25,546 matches
-
Sluga" nu este capabil să se răzbune pe maistrul său la momentul potrivit; în "Doi feciori", un boier ajunge să țină la fiul său ilegitim, care lucra pe moșia sa și nu își cunoștea tatăl. În 1905 Sadoveanu publică și "Povestiri din război", care cuprinde scene din viața soldaților români care au luptat în Războiul de Independență. Împotrivindu-se unor serii de exagerări regăsite în carte, revista "Time" apreciază totuși că „uneori el are abilitățile necesare pentru un scriitor de a
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
de refugiați, ultima lor redută în față de tătarilor nomazi. Nuvela "Hanu Ancuței", descrisă de George Călinescu ca fiind „capodopera idilicului jovial și a subtilității barbare”, și de Z. Ornea ca prima dovadă a „noii ere” a lui Sadoveanu, este o povestire în ramă de genul alegoriilor medievale precum "Decameronul" lui Giovanni Boccaccio și "Povestirile din Canterbury ale lui Geoffrey Chaucer. Ea spune povestea unor drumeți care se întâlneau în hanul cu același nume. O mare parte din poveste se concentrează în jurul
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
de George Călinescu ca fiind „capodopera idilicului jovial și a subtilității barbare”, și de Z. Ornea ca prima dovadă a „noii ere” a lui Sadoveanu, este o povestire în ramă de genul alegoriilor medievale precum "Decameronul" lui Giovanni Boccaccio și "Povestirile din Canterbury ale lui Geoffrey Chaucer. Ea spune povestea unor drumeți care se întâlneau în hanul cu același nume. O mare parte din poveste se concentrează în jurul gusturilor culinare și a rețetelor comune, precum și cu contrastul general între civilizație și
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
atunci când s-a referit la contribuțiile sale ca dovadă că cultura românească s-a reîntors cu succes la originalitatea sa specifică. În esență, Crohmălniceanu scrie că Sadoveanu a fost legat de" Viața Românească" prin susținerea specificului național, preferința sa pentru povestirea la scară largă, și viziunea sa de curățenie și de naturalețe a oamenilor. Conform lui Z. Ornea, afilierea lui Sadoveanu la francmasonerie i-a format nu numai demofilia politică, dar, de asemenea, și a sa „"Weltanschauung", și, din reflex, operele
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
sine a fost totuși marcată de „impresia de indiferență generală”, Sadoveanu părând "un continent scufundat, amintit de noi doar cu smerenie și confuzie". Sadoveanu este o prezență ocazională în operele literare ale colegilor săi de generație. A scris seria de povestiri de vânătoare "Țara de dincolo de negură" în cinstea operei lui George Topîrceanu cu același nume, ambii autori schițând portretul celuilalt cu admirație. Topîrceanu a mai parodiat stilul prietenului său într-un scheci de cinci paragrafe, care făcea parte dintr-o
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
de cercetători cu vechiul sat Prislop, astăzi, suburbie a orașului Năsăud, în care Liviu Rebreanu a locuit mai târziu), unele episoade din "Ion" au păstrat cadrul toponimic și onomastic al Maierului (" Cuibul visurilor", cum mai este intitulat într-una din povestirile publicate de scriitor). A început cursurile școlii primare în 1891. Autorul va rememora această epocă: "Cele dintâi plăceri ale slovei tipărite și ale științei de carte tot în Maieru le-am avut, în forma primelor lecturi care m-au pasionat
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
