221,754 matches
-
Balducci, merge călare, iar celălalt, un prizonier arab, pe jos. În vârful dealului se află o școală, de unde învățătorul Daru îi privește urcând. Elevii nu sunt prezenți la școală în acest moment, ei rămânând acasă din cauza viscolului. Cei doi bărbați ajung în vârful pantei și se întâlnesc cu Daru. Balducci, o cunoștință a învățătorului, îi spune acestuia din urmă că autoritățile i-au comandat să-l ducă pe prizonier la sediul poliției din Tinguit ca un serviciu pentru colegii săi ofițeri
Oaspetele () [Corola-website/Science/333247_a_334576]
-
îi dă arabului ceva de mâncare și un pat pentru a dormi la noapte. A doua zi dimineața, Daru îi oferă prizonierului o mie de franci și ceva de mâncare și îi spune că dacă se duce spre est va ajunge la sediul poliției din Tinguit. În schimb, dacă va merge spre sud, el se poate ascunde într-o tabără de nomazi. Daru se întoarce apoi la școală, lăsând prizonierul să decidă singur. Puțin mai târziu, învățătorul se uită înapoi și
Oaspetele () [Corola-website/Science/333247_a_334576]
-
fost lăudată crearea animației Up, care a rulat în avanpremieră la Cannes, prezentându-se și scene din film. Pro TV descrie revitalizanta aventură a bătrânului care a vrut cu tot dinadinsul să-i îndeplinească visul soției sale, acela de a ajunge cu casa la Cascada Paradisului: Au dublat în limba română: Versiunea în limbă română produsă de: DISNEY CHARACTER VOICES INTERNATIONAL, INC.
Deasupra tuturor (film din 2009) () [Corola-website/Science/333242_a_334571]
-
deasă și înconjurate de sârmă ghimpată și de un câmp minat. Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler făcut de Claus von Stauffenberg s-a desfășurat aici. Hitler a petrecut în „Bârlogul lupului” mai bine de 800 de zile, ajungând aici prima dată la 23 iunie 1941 și plecând ultima dată de aici la 20 noiembrie 1944. Numele „Bârlogul lupului” i l-a dat chiar Hitler; era folosit în cercuri restrânse la începutul anilor 1930. Aceeași poreclă, „lupul”, a fost
Wilczy Szaniec () [Corola-website/Science/333268_a_334597]
-
Dan- (n. 20 mai 1982) este un istoric român, fost președinte executiv al IICCMER în perioada 2012-2014. A terminat, la Iași, Facultatea de Istorie și, imediat după absolvire, a ajuns consilier pentru relații externe la Camera de Comerț a Municipiului București. În mai 2012 a fost numit președinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului. În această calitate, a demarat investigațiile privind fapte cu posibile consecințe de natură penală
Andrei Muraru () [Corola-website/Science/333278_a_334607]
-
încă nu este pregătit pentru o astfel de sarcină, dar în încăpățânarea sa auto-mărturisită se hotărăște să meargă oricum. La sosire, călăuza sa îl bate și-l jefuiește, abandonându-l în deșert. Naratorul are parte de mai multe nenorociri după ce ajunge la Taghaza, fiind închis și bătut de către bărbații și femeile acelui trib. După mai multe zile de izolare, el este dus în Casa Idolului unde vraciul tribului și mai mulți bărbați și femei realizează un ritual de închinare în fața Idolului
Renegatul sau un spirit confuz () [Corola-website/Science/333259_a_334588]
-
Hapgood, au studiat hărțile lui Piri Reis și Oronce Finé în afara orelor de program, concluzionând că ambele au fost compilate din hartă originală a Antarctidei din momentul când aceasta nu era acoperită de gheață, sprijinind ipotezele lui Hapgood. Hapgood a ajuns la concluzia că hartă lui Piri Reis și hartă lui Oronteus Finaeus evidențiază cunoștințe cartografice avansate și trebuie să fie rezultatul unor civilizații antice necunoscute care au dezvoltat cunoașterea științifică avansată, înaintea altor civilizații cum ar fi cea grecească. Potrivit
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
se sinucisese la 29 august), cea mai apropiată unitate a lui Rennenkampf, Corpul II, era încă la 70 km de intrând. Pentru a se apropia chiar și la această distanță, unitățile sale a trebuit să înainteze mult spre sud, și ajunseseră răspândite pe o linie lungă ce începea la est de Königsberg și continua spre sud. Un atac al Armatei a VIII-a Germane dinspre vest avea să flancheze întreaga armată. Desigur, și germanii erau departe, dar, spre deosebire de ruși, ei puteau
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
Hindenburg. Comandantul german ordonase flancurilor sale să-și grăbească marșul pe cât posibil, dar un accident trivial — zvonul unui contraatac rusesc — i-a costat pe germani o jumătate de zi de marș, permițându-le rușilor să scape către est. Aceștia au ajuns a doua zi la a doua zi, și la pe 13. Resturile Armatei I s-au retras în siguranța fortificațiilor de pe teritoriul rusesc. Similar, Armata a X-a a fost obligată să reintre în Rusia. Armata a VIII-a a
