21,844 matches
-
o personalitate formată, fără șovăielile și stridențele începutului de drum, care își descoperise tema principală, ce va rămâne aceeași în toate scrierile ficționale: tema responsabilității morale și a ecourilor afective ale șocului etic. O ingenuitate bine temperată alterna cu un gust polemic și ironic inclus în text și etala o spontaneitate metaforică devenită cu timpul o caracteristică a scriitoarei: „De ce atâta tăcere, surâs vinovat și umil,/ De ce nu mă priviți drept în față? / În sufletul vostru nu-i nici un copil?.../ Cercetați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
răspândit decât s-ar putea bănui, în practică, el se manifestă prin aceea că pune accentul pe fapte, pe elemente extrinsece operei literare și prin aceea că disprețuiește orice încercare de a vedea dincolo de ele. Judecata de valoare, judecata de gust, entuziasmul sunt lăsate 'la discreția cititorului ca o abatere inevitabilă, deși deplorabilă, de la austeritatea cercetării sistematice serioase. Dar această dihotomie între "cercetarea sistematică" și "judecata de valoare" exclude complet adevăratul studiu al literaturii, studiu în același timp "literar" și "sistematic
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
scris utilă. De asemenea, natura unui obiect reiese din utilizarea lui ; el este ceea ce face. Un obiect are structura necesară îndeplinirii funcției lui, precum și diferite accesorii a căror adăugare a devenit posibilă în funcție de timp și de materiale și dezirabilă în funcție de gust în orice operă literară se pot găsi multe elemente care nu sunt necesare funcției ei literare, deși sunt interesante sau ușor de justificat din alte puncte de vedere. S-au schimbat oare în decursul istoriei concepțiile despre natura și funcția
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
adică nu seriozitatea unei datorii care trebuie îndeplinită sau a unei lecții care trebuie învățată, ci o seriozitate estetică, o seriozitate a percepției. Relativistul căruia îi place poezia modernă dificilă poate oricând să nesocotească toate considerațiile estetice și să reducă gustul său propriu la o preferință personală la nivelul jocurilor de cuvinte încrucișate sau a șahului. Pedagogul poate localiza în mod fals seriozitatea unui mare poem sau a unui mare roman în informațiile istorice sau în utila lecție morală pe oare
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
cu acceptarea unor norme absolute în domeniul eticii și al religiei. În cel mai bun caz, această concepție despre "istoria literară" cere din partea cercetătorului un efort de imaginație, de "empatie" de profundă comuniune cu o epocă trecută sau cu un gust dispărut. S-au făcut încercări încununate de succes de a se reconstitui concepția generală de viață, atitudinile, principiile, prejudecățile și convingerile oare au stat la baza multor civilizații. Avem bogate cunoștințe despre atitudinea grecilor față de divinitățile lor, față de femei și
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
diferiți de epoca noastră, trăind într-o lume proprie. În studiul literaturii, această încercare de reconstituire istorică a dus la punerea unui puternic accent pe intențiile autorilor, intenții care se presupune că pot fi studiate în cadrul istoriei -criticii și a gustului literar. De obicei se consideră că dacă putem stabili aceste intenții și putem constata că autorii și le-au realizat, critica nu-și mai are rostul. Autorul a servit un obiectiv contemporan și nu mai este nevoie și nici nu
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
momentele principale din existența lui Eminescu și discută aplicat câteva trăsături ale operei, ce privesc componența vocabularului, muzicalitatea și armonia versului, inițiind astfel studiul formal al poeziei eminesciene. După 1892 încearcă să practice o critică literară întemeiată nu doar pe gustul artistic, ci mai ales pe ceea ce el dorea să fie criterii obiective. Socotește opera literară determinată în chip decisiv de mediul social, de caracterul și de ereditatea artistului. Monografia despre Vasile Alecsandri, din 1894, deși investighează pe larg caracteristicile epocii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288777_a_290106]
-
fost anticipată întinderea. Cartea de față nu scoate decât o parte din el la suprafață. Absența unor albume de artă nu numai la finele secolului XIX, dar și la începutul secolului XX, dispersarea unei colecții importante care urmărea ecuația de gust a simbolismului, colecția lui Alexandru Bogdan-Pitești, dar și prejudecata minoratului care a însoțit simbolismul în artele plastice au făcut dificilă recuperarea unui patrimoniu cultural considerabil. Însă lucrări simboliste ies necontenit la suprafață din colecții particulare, la diversele case de licitație
