24,388 matches
-
converg afluenți de stânga precum Stejaru, Pîngarați și Pîngăracior iar de dreapta Oanțu Pe teritoriul comunei se găsesc lacurile antropice Pîngarați și, parțial Vaduri, precum și hidrocentrala "„Dimitrie Leonida”" (alimentată printr-un tunel de aducțiune săpat prin muntele Botoșanu, din Lacul Izvorul Muntelui). Este traversată de șoseaua națională DN15, care leagă Piatra Neamț de Toplița. Prin comună trece și calea ferată Bacău-Bicaz, care este deservită de stația Pângărați și de halta de călători Stejaru. Pe teritoriul comunei se află rezervația forestieră Pângărați, unde
Comuna Pângărați, Neamț () [Corola-website/Science/301658_a_302987]
-
că de fapt ar fi mult mai vechi de pe vremea năvălirilor migratoare. Cum cobori în șesul Moldovei, pe poteca ce duce spre satul țiganilor (nu se inventaseră romii) unde au fost cândva vreo 5 case (bordeie), se găsește un minunat izvor cu apă limpede și rece și care în vremurile de demult curgea mândru printr-un budan din lemn de stejar ce fusese scobit prin ardere. Pe un mic tăpșan din apropiere descopeream resturile unor vase minunate, porțelanuri brodate cu aur
Miron Costin, Neamț () [Corola-website/Science/301651_a_302980]
-
montană a acestuia, la 45 km de reședința Ploiești, pe valea Drajnei și a Drajnuței, la limita cu județele și . Are ca vecini: la nord - comuna Chiojdu (județul Buzău) și comuna Vama Buzăului (județul Brașov), la sud - comunele Drajna și Izvoarele; la vest - comuna Măneciu, la est - comunele Starchiojd și Posești. Satul Cerașu este o așezare submontană înconjurată de culmi și piscuri muntoase ca: Vârful lui Crai, Clăbucetul, Leurdeanul, Căprioru și Chimniți. Este străbătută de șoseaua județeană DJ230, care o leagă
Comuna Cerașu, Prahova () [Corola-website/Science/301656_a_302985]
-
reședința), Pluton și Stânca. Comuna se află în extremitatea nordică a județului, la limita cu județul Suceava, pe malurile râului Neamț în zona cursului său superior. Este străbătută de șoseaua națională DN15B, care leagă orașul Târgu Neamț de coada lacului Izvorul Muntelui. Cu o suprafață 19681 hectare în prezent, comuna Pipirig face parte din categoria comunelor mari ale județului Neamț. Astfel, 69% din suprafață este ocupată de păduri, terenurile agricole ocupă 26%, iar restul de 984 hectare sunt ocupate de drumuri
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
Peperigului, apoi drept în Slatina, apoi obcina către obârșia Largului și a Farcașei [...] până la muntele de sub Hălăuca și gura Hălăucăi, apoi până la vârful Pâțigaiei și până la vârful Sihlei, la dealul Rusului și peste obârșia Nemțișorului drept la capul Pleșului și izvorul Mustei”. 27 iulie 1501: Ștefan cel Mare semnează un documentul prin care se împuternicesc călugării de la Mănăstirea Neamț să-și apere Muntele Farcașa până la Gura Largului, precum și ceilalți munți ai lor și să-și ia venitul cuvenit de la cei ce
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
România, formată din satele Călugăreni, Dreptu, Galu, Pârâul Fagului, Petru Vodă, Poiana Largului, Poiana Teiului (reședința), Roșeni, Ruseni, Săvinești și Topoliceni. Comuna se află în nord-vestul județului, la poalele munților Stânișoarei, pe malurile râului Bistrița, imediat în aval de lacul Izvorul Muntelui. Pe teritoriul comunei, mai există încă o mică centrală hidroelectrică pe Bistrița, barajul ei formând micul lac de acumulare Poiana Teiului. Este străbătută de șoseaua națională DN15, care leagă Piatra Neamț de Toplița. La Poiana Largului, acest drum trece pe
Comuna Poiana Teiului, Neamț () [Corola-website/Science/301665_a_302994]
-
mai există încă o mică centrală hidroelectrică pe Bistrița, barajul ei formând micul lac de acumulare Poiana Teiului. Este străbătută de șoseaua națională DN15, care leagă Piatra Neamț de Toplița. La Poiana Largului, acest drum trece pe un viaduct coada lacului Izvorul Muntelui și la cele două capete ale viaductului, se ramifică din el alte două șosele naționale: DN17B, care duce spre Vatra Dornei; și DN15B care duce spre Târgu Neamț. Pe teritoriul comunei, lângă viaductul Poiana Largului, se află în lacul
Comuna Poiana Teiului, Neamț () [Corola-website/Science/301665_a_302994]
-
