22,240 matches
-
analizei funcționale și ale strategiei terapeutice. Concluzii Analiza funcțională retroactivă este un instrument conceptual și metodologic care permite înțelegerea caracterului singular al subiectului, descrierea diferitelor aspecte ale funcționării sale și identificarea determinanților externi și interni, actuali și istorici. Pornind de la interacțiunile posibile dintre acești determinanți, aceasta contribuie la precizarea scopurilor intervenției și la definirea strategiei terapiei în vederea atingerii acestora. Ea vizează verificarea valorii datelor obținute și a explicațiilor reținute pe parcursul intervenției. Acest instrument dinamic nu mai disociază, în mod clar, activitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
un sfat pe care pacientul îl urmează și, invers, pacientul dă un sfat pe care terapeutul îl urmează. In alte momente, pacientul intervine într-o manieră simetrică atunci când participă activ la terapie; același lucru se întâmplă și cu terapeutul. Atunci când interacțiunea devine prea simetrică sau prea complementară, rezistențele sau reactanțele se situează în primul plan. Atenția pacientului și a terapeutului se centrează pe relație mai degrabă decât pe problemele care urmează a fi tratate. Este deci util să aplicăm metode. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
evaluare și permite identificarea deficitelor specifice afirmării de sine; scara lui Liebowitz permite explorarea anxietății și nivelului de evitare, și reperarea indicațiilor de terapie de expunere la emoții (criterii de performanță) și a absenței afirmării de sine (criterii referitoare la interacțiunile sociale); chestionarul temerilor lui Marks, cu scorul parțial referitor la fobiile sociale, permite analizarea celorlalte tulburări fobice asociate; inventarul depresiei al lui Beck cu 13 itemi este utilizat pentru evaluarea intensității unei eventuale depresii în timpul examinării; dacă scorul la această
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ești de acord...). Situații de revelare a sinelui Necesitatea de a se destăinui: a face cunoștință cu cineva, a stabili relații amicale sau sentimentale, a aprofunda o relație formală la început (cu un vecin, un coleg de serviciu...) Situații de interacțiuni superficiale Necesitatea de a vorbi cu celălalt într-o manieră informală, superficială: schimb de banalități, de noutăți, de comentarii privind ultimele știri împreună cu un vecin, un vânzător, un coleg de serviciu în apropierea unui aparat de preparat cafea...). Teama față de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fie se înveninează, iar acest lucru declanșează reacții de înroșire sau de blocare. Situațiile de revelare a sinelui: Isabelle evită să vorbească despre ea, păstrând mereu aceeași optică de a nu-și asuma riscul să prelungească o discuție. Situațiile de interacțiuni superficiale: Isabelle - Pentru mine, aceste situații sunt cele mai dificile. Pot roși fără motiv, deoarece tocmai mi s-a spus că este o vreme frumoasă pentru acest sezon. La rigoare, dacă roșesc atunci când se face pe seama mea o glumă fără
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
realiza acest lucru. Sarcini de efectuat Isabelle are în continuare drept exercițiu să redacteze o scrisoare pentru sora sa cu această temă (ceea ce va declanșa probabil un apel telefonic din partea acesteia) și să fie „pregătită” să vorbească despre aceasta în timpul interacțiunilor sale sociale. La ședința următoare, Isabelle a reușit să scrie surorii sale și a discutat despre aceasta cu ea la telefon; ea este mulțumită de conversație, sora sa i-a vorbit despre propriile sale dificultăți și i-a înțeles problema
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pe terapeut să-și construiască planul intervenției, identificând obiectivele ce urmează a fi atinse. Mecanismele psihologice asociate neliniștilor și tulburării de anxietate generalizată Modelele explicative recente au fost propuse pentru ilustrarea mecanismelor implicate în tulburarea de anxietate generalizată și a interacțiunilor acestora. In legătură cu acest subiect, cititorul este invitat să consulte articolul lui Gosselin și Laberge care prezintă o descriere detaliată a modelelor cognitiv-comportamentale ale tulburării de anxietate generalizată și ilustrează interacțiunea dintre mecanismele psihologice ale tulburării de anxietate generalizată