germani, italieni, englezi, maghiari. Li s-au adăugat câteva proiecte de literatură dramatică: "Vetélytársak - Örveny" ("Rivalii" - "Vâltoarea"); "Valkó föhadnagy" ("Locotenentul Valkó"); "Gigi" ("Ghighi"), ultimul cu personaje inspirate din viața "intelighenței" năsăudene. La Budapesta și Gyula a scris și transcris cinci povestiri, în limba maghiară, din ciclul "Szamárlétra" ("Scara măgarilor"), satire cu caracter anticazon (volum nepublicat). Sub presiunea unor încurcături bănești, a fost forțat să demisioneze din armată; în prealabil, scriind în "arest la domiciliu", s-a hotărât să se dedice literaturii
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
terminat nuvela "Culcușul". Publicând în "Convorbiri critice" nuvela "Culcușul", criticul Mihail Dragomirescu a ținut să o prefațeze astfel: După detenția din închisoarea Văcărești, este transferat la închisoarea din Gyula, Imperiul Austro-Ungar. Aici scrie "Golanii" și începe să traducă volumul de povestiri "Lelki kalandok" ("Aventuri spirituale"), apărut la Budapesta, 1908 sub semnătura scriitorului maghiar Szini Gyula. Autorul îi era prieten și - după mărturisiri datând din acele zile (epistola lui Rebreanu către Mihail Dragomirescu, la 7 august 1910) - împreună ar fi scris mai
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
o mașină alături de generalul Manolescu și Rică Georgescu fiind împușcat de un soldat care asigura un baraj: La 1 noiembrie 1908 a debutat în presa românească: la Sibiu, în revista "Luceafărul", condusă de O. Goga și O. Tăslăuanu, a apărut povestirea "Codrea (Glasul inimii)". În aceeași revistă, Rebreanu a mai publicat nuvelele "Ofilire" (15 decembrie 1908), "Răfuială" (28 ianuarie 1909) și "Nevasta" (16 iunie 1911). A început un nou jurnal de lector ("Spicuiri"), aplecându-se, în mod deosebit, asupra paginilor de
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
traducă după o versiune germană, romanul "Război și pace" de Tolstoi. În traducerea lui, revista "Țara noastră" a publicat poemul "Moartea șoimanului" de M. Gorki. Din Prislop i-a trimis o scrisoare lui Mihail Dragomirescu, propunându-i, spre publicare, o povestire. A scris nuvela "Mâna" (prima variantă a nuvelei "Ocrotitorul"), sub influența lecturilor din Anton Pavlovici Cehov. În 19 octombrie 1910 a participat pentru prima oară la o ședință a cenaclului literar condus de Mihail Dragomirescu, din care mai făceau parte
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
în revistele "Luceafărul" și "Convorbiri critice": "Dintele", "Lacrima" "Glasul inimii", "Culcușul", "Ofilire", "Răfuiala", "Nevasta", "Golanii", "Cântec de dragoste [Cântectul iubirii]", "Proștii", "Filibaș [Ocrotitorul]". Înainte de a scrie și de a-și publica romanele, scriitorul și-a desăvârșit talentul de prozator scriind povestiri și nuvele. Cea mai cunoscută nuvelă a sa este de bună seamă "Ițic Ștrul Dezertor". "Ciuleandra", nuvela sa psihologică cea mai cunoscută, va apărea ceva mai târziu. Romancierul a început să scrie romane realiste, în care acțiunea avea loc în
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
prozatorul a scris mai multe romane, polițiste sau cu subiecte care țin de zona paraliteraturii, cum ar fi Adam și Eva, bazat pe tema metempsihozei. Un cuplu se reîncarnează în șapte momente istorice diferite, iar textul e închis într-o povestire cu ramă. Alte două romane, Gorila și Jar, care descriau mediul intelectual și redacțiile unor ziare interbelice, deși s-au bucurat de succes de public au fost veritabile căderi la critică, iar Crăișorul, o biografia romanțată a lui Horia, care
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
vocabularului, șlefuirea limbii literare. A început să scrie un caiet de "Schițe", între care unele au anticipat eroi și episoade din proza matură. Multe subiecte au fost dezvoltate, la început, în cadrul nuvelisticii. Datările ating limita 28 aprilie 1909. A scris povestirea "Codrea" ("Glasul inimii"). În aceeași toamnă, a terminat și povestirea "Domnul Ionică", reluare a unei proze mai vechi, din ciclul "Szamárlétra". Cu aceste pagini s-a adresat mai multor reviste literare de "peste munți" (trimițând scrisori lui Garabet Ibrăileanu la
