22,240 matches
-
sociale ale celor care locuiesc unii lângă alții, ca două dimensiuni ce aparțin solidar aceleiași noțiuni de vecinătate. „Vecinătatea” nu se referă, în nici un caz, la modelul relațional local de orice fel, ci, cu caracter specific, la densa rețea de interacțiuni ale comunităților locale, puternic integrate. Acest lucru devine foarte clar în sensul normativ al unei „bune vecinătăți”, care și astăzi se mai referă adesea la relații personale sau chiar sentimentale relativ puternice. În cadrul satului tradițional din sudul Transilvaniei, familiile au
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și între acestea nu este însă niciodată una permanentă și perfect stabilă, chiar dacă în multe cazuri ajunge să fie considerată „arhetipală” pentru o „națiune” sau alta. Specificul etnocultural (felul de a fi) al românilor s-a obținut numai pe fondul interacțiunii dintre aceștia și mediul specific acestui areal, denumit fundus regius. Cerințele externe, îndeosebi cele ale mediului social reprezentat de rigoarea germană, s-au interiorizat, devenind astfel moduri de gândire, aspirații, atitudini, motive, valori etc. Toate influențele externe au fost filtrate
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Securitate 5 Securitate Apartenență Observăm că sistemul de valori și credințe ale unei organizații sunt dependente de membrii săi. Sistemul organizației pe care am studiat-o și asupra căreia am intervenit prin ancheta apreciativă a înregistrat o nouă arhitectură, datorată interacțiunilor dintre membrii săi. Se observă cum percepția satisfacerii nevoilor de autoactualizare a fost considerată de către membrii organizației ca fiind cel mai satisfăcută, iar nevoia de securitate a fost percepută ca fiind mai puțin satisfăcută. Interpretările și reinterpretările apreciative despre diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ca exterioare organizației. 11. Misiunea unei organizații poate constitui un motor al orientării acesteia, un sens, o sursă pentru stabilirea obiectivelor și realizarea acestora. 12. Motivația personalului este dependentă de modul în care interpretează oamenii diferite situații și evenimente din interacțiunile lor în mediul organizațional. 13. Motivația poate fi modificată printr-o abordare apreciativă a evenimentelor, prin reintepretarea acestora. 14. Organizația studiată evoluează în direcția în care este cercetată, iar formularea întrebărilor direcționează sensul de evoluție a organizației. 15. Oamenii au
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
decât în cel privat, ca un rezultat al stilului managerial, de comunicare și de valorizare a individului. 17. Cultivarea percepțiilor apreciative (descoperirea, înțelegerea și amplificarea acestora) conduce la o schimbare reală în mediul organizațional, pentru că prin aceasta se modifică sistemul interacțiunilor din organizație. Bibliografie Barett, F. (1995). Creating appreciative learning culture, Organizațional Dynamics, 24 (2), 36-49. Brueggemann, W.G. (1996). The Practice of Macro Social Work. Chicago, IL: Nelson Hall Publishers. Bushe, G.R. (2001). Five theories of change embedded in apreciative
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
vechii alcătuiri și al unui nou proiect social, ruptura cu vechea identitate, noua putere a constatat că a generat un vid ce nu putea fi umplut ușor. Trebuia inventat un nou proiect ideologic, construit un nou mod de organizare și interacțiune, trebuiau identificate sau construite noi sisteme de referințe, dar mai ales trebuiau convinși actorii sociali să utilizeze în practica socială aceste noi repere. Prima operație a fost aceea de a repoziționa forțele sociale: de partea progresului se găseau clasele sănătoase
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
O modalitate de impregnare timpurie, cu un model sociocognitiv fără alternative, reușea până la urmă să se insinueze ca model și ideal social. Această „impregnare” a individului, de către context, realizată prin experiențele sale în cadrul grupului social, prin comunicare socială (transmisie orală, interacțiuni instituționale sau mediatice) și prin însușirea limbajului natural, cotidian, expresie a cunoașterii spontane naive, Moscovici (1984) o mai numește și „sens comun”. O cunoaștere, fondată pe observarea mediului și experiențe proprii, sancționată de practică, ce se convertește apoi într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
expunând aproape cronologic teoriile, definițiile, experimentele de laborator ori cercetările de teren, desfășurate de-a lungul timpului. În primele două capitole se face referire la psihosociologie ca la un domeniu de studiu interdisciplinar, explicând rolul și importanța acesteia în înțelegerea interacțiunilor sociale. Mai mult, se face o trecere în revistă a studiilor și cercetărilor efectuate în România și la nivel internațional. Definițiile date de autor psihologiei sociale au la bază informații precise și de înalt nivel calitativ (Social Psychologists Directory) pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
memoriei de către cultură și interese, cea a disonanței cognitive sau a atribuirii, modelul covarianței. În fine, autorul discută despre self luând ca exemplu „self-ul românesc în tranziție”. În acest capitol descoperim că imaginea propriei persoane depinde foarte mult de interacțiunea cu ceilalți și, de cele mai multe ori, se dezvoltă „prin exercițiul de a ne privi pe noi înșine din perspectiva altor persoane, a societății ca întreg” (p. 188). Capitolul se încheie cu aplicabilitatea „Efectului Muhammad Ali” în societatea românească. Citind acest
