25,611 matches
-
cu Pătrășcanu, președintele Cooperației Meșteșugarilor, tip simandicos și, pare-se, afemeiat: „Piticul!... Parvenitul!... Nici nu știe ce bărbați mă adoră pe mine!...” Văzîndu-mă mirat de „avalanșă”, a ținut să mă deslușească: „Sînt rea, nici nu știi ce rea sînt, ce rea pot să fiu!...” Trecut și eu prin teatre, am privit o neîncrezător și, vorba cîntecului, am tăcut și n-am mai spus nimic. *Cum au întîmpinat ziua de 1 ianuarie anumiți scriitori? întrebarea mi-a apărut în minte aseară (seara
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cartonașe de mai multe culori, hîrtii de diverse formate, pixuri, creioane, lame, ascuțitori, radiere dă impresia de muncă intensă. Niciodată nu mi-am etalat uneltele. *„Fiecare vrea să se arate mai tare, fiecare vrea să fie mai sus. Lumea e rea, fiecare pîndește locul celuilalt. Lumea e o piramidă. Aici e tot păcatul. Fiecare trebuie să fie la locul său, rege sau valet. E același lucru. Fiecare la locul său fără ură...” (Brâncuși într-un text de Marcel Iancu, în „Contimporanul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aștepta întrebări ca să coboare la detalii. Am întîrziat să i le pun, iar el, înțelegîndu-mi lipsa de curiozitate, a trecut la alte chestiuni. * Chiar dacă am făcut-o de puține ori (poate de asta), nu sînt în stare să uit vorbele rele pe care - senin sau mînios - le-am spus despre alții. Îmi amintesc cu maximă claritate împrejurările în care le-am dat drumul. Explicația ar fi aceea că am încercat de fi ecare dată să mi le motivez. Într-o zi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am mustrat eu. „Te-ai murdărit, dar puteai și să cazi!” Tăcea. „Nene - a intervenit colegul său, care îi păzise ghiozdanul și ghetuțele - s-a urcat să așeze un pui în cuib”. Asta mi a dat peste cap toate bănuielile rele și m-a înduioșat. Am încercat s-o dreg, spunînd: „Ei, atunci situația se schimbă, totuși...” Peste cîteva zile, tot în parc, o scenă similară, dar cu un alt personaj: un muncitor. Concluzia care mi s-a impus e că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Gil l-a ascultat pînă la capăt, apoi a punctat: „Nu uitați, Maestre, că fîlfîirile fac curent, iar curentul vă poate trage... deoparte!” Lecturile nu schimbă nici temperamentul, nici caracterul. Îmbunătățesc pe cei buni; strică și mai rău pe cei răi. Încă o noțiune uitată: obrazul. „Pentru el (Iorga) «obrazul» era un concept adînc și plin de emoție, însemnînd o sinteză de datorie, largheță, pudoare, însemnînd un fapt în același timp concret și abstract, o emoție complexă și promptă, o garanție
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu vrea să-i fie numănui dator: pe un colț al mesei ține în toate zilele mărunțiș, pentru a achita imediat cumpărăturile pe care i le fac rudele sau vecinii. În viață - consideră -, ghinionul său au fost șefii obtuzi, inculți, răi. Pomenește de „unul Loghin, Dumnezeu să-l ierte!”, dar își ia vorba înapoi: „Am zis «Dumnezeu să-l ierte!»?” Amintirea învîrtiților și parveniților îl înfurie, la fel amintirea golanilor și hoților care speriau tîrgul în tinerețea sa. E atît de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
încărcate cu saci, mînate de moșu-meu. Cînd m-a văzut în ogradă, acesta m-a îmbrățișat și a plîns în tăcere mai multe minute. Era palid și tremura. El e, oare, m-am întrebat, privindu-l, moș Vasile cel Rău, aspru cu oamenii și cu animalele? Bărbatul care, cînd se îmbăta pe la vreun hram, se întrecea cu alți căruțași în curse nebunești, barbare, bătîndu-și calul, ca să cîștige, cu codiriștea ori cu lanțul? în sicriu, mătușa avea aceeași figură modestă, resemnată
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
subit toate mizeriile actuale, în schimbul celei mai mici ameliorări! Paradoxal, celor mai mulți această situație le convine: își scuză prin ea absența devotamentului față de muncă, pornirile spre căpătuială (căci se pescuiește cu folos în apă tulbure), înclinațiile cancaniere, corupția și atîtea altele, rele și urîte. Culmea e că, dintr-un soi de inerție sau pentru a se masca în nevoiași, unii continuă să se plîngă de lipsuri și după ce, pe căi ocolite, și-au făcut rost de cele trebuitoare. Criza a creat și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nopții oricine poate fi atacat. Ziarul nu abordează însă nici chestiunea iluminatului public, nici nu informează, pentru a mai reduce din teroarea locuitorilor, despre