21,931 matches
-
iar cetățenii au fost obligați să și confirme oficial apartenența la una dintre ele. Cu toate acestea, guvernul a promovat egalitatea în drepturi a religiilor recunoscute oficial, atât pentru a contracara ponderea superioară prin tradiție a Bisericii Romano-Catolice, aliata de veacuri a Casei de Habsburg, cât și ca un mijloc de încurajare a identității naționale maghiare unificatoare pe socoteala unei reduceri în însemnătate a diferențelor de identitate religioasă. În acest spirit, el a sprijinit emanciparea completă a evreilor. Noul ministru al
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
este o ființă imaginară, un diavol de mare, asociat cu moartea prin înecare în adâncurile mării. Numele său este cel mai adesea asociat cu expresia "Davy Jone's Locker", un eufemism pentru "Cufărul lui ", conceput ca „locul de veci al marinarillor”. Davy Jones este considerat a fi un spirit rău care trăiește în mare, cufărul său fiind oceanul, care "atrage" marinarii morți. Expresia "Cufărul lui Davy Jones" a devenit cunoscută publicului larg prin lucrarea "Aventurile lui Perigrine Pickle" a
Davy Jones () [Corola-website/Science/330891_a_332220]
-
pentru vioară și orchestră de Felix Mendelssohn-Bartholdy. Continuă să cânte și în restaurantul „Continental” din București, având un repertoriu variat, alături de muzică populară, piese de concert clasice de Franz Schubert, Johannes Brahms, Antonin Dvořák etc. La sărbătorirea unui sfert de veac de activitate pe scenele de concert, în anul 1935, Dinicu urcă din nou pe podiumul Ateneului Român, unde, sub bagheta dirijorului George Georgescu, interpretează ca solist Concertul în sol minor de Max Bruch și, împreună cu Alexandru Teodorescu, prim-violonist al
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
1776-1824). Nu este scris nicăieri numele lui Gabriel Miletici, despre care părintele paroh, Ion Găvădină, consideră că nu poate fi înmormântat decât aici. În această capelă datorită scopului cu care a fost construită la început, și-au găsit locul de veci oameni de seamă ale căror nume sunt incluse în istoria bisericii și a orașului Oravița. Pe lângă cei amintiți, se numără și alții, chiar dacă nu au fost înmormântați la capelă, ci în cimitirul de alături, printre care: academicianul Simeon Mangiuca, pictorii
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]
-
academicianul Simeon Mangiuca, pictorii Dimitrie Turcu și Nicolae Hașca, renumitul doctor, Fometescu, Sim. Sam. Moldovan, Alexandra, mătușa lui Andrei Șaguna. ""Privind mausoleul familiei Miletici,te întrebi ce motive, orgolii l-au determinat pe Mangiuca să-și aleagă alt loc de veci?"". Un caz excepțional este cel al ctitorului bisericii Hagi Nicole Dimitrevici, uneori Dumitrovici, cum se sârbizează numele, care s-a născut în anul 1730 și a decedat în anul 1802, așa cum se precizează cu chirilice în Protocolul din 26 ianuarie
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]
-
ce au și funcție securizantă. Oscilând între tradiție și inovație, arta arhitecturală și picturală din această etapă de ctitorie străbate un moment de răscruce în dezvoltarea fenomenului cultural românesc al Evului Mediu, desprinzându-se de vechile forme consacrate de meșterii veacului anterior și evoluând spre o putere de creație și originalitate specifice epocii brâncovenești, ce dovedește din partea meșterilor autohtoni o stăpânire deplină a metodelor tehnice și artistice și un deosebit simț al echilibrului și proporțiilor care fac posibilă treptat cutezanța inovatoare
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
Muzeul Mitropoliei Olteniei se află o cruce din lemn ferecată în argint. Consolidarea structurii de zidărie se impune ca primă măsură generală de conservare a acestei mănăstiri - monument istoric, precum și protejarea și restaurarea picturilor murale în interiorul bisericii mănăstirii. După două veacuri de înstrăinare și de absență aproape totală a vieții monahale, maicile de la Mănăstirea Baia de Aramă se străduiesc să ridice prestigiul ei sub raport duhovnicesc, artistic, gospodăresc, încât să se prezinte ca un așezământ monahal cu o viață duhovnicească aleasă, dar și
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
a românilor din diaspora), Florin Săsărman a desfășurat o amplă campanie în presă în favoarea reamenajării acestor cimitire și chiar a comandat, transportat și instalat, în parteneriat cu parohii din Republică Moldova, un număr de 4 troițe maramureșene în locurile de veci ale ostașilor români de la Țiganca, Cania, Ialoveni și Nicolaieuca. Pentru această activitate, Florin Săsărman a primit în noiembrie 2007 “Diploma de excelență” din partea Oficiului Național pentru Cultul Eroilor.
