aparținut probabil discursului eshatologic de la început. Ținând cont de întinderea întregii cărți de la 270 de versete la 300, fragmentul de la Akhmîm conține aproape jumătate. Clement din Alexandria posibil să fi considerat "Apocalipsa lui Petru" ca parte a "Sfintei Scripturi". Eusebiu, în "Historia Ecclesiae" (VI. 14. 1), descrie o operă pierdută a lui Clement, "Hypotyposes" care dădea „trimiteri prescurtate la
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
par les membres de la Mission Archéologique Française au Caire", T. ix., fasc. 1, 1892). Manuscrisul se află acum la Muzeul Gizeh și s-a susținut că a fost compus între secolele al VIII lea și al XII lea. Până la descoperirea fragmentului, despre "Apocalipsa lui Petru" se știa din următoarele surse: Din aceste relatări putem bănui că "Apocalipsa lui Petru" a fost scrisă înainte de mijlocul secolului al II-lea și că a cunoscut o largă circulație; a ajuns destul de cunoscută și trebuie
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
trecut printr-o schimbare considerabilă găsindu-și un loc în canon, dar până la urmă a fost respinsă și, pe termen lung, uitată cu totul. Dar chiar și înainte de descoperirea de la Akhmîm, caracterul general al cărții a fost dedus din rarele fragmente păstrate de vechii scriitori, precum și din elemente comune conținute în alte scrieri apocaliptice de mai târziu ce par să fi avut ca sursă ultimă o carte cum este "Apocalipsa lui Petru". Astfel de scrieri sunt "Apocalipsa lui Ezdra", "Viziunea lui
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
gheață. În anul 1984, compania Electrecord din România a lansat teatrul radiofonic pe disc dublu de vinil "Sfinxul ghețarilor", o adaptare a romanului lui Jules Verne. În numărul 257-258 din august 1965 al "Colecției de povestiri științifico-fantastice" a apărut un fragment din roman.
Sfinxul ghețarilor () [Corola-website/Science/321321_a_322650]
-
închisă. Numeroase alte concerte urmează, printre care o improvizație unplugged în studioul City FM și un concert în Yellow Club. Criști „Kirk” Chirculescu de la City FM le face cunoștință cu inginerul de sunet Victor Panfilov, care primește un CD cu fragmente din concertul din Yellow Club și apreciază mult muzică formației, incepand să colaboreze cu ei pentru înregistrările albumului de debut. Acestea încep în aprilie 2007, iar o lună mai tarziu trupa încheie discuțiile cu A&A Records pentru lansarea și
Byron (formație) () [Corola-website/Science/320574_a_321903]
-
și este în prezent expus în Muzeul de Geologie de la Universitatea din Copenhaga, Danemarca. Alte piese mai mici au fost descoperite de asemenea, cum ar fi meteoritul "Savik I" care are 3 tone și a fost găsit în 1911 și fragmentul găsit în 1984 "Tunorput" care are 250 kg. Fiecare dintre cele mai importante fragmente din meteoritul Cape York, are propriul nume: Este un meteorit din fier (octahedrit mediu) și aparține grupului chimic IIIAB. Sunt abundenți nodulii troiliți alungiți, nu există
Meteoritul Cape York () [Corola-website/Science/320631_a_321960]
-
Alte piese mai mici au fost descoperite de asemenea, cum ar fi meteoritul "Savik I" care are 3 tone și a fost găsit în 1911 și fragmentul găsit în 1984 "Tunorput" care are 250 kg. Fiecare dintre cele mai importante fragmente din meteoritul Cape York, are propriul nume: Este un meteorit din fier (octahedrit mediu) și aparține grupului chimic IIIAB. Sunt abundenți nodulii troiliți alungiți, nu există grafit și a fost observat un dezechilibru izotopic de azot.