micile succese (căci există) ale miliției în lupta cu infractorii. Politica tăcerii îi favorizează pe cei răi. *Dintre „caracterele” odioase conturate de Isus Sirah în cartea sa de înțelepciune, două sînt de o actualitate frapantă: șoptitorul, adică „bîrfitorul, intrigantul, turnătorul” și Cel îndoit la limbă, „duplicitarul”: „șoptitoriul și pre cel îndoit la limbă să să bleasteme, pentru că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și a devenit profesor de limba română, pentru care n-are nici o vocație. Ori de cîte ori îl văd, mă enervează și mă scîrbește ca un gîndac urcat pe haină”. Ceilalți doi cumnați, ambii din Săucești, s-au dovedit la fel de răi, neglijîndu-și mama bolnavăî Mi i-a descris cu severitate, minuțios, ca într-o lecție de disecție morală. La plecare, strîngîndu-ne mîinile, diferența de temperatură dintre noi era frapantă. „Trebuie să ne obișnuim cu frigul etern”, mi-a zis. Am bălmăjit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Tașcu, cu care m-am întreținut azi (4 august 1989) crede (o dovadă că, uneori, de la distanță se vede bine) că G. e un „erzaț de dramaturg”, un propagandist care uzează de procedeele melodramei. „Om al epocii”, dedat cu năravurile rele ale acesteia, el e mai reprezentativ și mai interesant ca personaj decît ca autor de teatru. *De dimineață se aude un bocet sfîșietor în blocul de vizavi. A murit (de leucemie) fetița unui zețar. N-am lucrat cu el direct
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că, în sat la noi, vestite pentru vrăji erau baba Axînia și baba lui Leon al Cosmii. „La Axînia venea lume de la circa 60 kilometri depărtare”. În lucrare sînt descrise descîntecele „de deochi”, „de boală grea”, „de ursită”, „de beșică rea (buba neagră)”, „pentru a îndepărta potca (avizuha)”, „pentru mana vitelor”, „de îndepărtat strigoii”. Pentru lucrarea sa, el s-a informat de la Ilinca Mînecan a lui Bursuc, o succesoare a celor două pomenite mai sus. În cazul „descîntecu lui de boală
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
le stinge deasupra străchinii cu apă neîncepută, stropind-o pe fiecare cu mănunchiul de busuioc. În același timp șoptește cu o voce jalnică: «Eu nu sting potcoavele, / Ci săgetăturile / Din cap, de sub cap; / Din dinți, din măsele, / Din toate încheieturile rele, / Sting diocherile/și toate căscările, / Toți ochii cei răi,/și gurile cele rele, / Să n-aibă ochi a-nholba / și gură a striga / Asupra luiî / Descîntecul meu / Leacul de la Dumnezeu». Bolnavul trebuie să bea din apa descîntată, pe nemîncate, trei zile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe fiecare cu mănunchiul de busuioc. În același timp șoptește cu o voce jalnică: «Eu nu sting potcoavele, / Ci săgetăturile / Din cap, de sub cap; / Din dinți, din măsele, / Din toate încheieturile rele, / Sting diocherile/și toate căscările, / Toți ochii cei răi,/și gurile cele rele, / Să n-aibă ochi a-nholba / și gură a striga / Asupra luiî / Descîntecul meu / Leacul de la Dumnezeu». Bolnavul trebuie să bea din apa descîntată, pe nemîncate, trei zile: luni, miercuri, vineri”. Mai complicat, „descîntecul de ursită” are
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de busuioc. În același timp șoptește cu o voce jalnică: «Eu nu sting potcoavele, / Ci săgetăturile / Din cap, de sub cap; / Din dinți, din măsele, / Din toate încheieturile rele, / Sting diocherile/și toate căscările, / Toți ochii cei răi,/și gurile cele rele, / Să n-aibă ochi a-nholba / și gură a striga / Asupra luiî / Descîntecul meu / Leacul de la Dumnezeu». Bolnavul trebuie să bea din apa descîntată, pe nemîncate, trei zile: luni, miercuri, vineri”. Mai complicat, „descîntecul de ursită” are o desfășurare care i-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
așa pînă la miezul-nopții, cînd duhurile se retrag spre peșteri. Apoi, vrăjitoarea începe a răscoli cărbunii, stropindu-i cu apă neîncepută și descîntînd: «Eu nu sting cărbunii, / Ci sting pociturile, / Sting săgetăturile /și toate strigăturile. / Sting căscările / și toate gurile rele. Sting și rup legăturile, / și toate făcăturile, / Potolesc, osîndesc / și ursita o fugăresc. De i-o fi făcut cineva cu una? Eu îi desfac cu două! / De i-o fi făcut cu două? / Eu îi desfac cu trei! De i-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