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
exprimă frumusețea cercetării psihosociologice, care prin diversitatea temelor abordate este atât de atrăgătoare pentru publicul larg. Lucrarea ne poate face mai atenți la „retorica gesturilor” cotidiene pe care nu o mai sesizăm, cuprinși fiind de de la sine înțelesul ce guvernează interacțiunile noastre din viața de zi cu zi, dar care influențează și determină aceste interacțiuni. Voi prezenta acestă lucrare începând prin a răspunde la două întrebări care se pun de obicei în legătură cu apariția unei lucrări științifice: 1. La ce și cui
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
publicul larg. Lucrarea ne poate face mai atenți la „retorica gesturilor” cotidiene pe care nu o mai sesizăm, cuprinși fiind de de la sine înțelesul ce guvernează interacțiunile noastre din viața de zi cu zi, dar care influențează și determină aceste interacțiuni. Voi prezenta acestă lucrare începând prin a răspunde la două întrebări care se pun de obicei în legătură cu apariția unei lucrări științifice: 1. La ce și cui ar folosi o lucrare științifică despre comunicarea nonverbală?; 2. Ce aduce nou această lucrare
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
nonverbale o poziție secundară în raport cu comunicarea verbală, chiar dacă există un grad relativ de independență între cele două tipuri de comunicare, deoarece „comunicarea nonverbală participă la producerea și procesarea mesajelor, ajută la definirea situației chiar înainte de a începe comunicarea verbală, structurează interacțiunea, servește la proiectarea self-ului, la formarea impresiei, la exprimarea și la controlul emoțiilor, precum și la managementul relațiilor interpersonale și al impresiei” (p. 40). În procesul de cercetare socială, analiza mesajelor nonverbale ale subiecților investigați poate trage semnale de alarmă
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
intitulat „Cultura politică și comunicarea politică” („Politikai kultúra és politikai kommunikáció”). Lucrarea dezbate cultura politică maghiară din perspectiva consecințelor comunicaționale ale schimbării de regim. Autoarea prezintă obiectul comunicării și definiția comunicării publice. Obiectivul comunicării este cercetarea fenomenelor, proceselor și a interacțiunilor de comunicare ce se desfășoară în spațiul personal și în cadrul societății. Comunicarea publică cuprinde acele exerciții și efecte de comunicare ce se desfășoară în procesele economice, sociale și politice. În subcapitolul „Comunicarea publică și cultura politică maghiară”, sunt enumerate mai
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
acceptarea reciprocă. Activitățile bazate pe Învățarea prin cooperare prezintă câteva caracteristici: răspunderea individuală - evaluează frecvent performanța fiecărui copil care trebuie să ofere un răspuns personal sau În numele grupului, rezultatul se comunică atât copilului cât și grupului din care face parte; interacțiunea directă - copii se ajută unii pe alții Încurajându-se și Împărtășindu-și ideile, explică celorlalți, discută ceea ce știu, Învață unii de la alții; interdependența pozitivă - copii realizează că au nevoie unii de alții pentru a duce la bun sfârșit sarcina grupului
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Ioana MIRCEA, Dica DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2149]
-
și cât de eficienți au fost În grup. Grădinița oferă copiilor preșcolari condițiile necesare unei dezvoltări normale sub toate aspectele, asigură valorificarea potențialului fizic și psihic al copiilor, capacitatea de relaționare cu ceilalți copii și cu adulții, sprijină copilul În interacțiunea cu mediul, favorizează descoperirea de către fiecare copil a propriei identități și Îi formează o imagine de sine pozitivă. Cadrele didactice trebuie să asigure copiilor cadrul social adecvat pentru dezvoltarea diferită pană la individualizare, să adapteze metodele la specificul fiecărui copil
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Ioana MIRCEA, Dica DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2149]
-
viziune globală. La acest nivel, structura bazei de date se concretizează în schema conceptuală. Nivelul extern este ultimul nivel de abstractizare la care poate fi descrisă o bază de date. Recurgerea la acest nivel de abstractizare se face pentru simplificarea interacțiunii utilizator-bază de date. Acest nivel corespunde utilizatorilor care pot avea viziuni diferite asupra bazei de date pe baza unor subscheme proprii. Se urmărește satisfacerea cerințelor tuturor utilizatorilor în condițiile unei redundanțe minime și controlate a datelor. Văzută prin prisma celor
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
medical sau asistență juridică, sau colective, cum este serviciul de transport în comun sau de învățământ în formații de studiu, dar și în aceste situații, consumul este individual prin participarea particulară a beneficiarului lui. Caracterul eterogen al serviciului rezultă din interacțiunea necesară între ofertă și consum, consumul în orice situație fiind particularizat de individul beneficiar, care îl percepe și îl judecă în mod specific ființei sale și ca atare, este diferit pentru fiecare ocazie de realizare a sa. Serviciile presupun relații