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o tematică decadentă. Naturalismul lui Zola, respectiv realismul lui Courbet, corespondentul său în pictură, sunt respinse ca prozaice, istoriste, mercantile, în vederea înlocuirii lor cu un nou idealism. Argumentul pictorului devine cu atât mai interesant cu cât sugerează o schimbare de gust nu la nivelul unui eșantion elitist, ci al unui public definit printr-o umanitate generică, rezultată probabil din laboratorul modernității europene. "Omul de azi e sătul de proză, sătul de neguțitorism și realitate". Decupajul unei noi sensibilități artistice face loc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
formuleze principala acuză adusă naturalismului în artă prin ricoșeul unei nemulțumiri generalizate față de "materialismul" epocii, nemulțumire plasată atât la nivel estetic, cât și la nivel social. Pictorul român definește noile opțiuni estetice în acord cu o nouă sensibilitate care modifică gustul unui public mai sofisticat, mai pretențios. El caută o artă care să-i exprime starea lui sufletească mai complicată; care să fie în armonie cu dorințele lui vagi și nețărmurite; vrea mai multă poesie. Artistul modern nu mai copiază viața
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
recuperăm predilecția pentru afiș, ilustrație de carte, design, modă, artizanat etc. În Franța, comerciantul de artă Bing va repurta un succes remarcabil prin popularizarea obiectului straniu, rafinat, somptuos. Aici se instalează o permanentă tensiune între o tendință de înnobilare a gustului comun, a gustului public, prin ridicarea sa la un standard superior de sensibilitate artistică și una de diseminare a artei prin concesiile făcute gustului comun, care conduce la o kitschizare a ei, la ceea ce constituie arta de consum. În remarcabilul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
afiș, ilustrație de carte, design, modă, artizanat etc. În Franța, comerciantul de artă Bing va repurta un succes remarcabil prin popularizarea obiectului straniu, rafinat, somptuos. Aici se instalează o permanentă tensiune între o tendință de înnobilare a gustului comun, a gustului public, prin ridicarea sa la un standard superior de sensibilitate artistică și una de diseminare a artei prin concesiile făcute gustului comun, care conduce la o kitschizare a ei, la ceea ce constituie arta de consum. În remarcabilul său studiu, Opera
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
obiectului straniu, rafinat, somptuos. Aici se instalează o permanentă tensiune între o tendință de înnobilare a gustului comun, a gustului public, prin ridicarea sa la un standard superior de sensibilitate artistică și una de diseminare a artei prin concesiile făcute gustului comun, care conduce la o kitschizare a ei, la ceea ce constituie arta de consum. În remarcabilul său studiu, Opera de artă în epoca reproducerii mecanice, Walter Benjamin sesiza noul câmp de forțe în care arta este introdusă în contextul unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Yellow Book în Anglia, Zycie (Viața) revista mișcării secesioniste poloneze, L'Art Moderne în Belgia etc. Însă dincolo de revistele cadru pentru un fenomen artistic, avem o pleiadă de reviste care prin intermediul articolelor critice și a reproducerilor permit o diseminare a gustului artistic. Spre exemplu, Noua revistă română, care apare în 1900, la conducerea sa aflându-se Constantin Rădulescu-Motru, însoțește constant prin intermediul articolelor critice și a reproducerilor expozițiile organizate de Tinerimea artistică, fără a ignora și alte expoziții, astfel încât o analiză în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-l disocieze de varianta degradată, barbară, decadentă a acestui stil. Contextul critic-discuțional îl include, abuziv, ce-i drept, pe pictor în zona decadenței, iar trimiterile (chiar dacă nu-și găsesc suportul în operă) devin semnificative; pictura lui G.D. Mirea semnalează un gust care devine tot mai pregnant în epocă și care pregătește ecloziunea decadentă de la sfârșitul secolului. Misticismul, ocultismele, ezoterismele, satanismele și liturghiile negre fac parte din recuzita literaturii și artei decadente către care deschid prozatori precum Barbey D'Aurevilly cu Preotul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rolul precursorului, al primului venit pe scena artei, topit ulterior din lipsă de fibră teoretică în matricea simbolistă. Rămânând în spațiul culturii franceze de vocație pedagogic-modelatoare pentru pictorii români formați la Paris, se poate constata că tocmai mutația decadentă a gustului ex-naturalistului Huysmans aduce în prim plan o serie de artiști plastici, majoritatea asimilați simbolismului, unii dintre ei lipsiți la momentul apariției romanului, de notorietatea dobândită ulterior. De asemenea, esențial este faptul că în critica de artă sau doar în organizarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Péladan, ambii emblematici pentru decadentismul european. Prin urmare, contaminările estetice se află în chiar miezul discuției, ceea ce face dificil, cel puțin pentru istoricii de artă francezi, disocierile radicale de "partea blestemată", decadentismul. O mise en abîme a unei selecții de gust simbolisto-decadent, mai pronunțat decadent având în vedere "selecționerul" se regăsește în romanul lui Huysmans, la