24,150 matches
-
paralel cu vasul Trotuș. Toată averea mea, sau poate mai bine zis, toată sărăcia mea, se afla în trei saci de hârtie care desigur nu ar fi rezistat supliciului de aruncare peste bord. Am hotărât să rămân pe Trotuș, să dorm o noapte pe vas în portul Sulina și a doua zi să cobor la Maliuc după o acostare normala la ponton, cu prova în amonte. Pentru asta m-a ajutat noul meu amic, Comandantul Bivolaru. Începutul vieții mele acolo, după
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
legate de creșterea nepoților făcuți la 15-16 ani în grupul de petrecăreți. În acest timp, pe când părinții martiri munceau pentru copii și nepoți, odrasla modernă continua să petreacă nopțile prin baruri și discoteci, venind acasă doar spre dimineață, după care dormea până la prânz și cerea autoritar celor din jur să i se respecte odihna. Până când oare? Slavă Domnului, nu toți tinerii sunt așa, am avut satisfacția de a cunoaște tineri dornici de studiu, de creștere permanentă a valorii lor culturale, profesionale
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
a povestit odată acest coleg, că într-o după amiază, a sunat telefonul la el acasă și a răspuns băiețelul, care avea 5-6 anișori. „Sunt maistrul Focșa de la Uzina Steagul Roșu și vreau să vorbesc cu Domnul Oprișan”. „Tăticu când doarme, nu-i acasă!” Toți au făcut mare haz de această pățanie. Copilul însă a trăit o mică tragedie: a trebuit să mintă urmare a cererii tatălui său. Mai târziu însă s-a întâmplat ceva mult mai grav. Venind de la serviciu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
călători, mă pregăteam să încerc de unul singur să duc la bun sfârșit o reparație anevoioasă. Era pentru mine o chestiune de viață și de moarte. Apă de băut, abia dacă aveam pentru o săptămână. În prima noapte, deci, am dormit acolo, pe nisip, la mii de leghe depărtare de orice așezare oamenească. Eram mai singur chiar decât naufragiatul pe o plută, în mijlocul oceanului. Așa că vă închipuiți uimirea mea, când deodată, în revărsat de zori, m am pomenit că mă trezește
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
dimineață privesc oglinda. În fiecare dimineață, din oglindă mă privește acelaș bătrânel simpatic, cu părul alb, cu ochelari și cu câteva riduri „de expresie” pe față. Uneori mă privește vesel, uneori trist sau îngrijorat. Îi spun „bună dimineața, cum ai dormit, ce ai visat și ce planuri avem pentru astăzi?” Și îi mai spun „Dumnezeu ne-a mai dăruit încă o zi, hai să facem din ea o zi frumoasă!” Uneori însă, îmi amintesc ca prin ceață, că din oglindă, mă
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
aveau ăia în Italia?“ Ca și cum lipsa măgarilor i-ar fi compromis definitiv și irevocabil. Ciudatul satului pot fi io. Nu cafea, nu țigări, cum îmi reproșează toți ăștia care poate ajung să creadă că oi fi vreun abstinent. Citeam și dormeam enorm în spital. Abia lipsa cafelei mă aducea într-o stare vecină halucinațiilor. O stare de vigilență aparte. Ăștia beau cafea în prostie și se văitau că îi scoală câinii care latră încă de dimineață, când încep să se vânture
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
e foarte frumos. Și cel mai frumos e seara, când e lună plină. Răsare pe dealul din fața casei. Io am zis prima dată că e o minge care se plimbă pe deal. Io, când e lună plină, nu pot să dorm. Tu poți? Toată viața mea am dormit destul de puțin. Noaptea mă sculam și mami și tati trebuiau să stea de vorbă cu mine. Atunci îmi zicea tati că-n pădure sunt lupi. Și mie mi se făcea frică și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
e seara, când e lună plină. Răsare pe dealul din fața casei. Io am zis prima dată că e o minge care se plimbă pe deal. Io, când e lună plină, nu pot să dorm. Tu poți? Toată viața mea am dormit destul de puțin. Noaptea mă sculam și mami și tati trebuiau să stea de vorbă cu mine. Atunci îmi zicea tati că-n pădure sunt lupi. Și mie mi se făcea frică și nu mai dormeam deloc. Dacă eram cuminte, tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