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
analiza relațiilor mereu schimbătoare între componentele serviciului. Cercetarea pieței serviciilor și a consumului lor a permis unele generalizări, care s-au concretizat și în norme standardizate ce dau un cadru unitar de abordare și interpretare a modului de manifestare a interacțiunii cerere-ofertă-consum, în vederea stabilirii unor măsuri și acțiuni de eficientizare în afirmarea serviciilor. Conceptul modern în managementul calității și în viziunea de marketing impune clientul ca punct de concentrare a interesului ofertanților, care trebuie să țină seama de cadrul complex în
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
ales cu efecte pe piață s-a dovedit deosebit de dificilă din cauza numeroaselor acțiuni condiționate de motivația clientului ori de situații ce se ivesc din conflictele de interese din interiorul firmelor ofertante. O succintă prezentare a fiecărei interfețe va evidenția direcțiile interacțiunilor ce trebuie exploatate sau evitate. Sistemele organizatorice trebuie să corespundă strategiilor adoptate, orientate spre problematicile și motivațiile clienților, un rol important având sistemul calității. O astfel de atitudine presupune strategii active, specializate sau generate de oferte de produse, pachete, care
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
calității presupune ca personalul să-și mențină permanent atenția asupra acestui obiectiv, sacrificând, dacă este cazul, costurile sau timpul, pentru a permite menținerea unor relații de mulțumire, încredere și siguranța pentru tot personalul din cadrul firmei. Corecta orientare și conducere a interacțiunilor în interfețele triunghiului calității serviciilor nu are sens dacă nu se acordă aceeași atenție și interfețelor față de client, adică: relația client-sistem, client-strategii și client-personal. Relația client-sistem prin aspectele organizatorice și de dotări, în ceea ce privește procedurile și procedeele stabilite, în claritatea și
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
reciprocă a noilor achiziții cognitive), cogestiune a cunoașterii capitalizate. Ele se referă la cunoașterea organizațională ca resursă, dar și ca proces, antrenând situarea actorilor care le animă într-un cadru comunitar; relațiile dominante aici sunt cele orizontale (non-ierarhice), de tipul interacțiunii între omologi, rezultând, astfel, efecte sistemice de co-evoluție a lor în plan cognitiv. Întemeierea pe cunoaștere are și o dimensiune interorganizațională; în societatea contemporană este tipic ca organizațiile să se repereze și evalueze reciproc prin veghea mediului lor ambiant, să
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
în procesele concrete din organizație. Ce sunt în cele din urmă cunoștințele? Literatura și practica de specialitate nu ne oferă deocamdată un răspuns unic, ceea ce reflectă perioada de cristalizare în care se află domeniul. Cunoștințele sunt considerate a fi rezultatul interacțiunilor dintre oameni și informație. Aceștia procesează informația, o asociază cu alte informații, îi dau acesteia un sens și o utilizează pentru atingerea unor obiective. De aici, rezultă caracterul cognitiv al cunoștințelor, dar și personalizarea înaltă. Ele există ca urmare a
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
pentru mine sau îmi creează premisele pentru deciziile și activitățile desfășurate. Informațiile sunt contextuale, ele capătă semnificație într-o anumită conjunctură. Cunoștințele sunt elementele care condiționează activitatea și performanțele obținute. Ele sunt determinate de calitatea informațiilor obținute, dar și a interacțiunilor cu ceilalți membri ai organizației. Cunoștințele implică prelucrarea informațiilor și situarea lor într-un context bine delimitat, pe baza pregătirii, experienței, valorilor și atitudinilor personale. Ele sunt evidențiate în comportamentele salariaților, în activitățile pe care aceștia le desfășoară și se
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
privim o organizație ca având doar o dimensiune tehnică. Ea este în același timp și un sistem social etc. Aceste două categorii de cunoștințe sunt complementare și ele împreună contribuie la aplicarea unui management performant. Ele apar ca urmare a interacțiunii oamenilor în cadrul activităților desfășurate și ajung să fie parte a unui patrimoniu organizațional important. Pierderea din vedere a oricărui tip de cunoștințe poate cauza probleme majore pentru funcționalitatea și rezultatele organizației. Cunoștințele au mai multe valențe, și anume: socială - deoarece
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
activităților desfășurate și ajung să fie parte a unui patrimoniu organizațional important. Pierderea din vedere a oricărui tip de cunoștințe poate cauza probleme majore pentru funcționalitatea și rezultatele organizației. Cunoștințele au mai multe valențe, și anume: socială - deoarece apar la interacțiunea dintre oameni; cognitivă - deoarece au un conținut clar, rațional; tehnică - deoarece ele au capacitatea de a rezolva probleme precis definite; economică - deoarece au valoare pentru posesorul și beneficiarul ei. O formulă des uzitată este aceea de auditare a cunoștințelor din
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]