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
implicate în tulburarea de anxietate generalizată și a interacțiunilor acestora. In legătură cu acest subiect, cititorul este invitat să consulte articolul lui Gosselin și Laberge care prezintă o descriere detaliată a modelelor cognitiv-comportamentale ale tulburării de anxietate generalizată și ilustrează interacțiunea dintre mecanismele psihologice ale tulburării de anxietate generalizată, neliniștea excesivă și diferiți factori psihosociali. Aceste modele reiau, pe scurt, mai multe studii empirice care permit o mai bună înțelegere a apariției și menținerii neliniștilor excesive. Credințele eronate în relație cu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
credințe asociate...), comportamentale (evitare, control...), emoționale și fiziologice asociate, ceea ce o ajută pe Marie să-și formeze o imagine de ansamblu asupra elementelor implicate atunci când se neliniștește în mod excesiv, și să înțeleagă mai bine desfășurarea evenimentelor (antecedente imediate, reacții, interacțiuni cognitiv-comportamentale, consecințe). Marie menționează că a fost îngrijorată o seară întreagă în legătură cu fiica sa, care a plecat cu mașina la un concert. Ea subliniază, de asemenea, că a fost preocupată de propria sa sănătate mentală și de teama de a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
utilizări mai importante a strategiilor de evitare cognitivă, și ar conduce la elaborarea de tratamente adaptate. Alte studii sunt necesare pentru a înțelege dezvoltarea mecanismelor care joacă un rol în apariția neliniștilor excesive Dugas și colaboratorii săi emit ipoteza că interacțiunile dintre copilul cu vârstă mică și persoana însărcinată să răspundă nevoilor sale ar contribui la dezvoltarea intoleranței la incertitudine, dar nici un studiu n-a fost realizat în legătură cu acest subiect. Rezultatele lui Gosselin și ale colaboratorilor săi demonstrează faptul că credințele
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cazul acestora, a unor afecte negative și comportamente de regim alimentar care accentuează și mai mult afectivitatea negativă asociată imaginii negative despre corpul lor. Aceste reacții față de insatisfacția corporală amplifică riscurile dezvoltării unor comportamente bulimice. Pentru Bardone-Cone, bulimia este rezultatul interacțiunii dintre trei factori: - perfecționism, - lipsă de încredere în propria persoană, - insatisfacție corporală. Femeile care se consideră prea grase, care sunt perfecționiste și nesigure pe ele însele ar prezenta mai multe riscuri de a dezvolta crize de bulimie. Menținerea bulimiei Incepând
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Gwen se întâlnește regulat cu medicul său care supraveghează starea sa de sănătate cât și cu psihiatrul său pentru farmacoterapie. Sedința 1 Informare și formare In timpul primei ședințe, terapeutul explică rolurile complementare ale terapeutului și ale pacientului, stilul de interacțiune dintre cei doi și utilitatea sarcinilor de îndeplinit între ședințe. El reamintește apoi teoria holistică, analiza funcțională și obiectivele terapeutice. Sarcini de efectuat Terapeutul introduce „carnetul alimentar”, o foaie de auto-observație a comportamentului alimentar pe care pacienta trebuie să o
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
încrederea în sine și îi revalorizează imaginea în proprii săi ochi. In cadrul grupului, ea constată și faptul că are o atitudine mai deschisă. Prevenirea recăderii Prevenirea recăderii este elementul esențial al terapiei. In cadrul grupurilor de prevenire a recăderii, interacțiunea permite utilizarea experiențelor personale pentru a oferi informațiile și tehnicile care trebuiesc cunoscute, cu scopul de a controla situațiile de risc și de a menține abstinența. Temele abordate sunt următoarele. Istoria bolii Schema generală de parcurs a subiectului alcoolo-dependent este