Meteoritul Cape York () [Corola-website/Science/320631_a_321960]
-
moment care a marcat însă și declinul gradual al acestui sport. Apariția sau rădăcinile curselor de care nu este cunoscută cu exactitate dar se presupune a fi apărut odată cu însăși carele de luptă. Este cunoscut dintr-o reprezentare artistică de pe fragmentele unui vas din ceramică faptul că sportul exista în lumea miceniană dar prima referință literară este cea descrisă de Homer, la jocurile funerare ale lui Patrocle. Participanții la această cursă au fost Diomede, Eumele, Antilochus, Menelau și Merion. Cursa, care
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
cazul acoperișului propriu-zis. Cele două intrări, aflate pe laturile de sud și de vest, sunt precedate de pridvoare deschise. Biserica a fost reparată în anii 1906, 1943, 1959, 1963-1964 și 1997. Sub stratul de tencuială interioară se pot ascunde eventuale fragmente picturale deteriorate.
Biserica de lemn din Dumbrava de Sus () [Corola-website/Science/320666_a_321995]
-
scopuri malefice. Deoarece Giuvaerul Sacru este un obiect mistic, cu puteri miraculoase, este urmărit de orice demon ce dorește amplificarea puterii sale, iar acest lucru o determina pe Urasue să o readucă la viață pentru a o ajuta să găsească fragmentele de Giuvaer; cu ajutorul magiei sale, oaselor lui Kikyo și pământ din mormântul ei, reușește să o recreeze pe această, insă constată că sufletul ei a fost deja transferat în reincarnarea acesteia din perioada modernă, Kagome. Va reuși să transfere sufletul
Kikyo () [Corola-website/Science/320672_a_322001]
-
să devină precum cea de odinioară. Era o persoană foarte înțeleaptă, în ciuda vârstei sale; cu toate că are căi ciudate, încearcă să elaboreze diverse planuri pentru a-l înfrânge pe Naraku, fiind acuzată de Inuyasha de trădare, pentru că îi dăruiește lui Naraku fragmentele de Giuvaer furate de la Kagome. Aceasta va explica motivul acestor acțiuni, având drept scop uciderea lui Naraku și nu ar permite că Inuyasha să fie ucis de acesta, ajungând la concluzia că Naraku este un semidemon și încă posedă inima
Kikyo () [Corola-website/Science/320672_a_322001]
-
pentru a o însufleți pe Kikyo; totuși, nu după mult timp de la reanimarea lui Kikyo, Kagome își cheamă sufletul înapoi, iar preoteasa va reuși să scape cu o parte intactă din sufletul ei. Se va confrunta cu Kagome, furandu-i fragmentele de Giuvaer; în manga, ea susține că a făcut acest lucru deoarece viața lui Kagome era pusă în pericol, fiind urmărită de Naraku, iar în anime va afirmă că a încercat să o ucidă pe Kagome, întrebându-l pe Inuyasha
Kikyo () [Corola-website/Science/320672_a_322001]
-
trădeze pe Inuyasha. În timp ce Kikyo îl urăște pe Naraku, acesta o urăște și iubește deopotrivă pe preoteasa, datorită inimii sale umane ce aparține banditului Onigumo. De-a lungul seriei, Kikyo și Naraku se întâlnesc ocazional; îi va dărui lui Naraku fragmentele de Giuvaer, deoarece plănuiește să-l purifice alături de Giuvaer, o dată ce bijuteria este completă. De asemenea, Naraku are numeroase încercări de a o ucide pe Kikyo, deoarece ea este una din marile lui slăbiciuni. La final, Naraku își dezvăluie adevărată dorința
Kikyo () [Corola-website/Science/320672_a_322001]
-
manga și anime, va muri după o bătălie cu Kikyo și Sesshomaru, acesta din urmă luptând cu el, deoarece a rapit-o și amenințat-o cu moartea pe Rin. Suferind o rană fatală, o roagă pe Kikyo să-i îndepărteze fragmentul de Giuvaer din gât, pentru a putea muri liniștit; din nefericire, Jakotsu îi va indepartea ciobul de Giuvaer. Rasetsu a fost liderul unor bandiți, în urmă cu 50 de ani, înaintea tragediei ce a rezultat în moartea lui Kikyo, sigilarea
Kikyo () [Corola-website/Science/320672_a_322001]