KorAP: Find »[drukola/base=băga & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...867 868 869 ...875 >

21,866 matches

Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599

a existat nevoia de Havel, la noi, nevoia de Iliescu". Trist adevăr! 19 august Bizarul Boușcă, hidalgo al crunților ani cincizeci, oprea lumea ce tocmai ieșea din cinematograf și-i ardea cîte-o filipică autentic naționalistă, de-ncremeneau securiștii de sector. Băgase spaima și-n jurii (din care nu puteau lipsi reprezentanții oamenilor muncii), încît pateticele lui pînze aveau pe panou ("panoul lui") locul lor, preexistent. Fără să mai fi trecut prin draconicul filtru. Venea Boușcă, se făcea liniște, panota singur și

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
pe dreapta. Am tras pe dreapta: Pompe funebre, indica firma. Dacă rezum intrarea noastră în... cochetul magazin care ne-a întîmpinat cu luxoase sicrie și la fel de luxoase coroane și jerbe și precizez că giganta și frumoasa patroană, genul care-și bagă repede bărbații în groapă, l-a săltat pe nabab și l-a dus în odăile din spate, eu rămînînd aici, în față, printre... exponate, cu periculoasa blondă și cu... și cu..., vai, eleganta cutie de prezervative Sensations, lăsată, insidios, pe

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
bună!; ea, silfidă distinsă, zulufi, ochelari fini, invizibili, ce mai, exemplar(ă) de lume bună! Ei bine, cu mult înainte de primul acord, dar și după aceea, tot concertul, cărnosul i-a luat ei mîna dreaptă într-a lui, și-a băgat în gură degetul ei mare și, în neîntrerupte plescăituri umede, a făcut concurență acerbă întregului Concert pentru pian de Prokofiev. De prisos, evident, apostrofările mele mute, de meloman care multe a auzit la viața lui... Cu atît mai neavenite ar

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
minunata sală arhiplină. Mirarea se impunea cu impacientă necesitate: cum, Dumnezeu, o lume atît de jună și la urma urmei atît de (relativ) prosperă se repede (cu o dezarmantă candoare) spre o artă ce propagă, senin înverșunat, promiscuitatea! Îmi mai băgasem nasu-mi bergerac și în alte asemenea sclipicioase gale și știam cam ce-i de văzut în mai toate.) Producătorii înșiși, prezenți în gală, băieți drăguți, îmbrăcați oț, păreau destinați mai degrabă unor chermeze galante, decît peliculelor răscolind orduri ale unei

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
mă întreb de ce nu v-ați rezolvat bărbătește răfuielile personale cu tînărul lider ieșean printr-o polemică deschisă, pe teme de artă, fără să mai ironizați niște tineri pe care nu-i cunoașteți și în realizările cărora nu v-ați băgat "nasul berjerac"; și să zgîriați cu pixul o limuzină nouă? Gabriela ȘERBAN" (care, deși l-a cunoscut pe Mihai Ursachi, nu l-a însoțit la expoziția de pictură suedeză) 12 iulie Distinsul ceremonial pentru că a fost cîndva unul al corespondenței

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
Proletarul Băsescu. Dar este. Și, paradoxal, asta face farmecul insolit al momentului. Ce fascinant ar fi fost ca, după jumătatea de secol proletar, să vină la putere cum se întîmplase o întreagă istorie a României moderne burghezia. Nu cea care băga spaima (doctrinară) în sărăntocii ajunși la cîrmă prin tancurile rusești, ci eficienta clasă de respirație europeană, făuritoarea de drept a statului numit Regatul României. Un prim upercut în figura indigestă a comunismului remanent îl plasase, cu perspicacitate, singularul Constantinescu, chiar

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
dungați, aproape negri, pantofi de un negru mat. Parcurge solemn tablourile, făcîndu-și vînt cu pliantul sălii. Gaittany în picioare. Galanteria lui verbală se declanșează imediat după clipa inaugurală, pe o claviatură eclatantă, de la mahalagescul: Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă, la rimbaldianul: La vie est ailleurs; de la sapiențialul: Ferește-te de furia celui răbdător, la prima frază din Tractatusul lui Wittgenstein: Lumea este tot ce se petrece; dar și titluri șui: Unul, nici unul și o sută de

by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744

importanță acest motiv, dat fiind că există un reper bine definit: motivul iconografic al mâinii divine care îl reprezintă pe Dumnezeu. Și îndată-l aduseră în sfânta mitropolie cu mare cinste, luîndu-l de mână părintele Theodosie mitropolitul, până l-au băgat în sfântul altar, pre poarta cea mare împărătească ... (Letopisețul Cantacuzinesc 190-91) Spre diferență de occident (cu excepția Castiliei, menționează Le Goff), în spațiul bizantin supusul îngenunchia în fața stăpânului său, pentru a-și pecetlui credința prin sărutarea mâinii ocrotitoare, subliniindu-se și