poți? Toată viața mea am dormit destul de puțin. Noaptea mă sculam și mami și tati trebuiau să stea de vorbă cu mine. Atunci îmi zicea tati că-n pădure sunt lupi. Și mie mi se făcea frică și nu mai dormeam deloc. Dacă eram cuminte, tata mă lăsa să-i ascult bătăile de la aparatul ăla pe care i l-au pus doctorii la inimă. Noaptea se aude mai bine. Odată am visat un telefon care alerga prin casă. Tu ce visezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să-i ascult bătăile de la aparatul ăla pe care i l-au pus doctorii la inimă. Noaptea se aude mai bine. Odată am visat un telefon care alerga prin casă. Tu ce visezi de obicei? Tot așa, noaptea, când nu dormeam, mă jucam cu păpușile. Cea mai simpatică e Mango, un maimuțoi care, dacă bate cineva din palme lângă el, începe să cânte „Macarena“. Mie îmi place foarte mult „Macarena“ și melodia asta mai nouă, „Asereje“. La televizor mă mai uit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nevoie extraordinară să-i bag un deget în cur. A fost cu prietenul ei la Poiana Brașov. Dar acuma vii la mine nu-i așa, ăla lucrează. Vii, ei, asta e tot ce contează. Ăluia ce i-ai spus? Că dormi la Corina? Lasă-l să lucreze. Omul n-a fost făcut pentru a munci, dovadă că asta îl obosește. Așa zicea cineva. - Bă, sare Pif, când te aud că spui un nume, parcă urmează un citat. Te-ai dilit, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mi-o aduc aminte doar asociind prezența sa, de cea a unui mic animăluț de companie ce pendula, de regulă, între un pisoi dolofan cu blănița groasă și pete de culoare alb-cărămiziu și-un ieduț jucăuș cu care obișnuia să doarmă. N-o puteai desprinde de „Petrică”, patrupedul de câteva zile care, seară de seară, se așeza pe burtica Ricăi și crea mai frumos ca oricând comuniunea om-animal în acel colț de rai binecuvântat, unde sora mamei, „mamatușa”, ne aducea de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
solicita ca și prezență, Adi trebuia doar atent supravegheat. Mama îl așeza într-un landou rustic în care crescusem și eu până pe la doi ani și care era prevăzut cu două obloane ușor vălurite ce puteau fi închise atunci când copilul dormea. Lateral erau două geamuri mici prin care puteai vizualiza mișcările acestuia. Doar că ochișorii mei de copil aveau un oarece neastâmpăr și adesea îmi pierdeam răbdarea urmărindu-l pe Adi cum doarme, cum respiră, cum mă privește. Lăsam landoul preț
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ușor vălurite ce puteau fi închise atunci când copilul dormea. Lateral erau două geamuri mici prin care puteai vizualiza mișcările acestuia. Doar că ochișorii mei de copil aveau un oarece neastâmpăr și adesea îmi pierdeam răbdarea urmărindu-l pe Adi cum doarme, cum respiră, cum mă privește. Lăsam landoul preț de câteva minute și ieșeam la stradă unde mă întâlneam cu colegii de joacă. Niciodată nu am stat prea mult și era ceva lăuntric care-mi cerea să revin la sarcinile mele
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
tata și tanti Adriana au plecat mult prea devreme. A existat însă în copilăria mea și-un episod de frică, i-aș spune „frică viscerală” pe care nu l am mai dezvăluit până acum, nici măcar mamei mele. Era vară și dormeam cu toții în prima cameră de la stradă, „la față” cum obișnuiam să spunem. Aveam poate patru-cinci ani, undeva pe aici și țin minte că dormeam lipită de cămășuța mamei. Brusc ceva m-a sculat, era un vuiet în noapte, semăna a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
viscerală” pe care nu l am mai dezvăluit până acum, nici măcar mamei mele. Era vară și dormeam cu toții în prima cameră de la stradă, „la față” cum obișnuiam să spunem. Aveam poate patru-cinci ani, undeva pe aici și țin minte că dormeam lipită de cămășuța mamei. Brusc ceva m-a sculat, era un vuiet în noapte, semăna a „bocet de pasăre”, ceva ce-ți tăia răsuflarea, te paraliza bucățică cu bucățică și venea de undeva din copacul ce se găsea în fața casei
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
în vale a primit numele de Izvorul Cailor. Citind legenda am înțeles mai bine istoria acestui tărâm fantastic. Afară s-a întunecat și noi ne-am reîntors cu telescaunul în Borșa, unde ne-am cazat. În acea noapte toți am dormit foarte bine, visând numai la priveliștea munților. Așa a trecut prima zi din minunata noastră excursie. În ziua următoare, dis de dimineață, am pornit spre Sighetu Marmației, un municipiu situat foarte aproape de frontiera cu Ucraina. Aici noi am vizitat cel