anumitor părți, iar pe altele, cu caracter de opinii, am încercat să le fac mai clare. În nici una însă nu mi-am schimbat punctul de vedere inițial și nu l-am adaptat la noile mele raporturi (mai bune sau mai rele) cu persoanele citate. N-aș putea vorbi de „suflet liniștit” dacă n-aș fi rămas autentic, adevărat atît în conținut, cît și în expresie. „Sufletul liniștit”, lin joacă rolul unei instanțe de validare: îmi certifică (sau nu) faptul că am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
s-a Înapoiat la Fălticeni, În camera ei de pe str. Sucevei, la Galerie. 53 Soțul doamnei Lovinescu, scriitorul Vasile Lovinescu, a murit În 1984, la un an după moartea fratelui său, dramaturgul Horia Lovinescu. 548 9 C.P. ilustrată color: M-rea (Fălticeni, 4.2.1989) Moldovița și turnul de la intrare Stimate Domnule Dimitriu, Te rog să mă scuzi pentru marea Întârziere de răspuns la alesele gânduri pe care le-am primit de Sărbători. Am fost Împiedicată de vicisitudinile vieții, inerente vremurilor
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ploaie și frig. Lume străină este și acum multă (...). Specialiștii cunosc cauzele timpului de anul acesta, dar noi ceilalți, dacă ne ridicăm În univers, ne Îngrozim chiar de existența noastră. Un haos În care plutim și ne frământăm cu fapte rele, mărunte. La Fălticeni am predat și Geografia. Mi-aduc aminte și astăzi de clipele când tocmai explicam elevelor despre univers și formarea planetei noastre. La un moment dat, observ copiii (...) cu ochii măriți, ca și mine probabil, de groaza a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
am scris și dlui Severin la data de 25 nov., trimițându-i și un articol „Cum am cunoscut Bucovina (II)” (pași de Început și noi trepte) mă Întreb, oare le va fi primit Înainte de a pleca În concediu, cu vremea rea, care a dat peste părțile Dv. de țară, nu s-o fi rătăcit plicul? Eu mai stau În București Încă două săptămâni, pe data de 21 dec. plec la Craiova și stau până prin luna martie. V-aș ruga tare mult
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
momente mi-am mai aruncat ochii peste unele caiete cu „Jurnalul”, dar s-au adunat atâtea, sunt la caietul cu Nr. 39, fiecare cu câte o sută de file, deci o sută de pagini scrise. Nu mia făcut o impresie rea. Sigur, eu am În inimă și minte și subtextul respectivelor momente. Îmi pare rău că mi s-a rătăcit Caietul nr. 1, și un alt 695 caiet care avea În el ultima mea vizită la Paris, când am fost la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
sentimentului prieteniei la cumpăna de veac ce o trăim. Această carte (franceză, despre Ionesco, Cioran și Eliade) e, printre altele, un semn că lumea de azi uită prietenia. Poate ea rămâne un privilegiu al lumii estice, mizerabile (ceea ce Înseamnă: săracă, rea, demnă de milă, laolaltă)”. Cât de Îndurerat este acest om, ultimile sublinieri sunt ale lui. Numai bine, Vă Îmbrățișez cu drag, Ion Olteanu P.S. Dacă-l vedeți pe Dl. Severin, spuneți-i tot binele din parte-mi. Nu i-am
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
din viață. L-au condus la cimitir și au slujit șase preoți. În sicriu, nu-l mai interesa nici un titlu, dar mărturia Prea Fericitului Teoctist că a cântat cu Vasile Orac la strană, când abia intraseră la Seminarul de la M-rea Neamț, a fost făcută starețului Clement la Mânăstirea Cernica. Am auzit de la mama o amintire care mi-a dat de gândit: cu mulți ani În urmă, un farmacist evreu din Fălticeni se ducea dumineca la biserica Sfântul Ilie, să-l
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
colaborării 266. I-am dat trei bucăți: Sadoveanu, Kirileanu și Popa Buligă. Cred că va fi de bună credință și mă va trata ca un colaborator. Mi-a făcut o bună impresie. Eu vă voi scrie imediat ce ajung la M-rea Varatic. Aș dori să știu Însă unde să scriu: la Suceava sau la Folticeni? de aci plec la 14 iulie. Nu am adresa Prof. Ciurea. Aș dori ca la 22 Aug.267 să-i scriu și eu o scrisoare, căci
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
matale complectă. Am scris din memorie ce am știut precis. De aceia te rog să-mi confirmi primirea scrisorii și data când crezi că poți veni aci. Cu prietenești mulțumiri te rog să primești salutările lui M.V. Pienescu 6 M-rea Varatec, 27/VII.73 Dragă D-le Dimitriu, Am primit cartea 269 și Îți mulțumesc din suflet că ai avut această amabilitate. Cu prima ocazie voi achita datoria. În ce privește pe tatăl meu, nu am nici un motiv să fiu nemulțumit. Era
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]