22,519 matches
-
eroare, dar accede la adevăr în totalitatea istoriei sale. Scopul fenomenologiei este deci descrierea esenței integrale a omului în totalitate, cu posibilitățile lui cognitive și afective. Fenomenologia este divizată în trei părți: studiul conștiinței în general, conștiința de sine și rațiunea. Aceasta este conștiința lumii exterioare, în măsura în care omul este opus lumii. Există trei nivele de conștiință: Omul ia cunoștință de el însuși prin opoziție față de lumea exterioară, conștiința de sine este intuiția "eului" ca persoană. Rațiunea este conștiința revenită la ea
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
general, conștiința de sine și rațiunea. Aceasta este conștiința lumii exterioare, în măsura în care omul este opus lumii. Există trei nivele de conștiință: Omul ia cunoștință de el însuși prin opoziție față de lumea exterioară, conștiința de sine este intuiția "eului" ca persoană. Rațiunea este conștiința revenită la ea însăși din lumea transcendentală, în măsura în care devine interesată la observația naturii. Ea este expresia științei moderne, dorința de a descrie fenomenele și de a le descoperii legile. După Hegel, rațiunea guvernează lumea și se realizează în
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
sine este intuiția "eului" ca persoană. Rațiunea este conștiința revenită la ea însăși din lumea transcendentală, în măsura în care devine interesată la observația naturii. Ea este expresia științei moderne, dorința de a descrie fenomenele și de a le descoperii legile. După Hegel, rațiunea guvernează lumea și se realizează în istorie. Această raționalitate integrală a istoriei implică afirmarea că dezvoltarea sa realizează în forma cea mai completă morala și libertatea. Obiectivul istoriei nu îl constituie indivizii în existența lor singulară, ci totalitatea poporului și
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
este transformat în materialism iar de la legile dialectice ale evoluției istorice se ajunge la ideologia "luptei de clasă", la sfârșitul căreia nu mai regăsim spiritul întors la sine însuși, ci o societate comunistă lipsită de clase, presupusă liberă. B.G. Kuznetov, "Rațiune și ființare", Editura Politică, Bucuresti, 1979
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
numele tău. Dar tu dansezi / tu bei limonadă — în urma ta, turnul din Pisa se-ndreaptă pe calea cea bună. Tu îi înflăcărezi și pe zei. Și tot tu le dai cîte un pumn după ceafă. În rinichi / în ficat... În rațiunea lor de a exista. În răsuflarea ta de alcool se îmbată toți camionagii Sfîntului Duh! Eu aici sunt un june. O balenă albă într-un estuar de liniște. Un superstar — un cruciat al ideii sfinte de Coca-Cola. Și de Blue-Jeans
Aer cu diamantele lui Cărtărescu, Iaru, Coşovei şi Stratan by Simona Tache () [Corola-website/-/18749_a_20074]
-
rolul intelectualului și artistului în procesele liberatoare îmbogățește astăzi perspectivele asupra muncii intelectuale în toată lumea. Această dezbatere oscilează, cu toate acestea, între doi poli, acela care propune subordonarea întregii capacității intelectuale de muncă unor scopuri completamente politice, sau politico-militare, negând rațiunea întregii activități artistice, cu argumentul că o astfel de activitate va fi întotdeauna absorbită de sistem; și celălalt pol, care susține dimensiunea duală a intelectualului: pe de-o parte „opera de artă”, „supremația frumuseții”, artă și frumusețe nu neapărat legate
Spre un al Treilea Cinema (Spre un cinema al periferiei). Partea I () [Corola-website/Science/296169_a_297498]
-
Puiu, nu poate fi luată drept o glumă proastă între doi bărbați penibili (cum au socotit-o probabil toți cei care au scris despre film și nu au abordat deloc scena asta), pentru că tocmai am stabilit că Lary e vocea rațiunii, că pe el îl ascultă toată lumea și cu el, dintre toți, s-ar putea, eventual, identifica spectatorul. O astfel de „glumă” perpetuează convingerea că corpurile femeilor (în special cele ale femeilor în poziții vulnerabile, poziții care justifică agresiunea și învinovățesc
Ierarhie și reprezentarea adulterului în Sieranevada () [Corola-website/Science/296158_a_297487]
-
mod inevitabil afirmațiile criticii legitime a științei. Chestiunea este deci departe de a fi simplă, iar sferele celor trei activități umane sunt departe de a fi atât de simplu de separat. Toate întreprinderile umane pot degenera și își pot rata rațiunea de a fi și toate pot deveni astfel maladii: dragostea se poate topi în gelozie, imaginația ne poate face să pierdem sensul realității iar abuzul de rațiune ne poate face insensibili. Nici religia nu scapă acestui destin, căci și ea
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
de simplu de separat. Toate întreprinderile umane pot degenera și își pot rata rațiunea de a fi și toate pot deveni astfel maladii: dragostea se poate topi în gelozie, imaginația ne poate face să pierdem sensul realității iar abuzul de rațiune ne poate face insensibili. Nici religia nu scapă acestui destin, căci și ea poate degenera. Adevărurile religiei nu pot fi înțelese dintr-o dată și o dată pentru totdeauna: ele rămân subiect etern de aprofundare. Pericolul bântuie permanent deci, făcându-ne să