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
de "Schițe", între care unele au anticipat eroi și episoade din proza matură. Multe subiecte au fost dezvoltate, la început, în cadrul nuvelisticii. Datările ating limita 28 aprilie 1909. A scris povestirea "Codrea" ("Glasul inimii"). În aceeași toamnă, a terminat și povestirea "Domnul Ionică", reluare a unei proze mai vechi, din ciclul "Szamárlétra". Cu aceste pagini s-a adresat mai multor reviste literare de "peste munți" (trimițând scrisori lui Garabet Ibrăileanu la "Viața românească" din Iași, lui Mihail Dragomirescu la "Convorbiri critice
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
scrisori lui Garabet Ibrăileanu la "Viața românească" din Iași, lui Mihail Dragomirescu la "Convorbiri critice" din București, precum și din Transilvania, corespundând cu Octavian Tăslăuanu de la "Luceafărul" din Sibiu). La 1 octombrie, la Blaj, în "Revista politică și literară" a apărut povestirea "Talerii", ultima tipărită în Ardeal, înainte ca Rebreanu să se stabilească în capitala țării. A terminat nuvela "Ofilire", sub impulsul unor lecturi sadoveniene. Anul 1911 și l-a dedicat teatrului. Astfel, pe 15 septembrie/ianuarie 1911, împreună cu dramaturgul Mihail Sorbul
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
septembrie - Datare pe piesa "Jidanul" (trei acte), cu tematică semită. Pe 21/28 septembrie publică în "Universul literar" studiul "Revoluția lui Horia, Cloșca și Crișan", care anticipă romanul "Crăișorul". În octombrie/noiembrie devine redactor la "Scena". În anul 1915 scrie povestirea istorică "Horia, Cloșca și Crișan". Pe 26 august încheie nuvela "Hora morții". În anul 1916, aprilie - La București apare volumul "Golanii" (Nuvele și schițe), cu o prefață semnată de Mihail Dragomirescu, în editura H. Steinberg. Volumul reia majoritatea pieselor incluse
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
datează primul plan detaliat al romanului "Șarpele", pornind de la drama poeților [[Ștefan Octavian Iosif]] și [[Dimitrie Anghel]], ambii îndrăgostiți de [[Natalia Negru]]. Proiectează un volum de nuvele, anticipând, prin atmosferă, problematica romanului "Pădurea spânzuraților". Pe data de [[18 decembrie]] începe povestirea "Calvarul" (pe care o va termina în [[martie]] [[1919]]). Pe data de [[20 februarie]] [[1919]], începe o primă redactare a romanului "Pădurea spânzuraților". Pe data de [[5 aprilie]], în magazinul ilustrat lunar "Lectura pentru toți," apare nuvela "Catastrofa". Pe data
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Catastrofa" (Trei nuvele). În sumar: "Ițic Ștrul, dezertor" [inedită]; "Hora morții"; "Catastrofa" [inedită]. Autorul va publică în revista "Viața românească" și mai multe cronici dramatice . În nr. 1 - 3 din "Biblioteca universală" a editurii Alcalay și Calafeteanu, apare culegerea de povestiri "Norocul" (Schițe și nuvele). În sumar: "Norocul"; "Strănutarea"; "Ițic Ștrul, dezertor"; "Cuceritorul"; "Bibi. Poveste de copii mici pentru oameni mari"; "Cerșetorul"; "Soacra Sfântului Petru". În colecția "Scriitorii români contemporani. Pagini alese", tipărită de "Casa Școalelor", apare volumul "Nuvele și schițe
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
versiunea definitivă a romanului "Răscoala". La sfârșitul anului [[1933]], apare romanul "Răscoala". Tot pe [[25 decembrie]] [[1933]], publică în ziarul "Cuvântul", o nuvelă inedită: "Umbre". [[1935]] - În volumul "Nuvele inedite", culegere din creația prozatorilor contemporani, Rebreanu publică, la Editura " Adevărul", povestirea " Dincolo", reluată peste ani în "Amalgam" ([[1943]]). În [[1936]] apare volumul "Calea sufletului" (trei povestiri), fragmente din romanul "Adam și Eva". În nr. 14 din colecția "Cartea satului" apare culegerea de nuvele "Oameni de pe Șomeș", la Editura Fundațiilor Regale. În