rândul său critic de artă avizat și influent. Selecția sensibilității decadente a lui Des Esseintes scoate în evidență pictura "simbolistă", iar această selecție adoptă criterii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în evidență pictura "simbolistă", iar această selecție adoptă criterii și un stil care configurează estetica decadentă. Gustave Moreau, Bresdin, Odilon Redon se află la loc de cinste în pinacoteca colecționarului decadent, iar acesta stabilește o relație de familie pe baza gustului său cu artiști plastici precum Goya, Luyken etc. sugerând chiar și lacunar echivalente simbolice și o tradiție. Se poate observa că decadentismul este prezent atât prin anumite teme specifice în aceste tablouri, dar și printr-o estetică ce se poate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
somptuoasă, principiu periculos și contestabil [...]"40. În articolul "Impression d'art. M. Vermont" din Revista orientală (Revue franco-roumaine), Al. Bogdan-Pitești îi enumeră pe o bună parte din pictorii simbolisto-decadenți, oprindu-se la emblematicul Gustave Moreau. Devine semnificativă această orientare de gust care nu este numai a criticului român, ci și a epocii. ""Și mai există și alții, Camille Pissaro, A. Séon, Maximilien Luce, Knopf, Jean Delville, A. des Gachons, Menard, Roll, Hodler, Maurice Eliot, Willete, peste care trec -, și, printre incontestabili
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
arborele din fundal să evoce Sfânta Treime, însă totul este la vedere în acest tablou, chiar și gestul sfântului pare să indice scena în simplitatea ei, fără cea mai mică umbră de ambiguitate. Huysmans, care este un bun barometru al gustului decadent, nu se arată interesat de Puvis de Chavannes, nu gustă simplitatea, naivitatea picturii acestuia pe care o interpretează ca pe o dovadă de prețiozitate. Sărmanul pescar -, tablou pe care Georges Seurat îl va include mai târziu ca mise en
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o combinație mai mult sau mai puțin fericită de linii, de forme, de culori sau de sonuri; trebuie, fermecând ochiul să vorbească, de asemenea, spiritului, să aibă propria logică". Intră în joc ceea ce criticul numește "atribuirea estetică" ("l'appropriation esthétique"), gustul, "numai să fie semnificativ, simbolic". Teoria evoluționiștilor preconizează "un fel de glorificare a naturii și a umanității în ceea ce ele au emoționant, caracteristic, vital" fără să țină cont de o serie de elemente care configurează noua estetică, pe care Bachelin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ridicând utilul la demnitatea unei estetici particulare, unde valoarea estetică transcende valoarea de întrebuințare, dizlocând obiectul din sfera utilului 112: "(...) arta este deopotrivă prea democratică și prea aristocratică, urmând să înfățișăm umilința artei cu privire la țeluri atât de mici sau rafinamentul gustului care-i trebuie pentru a ridica obiectul cel mai uzual la rangul frumuseții"113. Leon Bachelin reconsideră "Artele minore" prin exemple prestigioase precum Burne-Jones angajat la școala lui William Morris, pentru a face de la plăci funerare, cartoane de tapiserie și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
educație ereditară mai îndelungată: educație fără de care opera unui Puvis de Chavannes, unui Gustave Moreau, unui Claude Monet, spre exemplu, va rămâne mereu literă moartă"116. Această artă aplicată, criticul o vede amenințată de mercantilism, un alt nume dat consumerismului, gustul popular invidiind gustul "burghez" "în toată a sa ... mitocanie, plata sa pretenție!". Naivitatea și prospețimea artei populare, crede criticul, este amenințată de kitschul livrat de vânzătorii ambulanți evrei care vând "obiecte de talcioc"117. Bachelin reia discuția în articolul următor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
îndelungată: educație fără de care opera unui Puvis de Chavannes, unui Gustave Moreau, unui Claude Monet, spre exemplu, va rămâne mereu literă moartă"116. Această artă aplicată, criticul o vede amenințată de mercantilism, un alt nume dat consumerismului, gustul popular invidiind gustul "burghez" "în toată a sa ... mitocanie, plata sa pretenție!". Naivitatea și prospețimea artei populare, crede criticul, este amenințată de kitschul livrat de vânzătorii ambulanți evrei care vând "obiecte de talcioc"117. Bachelin reia discuția în articolul următor intitulat, "De la necessite
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
für Alle la München și refuzat ca fiind prea artistic. III.2. Arta decorativă și simbolismul Ioana Vlasiu remarca faptul că o parte dintre piesele de colecție ale lui Nicolae Grigorescu expuse la Muzeul Nicolae Grigorescu din Câmpina invocă un gust japonizant care nu era numai al pictorului, ci și al epocii 133. Într-un articol incitat, "Grigorescu japonizant?", istoricul de artă documentează "cu toată prudența", acest gust, nu doar cu datele unor tangențe posibile între decorativsmul artei japoneze și sensibilitatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]