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
nu este cerut și aprobat formal de Dumnezeu, adică de Scriptură". Francis Bacon, asociază superstiția cu teologia, atunci când definește cele 3 surse de eroare și falsă filozofie.. Pentru Spinoza "toate religiile sunt superstiții care învață oamenii să disprețuiască natura și rațiunea [...].". Pentru Hobbes, părintele filozofiei politice occidentale, diferența între superstiție și religie este de ordin sociologic și politic; el explică că "teama de o putere invizibilă imaginată pe baza poveștilor acceptate public se numește religie, pe când aceeași teamă dacă se datorește
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
Chassebœuf, conte de Volney spunea, parcă repetând cuvintele lui Lucrețiu: "Frica și speranța fac principiul oricărei idei religioase." (De Volney, Ruines). Pentru Kant declarația de credință, ritul, ascetismul și rugăciunea sunt toate forme de nebunie superstițioasă (Religia în limitele simplei rațiuni, iv, 2). Pentru el orice tentativă de a place lui Dumnezeu alta decât intenția morală este nebunie religioasă (Religia în limitele simplei rațiuni, iv, 2). Pentru Bergson, superstiția este religia socializată și instituită (Cele 2 surse ale moralei și religiei
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
declarația de credință, ritul, ascetismul și rugăciunea sunt toate forme de nebunie superstițioasă (Religia în limitele simplei rațiuni, iv, 2). Pentru el orice tentativă de a place lui Dumnezeu alta decât intenția morală este nebunie religioasă (Religia în limitele simplei rațiuni, iv, 2). Pentru Bergson, superstiția este religia socializată și instituită (Cele 2 surse ale moralei și religiei). Psihanaliza, începând cu fondatorul ei, Sigmund Freud, vede în orice religie o iluzie, făcând caducă orice opoziție de natură între religie și superstiție
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
empirismul atotputernic. De la începuturi și până la ultimele contribuții ale structuraliștilor și empiriștilor, accentul se pune pe natura consensuală a societății și pe o abordare contemplativă a adevărului, în sensul că adevărul este un corespondent al realității, o realitate a cărei rațiune poate să abiliteze toți oamenii de bună credință să se descurce cu metode din științe sociale, care, la rândul lor, sunt puțin diferite de cele ale științelor exacte. A doua linie, cu rădăcini germane, pornește de la Hegel și Marx, ajungând
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
non-marxistă a ideologiei, primul ca inspirator al investigației empirice de mai târziu din lumea academică anglo-saxonă, al doilea ca înaintaș în analiza structurală. “Ceea ce trebuie să demonstrăm, comparativ cu Iluminismul, este faptul că cele mai generale definiții și categorii ale Rațiunii variază și suferă un proces de alterare a sensului - o dată cu toate celelalte concepte - în decursul istoriei intelectuale. Posibilitatea ca “forma” să fie separată de “conținut” este în general discutabilă. Ne putem pune întotdeauna întrebarea în ce măsură conținutul particular - care, la urma
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
de dificultăți - și revenim periodic la noi probleme. La fapte ajungem de abia în momentul în care trebuie să criticăm teoriile noastre care nu sunt decât niște ipoteze, tentative de a oferi o soluție . “Abandonarea atitudinii raționaliste, a respectului pentru rațiune, pentru argumente, și pentru punctul de vedere al celuilalt, supralicitarea straturilor mai profunde ale naturii umane nu pot să nu conducă la viziunea conform căreia gândirea nu este decât o manifestare superficială a unor conținuturi ce sălășluiesc în aceste abisuri
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
cu rasa noastră» poate fi eventual înlocuită cu ideea unor suflete alese sau inspirate, care «gândesc prin grația divină»... Asemănarea decisivă dintre aceste viziuni intelectual arogante constă în faptul că nu judecă ideile cum sunt acestea în sine. Abandonând astfel rațiunea, ele scindează omenirea în prieteni și dușmani...” ”Ideologia are o funcție cvadruplă: ea este instrument al puterii, mecanism de apărare împotriva informației, pretext de a te sustrage moralei, abrogând răul cu bună știință și mijloc de a anula criteriul experienței
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
conflict și invectivele de-o parte și alta n-au lipsit deloc. Când au căpătat putere și număr, creștinii au lichidat filozofia pe care o percepeau ca fiind păgână, închizând școlile de filosofie, hărțuind sau omorând filosofii vremii. Logica și rațiunea nu sunt, însă, nici păgâne, nici creștine. În consecință, la un moment dat, o parte dintre creștini (anume creștinătatea occidentală) a redescoperit, prin contactul cu civilizația arabă, filozofia și rațiunea "păgână". Europenii, practic, își găseau, astfel, rădăcinile culturale istorice, grecești