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cu complicitatea cărora a Înstrăinat partea de moștenire a celor doi copii Înfiați, dar ajunși oameni cum secade până azi, când Îi Întâlnesc după patruzeci de ani; șan tajată cu fotografiile ei În pielea goală; căzută la beție cruntă și dormind ziua nămiaza mare pe mesele laboratorului dat pe mâini străine; Întreținând cu ultimele ei venituri pe un viitor profesor la Drept și priapic notoriu, care, cum se spune În altă parte, sta la masă cu falusul lui erectat lângă farfuria
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nea treburi, afară de câteva țigănci sordide pe la bordelurile de periferie. Atâtea alte ardelence de-ale noastre, printre care poate verișoare și nepoate de-ale mele sau de-ale lui Bucuța, slu găresc cu anii prin casele ovreilor de orice condiție, dorm prin vizuini, fără aer și fără soare, la subsol, deși au deschis ochii peste cea mai frumoasă țară din lume, cum o numește Niculae Bălcescu. Când m-am dus Într-o vară prin Țara Făgărașului și m-am oprit În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tristețe despre care spune Sf. Apostol Pavel că Împrăștie moartea, dar că mai există și o alta care dăruiește viață. (Am ales-o pe aceasta din urmă când m-am apucat să scriu această carte și când toți prietenii mei dorm astăzi somnul liniștit al drepților.) Când mai de nici un fel și când mai În toate felurile, persona litatea sau simpla lor identitate (condiții esențiale a ceea ce numim de obicei „caracter“) le sunt Împrumutate În bună parte de unghiul vizual sub
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să interpre tăm, pe scena acestei vieți, cu talente felurite, dar cu o vervă din ce În ce mai scăzută, cel mai frumos rol al nostru, al bărba ților, acela de a ne lăsa amăgiți și batjocoriți de femei. Însă băieții și fetele noastre dorm azi ca pruncii cei nevinovați, Înșirați unul lângă altul prin dormitoarele comune ale cabanelor de la munte; costumul de plajă al femeilor s-a tot micșorat până la un cache sexe care nici el nu mai ascunde cine știe ce intrigi sau ispite; iar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
noi, dra gostea Îndeamnă mai curând spre umilință și mortificare decât spre vanitate și fanfaronadă. [...] AM ÎNCHINAT PREA MULT DIN CAPACITĂȚILE șI TIMPUL meu de lucru femeilor și experiențelor amoroase, iar dacă o treime din viață mi-am petrecut-o dormind și o altă treime, aproximativ, visând la umbra lascivă a dragostelor - mă Întreb acum, În cea sul din urmă al socotelilor: ce am făcut cu restul vieții mele? E deprimant, spune Byron, când te gândești că nu putem trăi nici
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a fost dramatică. Mircea i-a promis, plângând, că-i cumpără un pian, numai să nu mai plece, dar nu a reușit s-o convingă. Cert este că, În perioada 1930-22 iulie 1932, Lucreția D. Beldie a stat la Paris. Dormea la o româncă, Prutus, nașa lui Costică, fratele său, căreia Îi ziceau toți „Marraine“. Lucra la o casă de mode a româncei Jeni Boian, ajungând În scurt timp premișre și Înlocuind-o cu succes pe proprietăreasă atunci când lipsea. Executa costume
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
De aici ar fi ajuns la Stroești cu vreo căruță, cale de 18 kilometri pe valea râului Vâlsan, spre munte. O ase menea ocazie nu au găsit la coborârea În gară, așa că s au Îndreptat către hanul din Merișani, ca să doarmă o noapte acolo. Dar peste tot era Încuiat; obloa nele trase și ușile zăvorâte. După ce au bătut minute În șir la ferestre și la uși, a apărut hangiul care le-a răspuns mo rocănos și bănuitor. Acesta avea o figură
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
apărut hangiul care le-a răspuns mo rocănos și bănuitor. Acesta avea o figură sinistră, accentuată de Întunericul nopții și de furtuna dezlănțuită; era un acromegalic. Călătorii noștri cunoșteau multe Întâmplări sinistre din lumea hanurilor și toată noaptea n-au dormit, de frică să nu-i ucidă hangiul. Dimineața, furtuna s-a potolit și hangiul le-a dat binețe, Întrebându-i cine sunt și unde merg. După ce Costică Beldie i-a dat toate informațiile, s-a pornit pe un râs cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]