[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615

vestului american. Au fost Înțărcați cu acel foarte special catehism, care a ajuns să fie cunoscut sub numele de spirit american. Viziunea asupra lumii a părinților mei era simplă și, În mare măsură, era produsul mentalității de frontieră. Mama mă băga În pat seara și, În loc să-mi citească povești pentru copii despre zâne și zmei, Îmi povestea Întâmplările zilei, despre ce fusese făcut și ce rămăsese de făcut, lăsându-mă Întotdeauna cu un sens de anticipație al lucrurilor interesante care ne

[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
dată. Visul european, pe cale de apariție, nu este numai o sintagmă facilă la modă. În Europa, schimbări profunde au loc la nivel personal, emoțional și chiar metafizic. Chiar majoritatea europenilor, atunci când sunt Întrebați, nu sunt siguri În ce s-au băgat. Părinții fondatori americani trebuie că s-au simțit la fel. Dar chiar dacă există dubii și crize, un sentiment de frustrare și neîncredere, toate acestea sunt de așteptat de la oameni care se află În procesul rescrierii istoriei umane. Este adevărat că

[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864

fie. Plus trei mii. Vecin 2: De acord. Pun masa în trei mii. Vecin 3: Hai să fie. Ful de popi. Vecin 2: Regret, poți să bei apă cu el. Caré de nouari. Păi c-un amărît de ful te bagi tu la mobilă stil! Vecin 1: Hai, gata, faceți cărțile. Cine le face? Vecin 2: Cine-ntreabă. Vecin 4: Păi, fraților, dacă am început să jucăm la "mare", la "mare" să fie. Vecin 1: Ai dreptate. Cărți! Vecin 3: Toate

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
de substanță totalitară "ordinea și legea", care tolerează iubirea, dar, amendament monstruos: o "iubire cu limite". El 1: (în stupoare, ca într-o anticameră a spaimei, privește după Ea 2, apoi, cu un soi de grabă, adună manuscrise și le bagă în sertar pe care îl închide cu cheia; alte hîrtii le ascunde prin toate buzunarele). Sigur că da... intimitatea are limite... pentru că dacă nu le are... și dacă le are... Da, da... limitele sînt bune, omule, pentru că ele... limitele ne

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
omul are nevoie să se devoteze... să se dedice... Și de atîta amar de vreme, românu, săracu, n-are pe cine admira... n-are nici de ce și cui să se dedice... I l-au luat pe Dumnezeu și i-au băgat pe gît o ideologie aberantă... patria i-a fost înlocuită cu marele partid..., familia i-a fost strivită sub un patriotism găunos... Ei, și fără icoanele astea la ce să se închine omul?! Ce fel de popor e acela care

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
după cîte știu..., numai că, după aia, tot ce juca semăna cu Lenin... Gh. P. unu: Așa, săracu'! De aia, ca să scape de Lenin, voia să joace Falstaf... și s-a pus pe o cură de îngrășare... care l-a băgat în pămînt... Gh. P. doi: (continuînd să caute în album) Unde naiba e..., că după figură îl știu... Gh. P. unu: Păi tu ce faci?, îl cauți la vii? Caută-l la morți! Gh. P. doi: Ptiu!, ai dreptate... Ți-

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
brigadă artistică... de mineri... la urmă internarea în spital... și gata! Doctorul: Lasă, lasă..., nu mă lua repede... Cunosc foarte bine tema... nonconformist... inadaptabil... protestatar... doar sunt medic... și nu ginecolog, ci psihiatru... Octav: Și-i frumos, dom' doctor, să bagi o revoltă, o disperare a omului, un strigăt printre bolile matale...?! Nu-i frumos, dom' doctor! Doctorul: (renunțînd la menajamentele profesionale) Ehei, drăguțele, ție nu-ți trebuie psihiatru... Octav: Așa-i ca da! Ah, mama iar a greșit! Așa-i

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
Auzi! Da tu ce vrei, să se bată lumea cap în cap, să se-njure, să se scuipe? Apoi dacă asta e democrația, atunci mai bine era așa cum era! Costache: De ce pui tu mereu gaz pe foc! Marieta: Ca să te bagi tu în vorbă, de aia. Octav: (după ce se izolează) Vezi, Ovidiu, pe-aici sîntem... Și tu îmi spui să fiu tolerant...! Marieta: Asta e! Ne batem gura de pomană! Noi îi spunem... îi vorbim... și el, în loc să ne asculte, vorbește