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pot fi utilizate sunt: - Beck pentru depresie; - Azrim pentru cuplu; - Jarrousse și Khayat pentru o evaluare a cuplului; - teste de comunicare corporală, senzuală și sexuală și scară vizuală spontană de comunicare conjugală; - evaluare spontană a comunicării conjugale sau „teste de interacțiune între parteneri”. 2. Studiu de caz Prezentarea cazului Pacientul și cuplul său Hubert, în vârstă de 47 ani, este șef de echipă. Este fratele cel mai mare dintr-o familie cu trei copii, anxios încă din copilărie, mereu în căutarea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Procentul de mortalitate prin sinucidere la persoanele suferind de TPEL este de 10%, adică de cincizeci de ori mai ridicat decât la populația generală. Conceptualizarea tulburării de personalitate de limită Abordată dintr-o perspectivă biopsihosocială, TPEL ar constitui rezultatul unei interacțiuni problematice dintre un copil al cărui sistem emoțional prezintă fragilități de origine biologică și un mediu invalidant, care prezintă dificultăți în a răspunde adecvat trebuințelor crescânde ale copilului. Cu cât mediul este disfuncțional, cu atât răspunsurile pe care le oferă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
dintre dorința de a menține relația cu orice preț și respectul de sine. Sunt evocate trei tipuri de eficacitate: - eficacitatea obiectivului, - eficacitatea relației, - eficacitatea respectului de sine. Cereri și refuzuri Pentru a aplica competențele interpersonale sunt utilizate două categorii de interacțiuni: cererile și refuzurile. Mijloacele pentru a le aborda sunt următoarele: discuțiile în grup, analizele de situație, stabilirea de priorități în raport cu situațiile, practica în imaginație și jocurile de rol directe, inverse sau de modelare. Este prezentat, bineînțeles, și ansamblul competențelor în ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Cungi sunt ilustrate în diferite capitole ale acestei lucrări. Cititorul va găsi acolo utilizarea lor practică în clinică. Fontaine și Ylieff, 1981. Skinner, 1969. Vezi capitolul 1. Bandura, 1977. Vezi capitolul 1. Janet, 1929. Lang, 1977. Fontaine, 1983. Natura acestor interacțiuni trebuie să fie stabilită pentru fiecare caz individual. De exemplu, o cerere motivată prin consecințele negative (conflicte cu anturajul) ale conduitelor compulsive evoluează în funcție de recunoașterea caracterului problematic al acestor conduite. De exemplu, constatarea: “Nu mai reușesc să-mi spăl mâinile
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
două afecțiuni este în creștere, mai ales în țările dezvoltate europene și America de Nord. Incidența nu pare legată de sex, iar vârsta maximă de debut este între 15-35 de ani. Etiopatogenia nu este clar definită. Se consideră că afecțiunile sunt consecința interacțiunii complexe între predispoziția genetică, factori de mediu, răspunsul imun la flora intestinală. Influența factorilor de mediu este stabilită pentru contraceptivele orale, fumat (pentru BC), iar alăptatul ar avea efect protector. Cele mai multe studii sprijină rolul răspunsului imun inadecvat la componentele normale
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
coordinare să difere în funcție de natura halogenului, ca urmare a variației volumului ionic al anionilor halogenură, dar și datorită modificării caracterului legăturii chimice în compușii coordinativi la variația numărului atomic Z al halogenilor. Ionii halogenură interacționează cu ionul metalic preponderent prin interacțiuni electrostatice, generând un câmp slab de liganzi. Ponderea interacțiunilor covalente (și, implicit, intensitatea câmpului liganzilor) crește pe măsură ce acțiunea polarizantă a ionului metalic se intensifică și deformabilitatea ionului halogenură se mărește (la creșterea numărului atomic Z al halogenilor). Pentru un același
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