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
German de neașteptata înaintare rusească a obligat însă la trimiterea a două corpuri de armată și a unei divizii de cavalerie de pe Frontul de Vest ca parte a noii pentru a susține atacul asupra rușilor. Aceste forțe suplimentare nu au ajuns la timp pentru cele două bătălii, așa cum prezisese Ludendorff și, dacă ar fi intrat în Franța după cum se intenționa la început, ar fi ameliorat mult situația precară din vest. După cum spunea șeful serviciului francez de informații, colonelul Dupont, „dezastrul lor
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
am facut eu în țară și în străinătate, nu am mai întâlnit fenomenul ăsta. Este unic." [...] Lemnul era mort, arborele supraviețuiește numai printr-o minune a naturii: două rădăcini aditive, care au crescut și s-au strecurat pe lângă plombă, au ajuns, prin golul din trunchi, în pământ"", a precizat botanistul." " Leucov l-a criticat pe primarul Iașiului Gheorghe Nichita pentru ceea ce botanistul a descris ca o lungă tradiție de incompetență dendrologică și abuzuri ecologice săvârșite de administrația condusă de acesta. Reacționând
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
convinge soția să coboare pentru că îi este frig. Odată întors la hotel, Marcel adoarme în cameră. Janine este chinuită de insomnie și, după o analiză, decide să se strecoare afară în acea noapte și să se întoarcă singură la fort. Ajunsă la fort, Janine este copleșită de un sentiment de emoție și de libertate mai puternic decât cel simțit atunci când făcea dragoste cu soțul ei. În acest moment, narațiunea devine din ce în ce mai dramatică și senzuală pe măsură ce Janine se simte încărcată cu viață
Femeia adulteră () [Corola-website/Science/333273_a_334602]
-
a participat și armata română alături de cea germană, pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei, anexate în iunie 1940 de către sovietici, Gheorghe Balotescu a participat la acțiunile informative și contrainformative ale SSI. În momentul în care Eșalonul Mobil al SSI a ajuns la Chișinău, a fost constituit un mic Centru de contrainformații pentru Basarabia, maiorul Balotescu fiind numit la conducerea acestuia. După forțarea Nistrului de către armatele germano-române, centrul informativ condus de Gheorghe Balotescu a asigurat, alături de alte servicii informative române și germane
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
și varanul de Komodo, este o specie de reptile de dimensiuni mari ce se găsește în insulele indoneziene Komodo, Rinca, Flores, Gili Motang și Padar. Membru al familiei de reptile Varanidae, este cea mai mare specie de șopârle, ce poate ajunge la o dimensiune de 3 metri lungime și în cazuri rare să ajungă la o greutate de aproximativ 70 de kilograme. Dimensiunea lor neobișnuit de mare este atribuită faptului că pe insula unde habitează ei sunt carnivorii principali și neavând
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
se găsește în insulele indoneziene Komodo, Rinca, Flores, Gili Motang și Padar. Membru al familiei de reptile Varanidae, este cea mai mare specie de șopârle, ce poate ajunge la o dimensiune de 3 metri lungime și în cazuri rare să ajungă la o greutate de aproximativ 70 de kilograme. Dimensiunea lor neobișnuit de mare este atribuită faptului că pe insula unde habitează ei sunt carnivorii principali și neavând competitori au posibilități vaste de procurare a hranei. Totodată, studiile recente au relevat
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
de femele. Incubația ouălor durează 7-8 luni, acestea eclozînd în luna aprilie, când insectele sunt în abundență. În prima perioadă a vieții varanii sunt vulnerabili și prin urmare trăiesc preponderent în copaci, evitând astfel potențialii prădători sau varanii adulți canibali. Ajung la maturitate în 8-9 ani și se estimează că trăiesc până la 30 de ani. Varanii de Komodo au fost studiați prima oară de către cercetători în anul 1910. Dimeniunile lor mari și reputația lor de prădători i-au făcut populari în
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
a dezvoltat îndeosebi în zona ce delimitează acum arhipelagul indonezian. În mediul natural, un varan Komodo adult cântărește în jur de 70 de kg, deși în captivitate se poate depăși această greutate. În conformitate cu Guiness Book, un varan adult mascul poate ajunge la o greutate între 79 și 91 de kg și o lungime de 2,50 metri, iar o femelă poate cântări între 68 și 73 de kg și poate avea o lungime de 2,29 metri. Cel mai mare specimen