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
decembrie]] [[1933]], publică în ziarul "Cuvântul", o nuvelă inedită: "Umbre". [[1935]] - În volumul "Nuvele inedite", culegere din creația prozatorilor contemporani, Rebreanu publică, la Editura " Adevărul", povestirea " Dincolo", reluată peste ani în "Amalgam" ([[1943]]). În [[1936]] apare volumul "Calea sufletului" (trei povestiri), fragmente din romanul "Adam și Eva". În nr. 14 din colecția "Cartea satului" apare culegerea de nuvele "Oameni de pe Șomeș", la Editura Fundațiilor Regale. În sumar: "Dumnezeu"; "Cerșetorul"; "Proștii"; "Răfuiala"; "Nevasta"; "Pozna"; "Dintele"; "Hora morții"; "Cuibul visurilor". Din [[1 martie
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
numit director al Teatrului Național din București. Tot în 1874, în cadrul Academiei Române, critică "Dicționarul limbii române" al lui August Treboniu Laurian și Ion C. Massim, considerându-l de „un latinism exagerat”. În același an îi apare eseuul "Pseudo-Kinegeticos", iar în povestirile "Jupân Rănică Vulpoiul" și "Tigrul păcălit". În 1877 apare, sub îngrijirea lui Alexandru Odobescu, volumul "Istoria românilor supt Mihai Voievod Viteazul" de Nicolae Bălcescu (fragmente apăruseră, tot sub îngrijirea lui Odobescu, între 1861-1863 în "Revista Română"). Scrie "Curs de arheologie
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
(n. 1 martie 1837, Humulești; d. 31 decembrie 1889, Iași) a fost un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice "Amintiri din copilărie". Data nașterii lui Creangă este incertă. El însuși afirmă în "Fragment de biografie" că s-ar fi născut la 1 martie
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
Culese din gura poporului de către un povestitor care însuși crescuse în mijlocul lumii din sate, ele au un farmec deosebit, au expresiuni, construcții și gândiri ciudate care se vor personifica în "Ivan Turbincă". În aceasta din urmă regăsim tema din "Toderică", povestirea lui Costache Negruzzi. Aici Dumnezeu blagoslovește turbinca lui Ivan ca să intre într-însa cine o vrea Ivan și fără voia lui să nu poată ieși. A doua categorie de lucrări a lui Creangă o formează anecdotele, povestiri cu dezvoltări lungi
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
tema din "Toderică", povestirea lui Costache Negruzzi. Aici Dumnezeu blagoslovește turbinca lui Ivan ca să intre într-însa cine o vrea Ivan și fără voia lui să nu poată ieși. A doua categorie de lucrări a lui Creangă o formează anecdotele, povestiri cu dezvoltări lungi, cu o intrigă bine condusă și cu subiecte cel mai adesea din istoria contemporană lui. În "" aflăm o satiră la adresa judecătorilor și avocaților, pe care îi numește "ciorogari, porecliți și apărători"; această povestire demonstreză că, pe lângă umor
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
Creangă o formează anecdotele, povestiri cu dezvoltări lungi, cu o intrigă bine condusă și cu subiecte cel mai adesea din istoria contemporană lui. În "" aflăm o satiră la adresa judecătorilor și avocaților, pe care îi numește "ciorogari, porecliți și apărători"; această povestire demonstreză că, pe lângă umor, Creangă se pricepea si la matematică. În două povestiri de acest tip aflăm despre o persoană istorică interesantă. Ion Roată, unul dintre deputații țărani în divanul ad-hoc. Cea intitulată "Ion Roată și Unirea" este o glumă
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]