Florin Săsărman () [Corola-website/Science/330173_a_331502]
-
La 43 iulie 1887, regele tunurilor a decedat în urma unui atac de cord. Alfred stabilise cu amănunte planul funeraliilor sale și Essenul a respectat riguros toate instrucțiunile date. Pe un afet de tun, sicriul a fost transportat spre locul de veci al familiei din cimitirul de la poarta Kettwig. Cimitirul a trebuit să fie demolat pentru a construi o stație de cale ferată. În 1956 a fost însă așezat într-un cavou permanent de către strănepotul său Alfried, care, reînviind onoarea și prosperitatea
Alfred Krupp () [Corola-website/Science/330290_a_331619]
-
care a fost legată tot atunci cu un dig), a celebrului far de la Alexandria, construit din marmură albă de arhitectul Sostratos din Cnidos. Farul, prevăzut în vârf cu două focuri, avea o înălțime de 180 de metri, a dăinuit 16 veacuri (din 285 î.e.n. până în 1300 e.n.) și a fost considerat una din cele șapte minuni ale antichității. Ptolemeu I nu lăsă succesiunea la voia întamplării: preferind, în locul fiului său cel mai mare, Ptolemeu Keraunos, îndepărtat de la curte, pe cel ce
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]
-
cunoscut mai ales pentru Khatam el-Wilayah ("Pecetea sfințeniei") în care dezvoltă terminologia sufita, așa cum e cunoscută până astăzi. Tirmidhi vorbește despre "Polul"(Qutb) ierarhiei sufite și despre walaya ("prietenia" divină, intimitatea spirituală cu Dumnezeu) al carei ciclu durează până la sfârșitul veacurilor. Autorul acorda o mare importanță gnozei.
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
a primit numele lui Pell-deși în lucrările acestuia din urmă nu apare în nicio pagină vreo referire la o astfel de problemă Desigur, Euler a fost probabil victima unei confuzii. Cert este că literatura matematică a preluat și perpetuat peste veacuri numele lui Pell. 1. Wieleitner, H. (1964): Istoria matematicii de la Descartes până la mijlocul secolului al XIX-lea, Editura Științifică, București. 2. Viorel Gh. Vodă (1987) : ” Miraculoasele ecuații” , Editura Albatros, București
Ecuația lui Pell () [Corola-website/Science/329245_a_330574]
-
și al Ermonului...”. În psalmul 133 3,5 neaua de pe culmile acestui munte e supranumită „roua Hermonului”: Aceasta este ca roua Ermonului, ce se coboară pe munții Sionului, că unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvântarea și viața până în veac" În perioada celui de-al doilea Templu în această zonă se afla așezarea înțelepților evrei Bnei Betira.( בני בתירא). Se știe și că regele Iudeei Alexander Yannay a cucerit Hermonul și a convertit la iudaism pe itureii care trăiau acolo
Muntele Hermon () [Corola-website/Science/328622_a_329951]
-
și corvezile ce au apăsat pe umerii acestor artiști confruntați în timpurile trecute cu decorul concertelor festive și nesfârșitul șir de refrene militante. S-a păstrat însă iubirea de frumos și, acum, ni se înfățișează, la sărbătorirea unei jumătăți de veac de experiență, în plină forță artistică, rezonând la gestul maestrului lor și primind elogiul meritat pentru ce au împlinit în istoria muzicii românești."(Prof. univ. dr. Grigore Constantinescu). "Metropolitan Opera Association, Lincoln Center, New York 10023 Sending you many congratulationes on
Aurel Grigoraș () [Corola-website/Science/328654_a_329983]
-
Iorga remarca integrarea pertinentă a informației istorice în acest roman, afirmând următoarele: "„M. Sadoveanu dă un roman istoric, care e, o spunem de la început, un adevărat roman istoric. Între dânsul și acea povestire, mai mult epică, din al XVI-lea veac, care înfățișa pățanii cavalerești, «voinicești», mai mult ale cazacilor decât ale moldovenilor, este o mare deosebire. Și această deosebire care, în ce privește informația prealabilă, siguranța, conștiența, ca și construcția lucrării, e cu totul în favoarea scriitorului, ne simțim datori a o însemna
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
aruncat pe adevăratul compozitor în anonimat. Pe versurile inițiale ale poetului și dramaturgului Liviu Deleanu și cu subtitlul „Cling, cling, cling”, melodia, anunțată de editor drept „cel mai formidabil succes” al epocii interbelice, și-a pierdut după un sfert de veac adevărată identitate. Pătrunderea compozitorului român în anonimat s-a datorat - dupa 1949 - cântăreței de muzică populară Maria Lătărețu, care, renunțând la refren și adăugându-i noi versuri melodiei originale, i-a împrumutat cântecului o nouă viață. Astfel, a ajuns să
Sanie cu zurgălăi () [Corola-website/Science/328749_a_330078]
-
știre și anume aceea de a ardere a Brăilei de către Ștefan cel Mare (1457 - 1504) la 27 februarie 1470, marți în săptămâna brânzei. În izvoarele narative externe Brăila este amintită relativ târziu, adică în secolul al XIV-lea. Reprezentativ pentru veacurile al XIV-lea și al XV-lea este Laonic Chalcocondil, unul din cronicarii Bizanțului. Izvoarele beletristice, puține ca număr și nu întru totul concludente în privința valorii informațiilor, nu pot fi invocate decât la modul cel mai general, cu excepția Cronicii lui