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
au săpat morminte și au măncat cadavre umane. Acest fapt i-a determinat pe locuitorii insulei Komodo să își îngrope morții în locuri nisipoase, argiloase acoperite cu pietre. Apa o cosumă prin aspirare și înclinarea capului înapoi pentru ca apa să ajungă în stomac. Auffenberg descrie saliva dragonilor de Komodo ca având agenți patogeni septici, în deosebi bacteria E.coli, stafilococi, Providencia spp., Proteus morgani și P.mirabilis, aceste bacterii nu se regăsesc în saliva varanilor ținuți în captivitate datorită utilizării antibioticelor
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
și prin partenogeneză să producă masculi, și astfel să se dezvolte o populație reproductivă completă. Dragonii de Komodo au fost atestați documentar pentru prima oară de europeni în anul 1910, când niște zvonuri că un crocodil de pământ ar fi ajuns la un locotenent din administrația colonială olandeză din Indonezia. O notorietate mai avansată a fost determinată de faptul că după 1912 Peter Ouwens, directorul muzeului zoologic din Bogor, Java, a publicat un articol după ce a primit de la locotenentul olandez o
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
directorul muzeului zoologic din Bogor, Java, a publicat un articol după ce a primit de la locotenentul olandez o fotografie și o bucată din pielea varanului, iar din partea unui colecționar, doua specimene. Primele două exemplare vii de varani de Komodo ce au ajuns în Europa au fost expuse la grădina zoologică din Londra în 1927. Joan Beauchamp Procter a comunicat primele observații referitoare la comportamentul varanilor în captivitate la o întâlnire științifică a Societății Zoologice din Londra în 1928. Varanul de Komodo a
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
a început în iunie 1939, cu doar două luni înainte de izbucnirea celui de al doilea război mondial. Locul a fost ales cu atenție; cele mai multe buncăre au fost construite pe dealuri din jurul văii mlăștinoase a râului Narew. La ele se putea ajunge printr-un asalt frontal dus prin mlaștini sau a digului rutier care făcea legătura cu podul din Wizna. Înainte de 1 Septembrie 1939 au fost construite doar 16 din cele 60 de buncăre planificate. Șase dintre buncăre au fost făcute din
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
către Giełczyn, dar au fost respinse cu pierderi grele. Pe 8 Septembrie Heinz Guderian, aflat la comanda Corpului XIX Tancuri, a primit ordin să înainteze prin Wizna către Brest-Litovsk. În dimineața zilei de 9 Septembrie unitățile de sub comanda sa au ajuns în apropiere de Wizna și au făcut joncțiunea cu Divizia 10 Tancuri și Brigada "Lötzen". Forțele germane constau în aproximativ 1.200 ofiței și 41.000 subofițeri și soldați, cu peste 350 tancuri, 108 obuziere, 58 tunuri, 195 tunuri antitanc
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
dar după un puternic baraj de artilerie comandantul zonei Giełczyn area, lt. Kiewlicz, a primit ordine să ardă produl de lemp de peste Narew și să se retragă spre Białystok. Trupele rămase sub comanda sa au străpuns încercuirea germană și au ajuns Białystok, alăturându-se forțelor generalului Franciszek Kleeberg. În același timp a fost oprit un atac în zona sudică a fortificațiilor. Buncărele poloneze nu dispuneau de armament antitanc adecvat dar au putut contracara infanteria germană cu ajutorul mitralierelor. Dar, la ora 18
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
țări. Pierderile poloneze nu au fost stabilite cu certitudine deoarece există foarte puține informații despre militarii luați prizonieri de germani. Din totalul de 720 de militari polonezi doar aproximativ 70 au supraviețuit. Câțiva au reușit să se retragă și să ajungă la liniile poloneze. Dintre cei care s-au predat unii au fost omorâți de germani în timp ce alții au supraviețuit bătăilor și abuzurilor ajungând ulterior în lagăre de prizonieri. Nici pierderile germane nu sunt cunoscute cu exactitate. Un comunicat oficial al
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
720 de militari polonezi doar aproximativ 70 au supraviețuit. Câțiva au reușit să se retragă și să ajungă la liniile poloneze. Dintre cei care s-au predat unii au fost omorâți de germani în timp ce alții au supraviețuit bătăilor și abuzurilor ajungând ulterior în lagăre de prizonieri. Nici pierderile germane nu sunt cunoscute cu exactitate. Un comunicat oficial al armatei germane menționează "câteva zeci de morți", dar câteva sute de soldați au fost exhumați dintr-un cimitir militar german din zonă. În
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]