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
omul are nevoie să se devoteze... să se dedice... Și de atîta amar de vreme, românu', săracu', n-are pe cine admira... n-are nici de ce și cui să se dedice... I l-au luat pe Dumnezeu și i-au băgat pe gît o ideologie aberantă..., patria i-a fost înlocuită cu marele partid..., familia i-a fost strivită sub un patriotism găunos... Ei, și fără icoanele astea la ce să se închine omul?! Costache: (cu adevărat bulversat) Octav, eu trebuie

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
că mă înclin? Așa-i că mă clatin? Crezi că n-o să cad... că o să mă împotrivesc? Oh, Ovidiu..., îți spun numai ție... Mi-e teamă că toată zbaterea asta a mea e doar un soi de agitație..., să nu bag de seamă că, de fapt, nu lupt... Mă tem că fac numai puțină gălăgie... Lasă, nu mă încuraja... Hm! Noapte bună..." PARTEA A DOUA (Pe banca din preajma cortului, stau Costache și Marieta; vorbesc cu grijă..., pentru nu-l trezi pe

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
ai niște pahare prin garsoniera asta? (Octav intră în cort) Zău că-mi place aici... Ce-o fi și în capul lui băiatu' ăsta...! Voi mă lăsați pe mine... să-mi fac treaba cum știu eu... și să nu vă băgați decît la semnul meu... (intră Octav cu masa pliantă, scaunul de rafie și pahare) Haioasă ideea asta cu cortul... În orice caz, e originală Octav: Și mamei îi place... Marieta: Îmi place pe dracu'! Te-ai înhăitat cu un vagabond

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
adevărat. Octav: Bun. Și-atunci e drept ca cei care au suferit ani și ani de pușcărie, care au fost siliți să renunțe la studii, la profesiile lor, care au stat o viață cu frica-n sîn să nu-i bage din nou la zdup, să stea acum pe lături? Matei: Măi Octave, mă uit a tine și nu te pricep...! Dar tu ce-ai fi vrut să se-ntîmple după revoluție?! Să fi venit toți "foștii", și nu uita că erau

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
pentru că toată lumea ajunsese la capătul puterii și răbdării, pentru că nu se mai putea așa și se spera un altfel. E adevărat? Matei: Da, domnule, e adevărat. Marieta: Vezi că te zăpăcește de cap... are el niște scheme... că dacă te bagă în ele nu mai ieși niciodată...! Matei: Lasă, frate, că nu-s copil mic...! Că doar din orice schemă, se iese cu altă schemă...! Da, domnule, zi-i! Octav: Păi acel altfel nu se poate face cu aceiași oameni cu

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
asta a lor a dus la revoluție...! Poate că nici asta nu-i adevărat? Matei: Domnule, ca întotdeauna, chestia e... așa... și-așa... Octav: Extraordinar! Toată lumea face filosofia lui "așa și-așa"! Matei: Mamă-ta mă avertiza că o să mă bagi în scheme... Dar văd că tu te bagi în scheme... și încă fixe... fixe de tot... Hai că te scot eu din scheme... Te scot cu o schemă de-a mea... mai flexibilă... mai variabilă... Adică m-am gîndit să

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
că nici asta nu-i adevărat? Matei: Domnule, ca întotdeauna, chestia e... așa... și-așa... Octav: Extraordinar! Toată lumea face filosofia lui "așa și-așa"! Matei: Mamă-ta mă avertiza că o să mă bagi în scheme... Dar văd că tu te bagi în scheme... și încă fixe... fixe de tot... Hai că te scot eu din scheme... Te scot cu o schemă de-a mea... mai flexibilă... mai variabilă... Adică m-am gîndit să-ți fac un serviciu... Octav: Nu zău! Probabil

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
băutură... dar acum chiar că te-ai pilit cam tare... Octav: Mai bine ai rosti un discurs... da ceva frumos... duios... să plîngă toată întristata adunare... Hai, spune că am fost un copil frumușel... deștept..., un adolescent sclipitor... bun... curajos..., bagă și "nu-l vom uita niciodată" și gata, amin! Groparul: Doamne miluiește, Doamne miluiește... Ne trebuie un popă. Marieta: Dom-le, dumneata ești oleacă mai bătrîn... ce naiba... în loc să... Asta e bătaie de joc...! Costache: Domnu' gropar, băiatul a băut ceva

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
lăsat de fumat... (ia o țigară) Octav: Dacă te-ai lăsat și de mîncat... să știi că mai am o găinuță friptă... Groparul: Mai ai?! Patroane, să știi că nu merg găinile fripte date peste groapă... NU merg. Degeaba am băgat noi inovația asta... Oamenii vor găini vii... Astea fripte aduc numai necazuri... pofte... n-o mai apucă nici dascălii, nici groparii... dispar direct în sacoșele țiganilor... Și n-ai ce să le faci! Și zici că mai ai una? Octav

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]