variației volumului ionic al anionilor halogenură, dar și datorită modificării caracterului legăturii chimice în compușii coordinativi la variația numărului atomic Z al halogenilor. Ionii halogenură interacționează cu ionul metalic preponderent prin interacțiuni electrostatice, generând un câmp slab de liganzi. Ponderea interacțiunilor covalente (și, implicit, intensitatea câmpului liganzilor) crește pe măsură ce acțiunea polarizantă a ionului metalic se intensifică și deformabilitatea ionului halogenură se mărește (la creșterea numărului atomic Z al halogenilor). Pentru un același ion halogenură, geometria ionului complex depinde de înconjurarea chimică
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
4.16) 4.5 Prepararea acetatului bazic de crom 4.5.1 Considerații teoretice Carboxilații metalelor alcaline, îndeosebi acetații, păstrează toate caracteristicile compușilor ionici, în nodurile rețelei cristaline aflându-se ioni metalici și anioni carboxilat, între aceștia exercitându-se doar interacțiuni electrostatice; spre deosebire de aceștia, carboxilații metalelor tranziționale prezintă structuri mult mai complexe, care implică și alte tipuri de interacțiuni chimice pentru stabilizarea rețelei cristaline, explicarea formării acestor combinații realizându-se cu ajutorul teoriei compușilor coordinativi. Carboxilații metalelor tranziționale se caracterizează printr-o
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
acetații, păstrează toate caracteristicile compușilor ionici, în nodurile rețelei cristaline aflându-se ioni metalici și anioni carboxilat, între aceștia exercitându-se doar interacțiuni electrostatice; spre deosebire de aceștia, carboxilații metalelor tranziționale prezintă structuri mult mai complexe, care implică și alte tipuri de interacțiuni chimice pentru stabilizarea rețelei cristaline, explicarea formării acestor combinații realizându-se cu ajutorul teoriei compușilor coordinativi. Carboxilații metalelor tranziționale se caracterizează printr-o structură polinucleară, între atomii metalici putându-se stabili legături deosebit de puternice. Toți carboxilații dinucleari se caracterizează prin existența
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
mică măsură, datorită măririi mobilității ionilor. De exemplu, pentru electroliți tari (practic total disociați: α → 1), variația conductibilității echivalente este legată doar de variația mobilității ionilor. La diluții foarte mari, conductibilitatea echivalentă tinde către o valoare limită Λ∞, pentru că dispar interacțiunile dintre ioni. Prin măsurători conductometrice se poate determina gradul de disociere α al unui electrolit: </formula> (5.9) Metoda conductometrică este folosită în scopuri pur analitice (determinarea conductivității prin titrarea conductometrică), cât și la rezolvarea unor probleme privind natura echilibrului
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
să cunoască semnificațiile variate ale cuvintelor. Într-un cuvânt, individul trebuie să se adapteze la noua realitate, dar nu singur, ci împreună cu pionii implicați, mai sus menționați. Lucrând cu persoane deficiente de auz, se naște frecvent întrebarea din partea celorlalți dacă interacțiunea educativă necesită cunoașterea limbajului semnelor. Specialistul ar trebui să cunoască limbajul semnelor doar pentru a-i înțelege.Răspunsul afirmativ nu este considerat o condiție sine qua non de către experimentați defectologi români<footnote concepție adoptată și de cunoscutul defectolog asis.univ.
Impactul demutiz?rii timpurii asupra memoriei cognitiv-verbale a elevului deficient de auz by Nicoleta Cramaruc , Daniela Anton [Corola-publishinghouse/Science/83950_a_85275]
-
un sistem normativ ce specifică în ce mod trebuie să acționeze membrii unei societăți și conform căror norme pentru a-și exercita drepturile, îndatoririle și responsabilitățile; c) un sistem de produse materiale și simbolice apărute ca rezultat al acțiunii și interacțiunii umane și care influențează modul de viață. Aceste trei sisteme determină forme specifice de reglementare a relațiilor sociale, concretizate prin unitatea dintre valori și norme sociale. Normele exprimă modul în care se pot realiza aceste idealuri sau valori, iar valorile
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]