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
școlile de filosofie, hărțuind sau omorând filosofii vremii. Logica și rațiunea nu sunt, însă, nici păgâne, nici creștine. În consecință, la un moment dat, o parte dintre creștini (anume creștinătatea occidentală) a redescoperit, prin contactul cu civilizația arabă, filozofia și rațiunea "păgână". Europenii, practic, își găseau, astfel, rădăcinile culturale istorice, grecești și romane, cursul luat de evenimente din acest moment ducând la o scădere treptată a forței religiei, inițial, filozofia eliberându-se de sub tutela religiei, ulterior, apărând și știința (în sensul
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
1912, cu ajutorul a câțiva menșevici, a facțiunii bolșevice și formarea unui nou partid. Facțiunea menșevicilor s-a scindat mai apoi în 1914, odată cu începerea războiului. Cei mai mulți menșevici s-au opus războiului, dar aripa minoritară de dreapta l-a sprijinit din rațiuni de "apărare națională". După revoluția din 1917, cei mai mulți menșevici au sprijinit efortul de război sub pretextul "apărării revoluției". Aripa de stânga a partidului, condusă de Martov, și care avea o influență din ce în ce mai mare, a criticat puternic această poziție și se
Menșevic () [Corola-website/Science/298416_a_299745]
-
în limbaj mai puțin riguros, "o fracție") este un număr real care se poate exprima drept raportul a două numere întregi, de obicei scris sub formă de fracție ordinară: "a"/"b", unde "b" este nenul. Numele "rațional" nu provine de la "rațiune"="gândire", ci de la "rație"="raport". Orice număr rațional se poate scrie într-o infinitate de forme, de exemplu formula 1 Forma cea mai simplă este cea în care formula 2 și formula 3 nu au divizori comuni; toate numerele raționale dispun de o
Număr rațional () [Corola-website/Science/298428_a_299757]
-
ce ne conduce la înțelegerea lucrurilor. Răul reprezintă obstacolele cunoașterii. Supremul Bine este cunoașterea lui D-zeu, iar cea mai mare virtute a omului este să îl cunoască pe D-zeu. Inteligența este definită ca virtutea supremă a sufletului, în timp ce rațiunea reprezintă baza virtuții. Ajungând de la cunoaștere la virtute, oamenii își dau seama că supremul lor bine este înțelegerea între ei. Trăind după principii raționale, oamenii vor căuta să compenseze prin dragoste și generozitate, ura și mânia pe care o au
Baruch Spinoza () [Corola-website/Science/298446_a_299775]
-
pe D-zeu în eternitatea sa. Iubirea intelectuală ne conduce la înțelegerea lui D-zeu, la cunoașterea completă a lumii, cunoaștere ce coincide cu eliberarea noastră de sclavia pasiunilor. Spinoza vorbește de cunoașterea lui Dumnezeu pentru a argumenta teza că rațiunea noastră nu a ieșit niciodată din divinitate, ci a rămas în ea, lucrurile pot avea mișcări în diferite direcții. Lucrurile formează un cosmos în echilibru static. Sub aspectul eternității nu există nici timp nici durată. Spinoza dezvoltă o concepție monistă
Baruch Spinoza () [Corola-website/Science/298446_a_299775]
-
timp nici durată. Spinoza dezvoltă o concepție monistă despre substanța pe care o definește ca D-zeu sau natură. El elaborează un sistem filosofic în centrul căruia este plasată substanța unică cugetătoare. Substanța este înzestrată cu 2 atribute: întindere și rațiune. Natura conține cauza în sine, de aceea el identifică natura creată cu natura creatoare. Cosmosul reprezintă un sistem complex. Fizicul se supune metafizicului. La Spinoza D-zeu este o ființă compusă dintr-o mulțime de atribute, fiecare dintre ele exprimă
Baruch Spinoza () [Corola-website/Science/298446_a_299775]
-
evenimentelor unite printr-o relație cauzală care nu se întrerupe. În lume nu se petrece nimic întâmplator, totul se face în baza necesității. Natura subliniază el, este vie nu numai fiindcă este D-zeu, dar și din cauză că este înzestrată cu rațiune. O atenție deosebită o acordă modurilor-stărilor concrete ale substanței. El le-a divizat în: eterne, infinite, finite, temporare. Cele eterne sunt întinderea și rațiunea cele finite multitudinea lucrurilor existente. Mișcarea nu este un atribut ci un mod veșnic a existenței
Baruch Spinoza () [Corola-website/Science/298446_a_299775]
-
subliniază el, este vie nu numai fiindcă este D-zeu, dar și din cauză că este înzestrată cu rațiune. O atenție deosebită o acordă modurilor-stărilor concrete ale substanței. El le-a divizat în: eterne, infinite, finite, temporare. Cele eterne sunt întinderea și rațiunea cele finite multitudinea lucrurilor existente. Mișcarea nu este un atribut ci un mod veșnic a existenței naturii. Mișcarea este caracteristică lucrurilor concrete în timp ce substanța nu cunoaște mișcarea, dezvoltarea sa nu are nicio atitudine față de timp. În baza metodei matematice cunoștințele
Baruch Spinoza () [Corola-website/Science/298446_a_299775]