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
care socotim a fi, a doua mențiune a Brăilei ca vechime, ar fi o hartă nautică probabil italiană ca realizare aflată în Arhivele de stat din Zagreb și datată de primul ei editor (L. Bendeffy) în intervalul 1320-1370. Urmează pentru veacul al XV-lea o serie de hărți nautice, mai mult sau mai puțin folosite de istoricii români în ceea ce privește descifrarea realităților din stațiul românesc. Este vorba de cele lucrate în atelierele lui Grazioso Benicasa din 1467 și 1471, unde Brăila este
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
vorba de cele lucrate în atelierele lui Grazioso Benicasa din 1467 și 1471, unde Brăila este numită Brilago, apoi hărțile datorate cartografilor din atelierul lui Enrico Martello Germano din 1480-1493, unde orașul Dunărean este numit Brailano. Primele patru decenii din veacul următor nu aduc o creștere spectaculoasă a numărului de portulane, așa cum se va întâmpla după 1550, dar Brăila este întâlnită în continuare la Fr. Rosseli sub numele de Brailano, în vreme ce pe harta lui Andreea Vavassore (cca 1520) numele apare sub
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
arealul brăilean, sunt cele numismatice. Secolul al XI-lea este ilustrat de două monede de la Roman III Argyros (1028-1034) și de la Mihail al IV-lea (1034-1041). Ambele sunt găsite la Brăila, ultima foarte recent adică în timpul cercetărilor arheologice din 1993. Veacurile următoare sunt relativ bogate în mărturii numismatice explicația fiind circulația monetară datorită comerțului, proveniența lor fiind diversă: Polonia, Imperiul Otoman, Imperiul Habsbugic. Pe la începutul epocii de conlocuire româno-slavă, și anume în anul 681, Imperiul Bizantin, care era în lupta cu
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
lucru foarte rău, carele să începusă din zilele lui Ioan Vodă. Și au nevoit Ioan Vodă ca să isprăvească acest lucru despre împărăție, ca să izgonească subașii si să spargă satele de pe balțile și se rămâie hotarăle iarăși precum au fost din veac, dară n-au putut. Iară domnul Nicolae Vodă, viind domn în urma fratine-său, având și credință și voe vegheată de la turci și puind nevoința cu toată inima (măcar ca și cu cheltuială, ca la turci) au isprăvit precum i-au
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
loc eliberarea Brăilei de sub turci de către oștile lui Mihai Viteazul. Acest voievod construiește în oraș o biserică cu hramul Sfântul Nicolae. Urmează Mihnea al III-lea, care, în 1658, lovește garnizoana otomană din raiaua Brăilei. Intervalul 1711 - 1812 înseamnă un veac de războaie purtate între ruși-turci și austrieci peste trupul țărilor române. În calea răutăților, Brăila este mereu lovită, arsă, refacută. Epoca se încheie cu Pacea de la Adrianopol (2 septembrie (pe stil vechi) 1829), când Brăila revine la Țara Românească, după
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
ceea ce s-ar putea numi istoria iubirii amintind că: ,Lumea antică [Grecia antică] s-a orientat mai întâi după cea a lui Platon, apoi dupa doctrina stoică. Evul Mediul a învățat-o pe cea a Sfântului Toma și a arabilor, veacul al XVII-lea a studiat cu fervoare teoria pasiunilor a lui Descartes și Spinoza” Se constată, așadar, că puterea gândului este transmisă de-a lungul secolelor, însă esența lucrurilor își păstrează claritatea și originalitatea în funcție de perspectivele vremii. Ceea ce naște iubirea
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
care coboară în timp până în vremurile primilor oameni când vânătoarea și pescuitul erau activități de bază ale existenței umane. Povestirile sale amestecă realitatea cu credința primitivă într-un mod sincer și melancolic, prezentând întâmplări ce par a proveni din alt veac. Vânătoarea și pescuitul reprezintă pentru autor ocazii de a călători în trecut și a se contopi în existența omului primordial. Traversând ca Dumitrașcu în ostrovul de la Nada Florilor, autorul simte că a pășit în urmă cu mii de ani: "„Așa
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
rugăciunii. Era o prezență electrizantă, polarizând mulțimile de oameni în jurul lui, în special pe cei tineri, nu predici sau expuneri orale foarte elaborate sau senzaționale, ci mai ales pentru că făcea mereu apel la întoarcerea la practicile bisericii creștine din primul veac: rugăciunea, postul, viețuirea în puterea Duhului Sfânt printr-o continuă consacrare și purificare spirituală. De-abia în 1968 Liviu Olah este ordinat ca pastor al Bisericii Baptiste nr.1 din Timișoara. Deși a slujit doar trei ani și jumătate ca
Liviu Olah () [Corola-website/Science/335378_a_336707]