Muntelui și la cele două capete ale viaductului, se ramifică din el alte două șosele naționale: DN17B, care duce spre Vatra Dornei; și DN15B care duce spre Târgu Neamț. Pe teritoriul comunei, lângă viaductul Poiana Largului, se află în lacul Izvorul Muntelui stânca solitară denumită Piatra Teiului, un martor de eroziune al unui recif cretacic de corali. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Poiana Teiului se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
Comuna Poiana Teiului, Neamț () [Corola-website/Science/301665_a_302994]
-
Au fost desființate atunci și satele Brânzeni, Coroiu (comasate cu Văleni) și Largu (comasat cu Poiana Largului), iar satul Văleni a fost din nou rebotezat în "Petru Vodă", iar satul Poiana Teiului a fost strămutat (din cauza realizării lacului de acumulare Izvorul Muntelui) în vatra satului Poiana Răchitei, satul rezultat din comasarea lor luând denumirea de "Poiana Teiului". Comuna a primit indicatorul de "sat european" pentru efectuarea unor lucrări de reabilitare a infrastructurii: refacerea malurilor, podețelor și drumului comunal, precum și alimentarea cu
Comuna Poiana Teiului, Neamț () [Corola-website/Science/301665_a_302994]
-
-al VII-lea, si o așezare din secolele al XIV-lea-al XV-lea; la „Turnul de Apă” din Săbăoani se află o așezare și o necropola din secolele al II-lea-al III-lea e.n.; și, în fine, la „Izvoare” (lângă satul Traian) au fost descoperite așezări din secolele al II-lea-al III-lea e.n. și din secolele al XIV-lea-al XV-lea.
Comuna Săbăoani, Neamț () [Corola-website/Science/301675_a_303004]
-
Lapoș este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Glod, Lapoș (reședința), Lăpoșel și Pietricica. Comuna este situată în partea de est a județului Prahova, la limita cu județul Buzău, la izvoarele râului Cricovul Sărat și ale Nișcovului. Este deservită de șoseaua județeană DJ235, care o leagă spre vest de Sângeru. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Lapoș se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când
Comuna Lapoș, Prahova () [Corola-website/Science/301686_a_303015]
-
frecventată de 62 de elevi (dintre care 10 fete) și două biserici. Satul Valea Unghiului făcea atunci parte din comuna Lapoș, iar satul Boboci era o parte a satului Valea Scheilor, din comuna Tohani, fiind amenajat ca stațiune balneară, datorită izvoarelor de ape minerale de acolo. Satul Boboci a fost prima stațiune balneară din Țara Românească, înființată în 1825 și vizitată de domnitorul Grigore al IV-lea Ghica în 1828. În perioada interbelică, i s-a arondat și satul Fințești, după
Comuna Jugureni, Prahova () [Corola-website/Science/301685_a_303014]
-
România, formată din satele Lunca, Mânăstirea Neamț, Nemțișor și Vânători-Neamț (reședința). Comuna se află în nordul județului, la limita cu județul Suceava, pe malurile râului Neamț. Este străbătută de șoseaua națională DN15B, care leagă orașul Târgu Neamț de coada lacului Izvorul Muntelui. Șoseaua județeană DJ155C se ramifică din acest drum lângă satul Nemțișor și deservește exclusiv comuna, ducând la Mănăstirea Neamț. În comună se află și Rezervația de Zimbri - Neamț, arie protejată de tip faunistic unde sunt ocrotiți zimbrii. Conform recensământului
Comuna Vânători-Neamț, Neamț () [Corola-website/Science/301697_a_303026]
-
Mănești este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Băltița, Coada Izvorului, Gura Crivățului, Mănești (reședința) și Zalhanaua. Comuna se află în sud-vestul județului, la limita cu județul Dâmbovița, într-o zonă de câmpie, pe malul drept al Prahovei. Este traversată de șoseaua județeană DJ101A care o leagă spre nord de Filipeștii
Comuna Mănești, Prahova () [Corola-website/Science/301694_a_303023]
-
minoritate de adventiști de ziua a șaptea (2,05%). Pentru 3,41% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna se afla în plasa Filipești a județului Prahova, fiind formată din cătunele Mănești, Coada Izvorului, Gura Crivățului și Comănacul, totalizând 1028 de locuitori. Avea o școală cu 74 de elevi (din care 9 fete) și 3 biserici — două în Mănești și una în Coada Izvorului. În această comună se afla castelul lui Teodor Văcărescu. Anuarul
Comuna Mănești, Prahova () [Corola-website/Science/301694_a_303023]
-
Filipești a județului Prahova, fiind formată din cătunele Mănești, Coada Izvorului, Gura Crivățului și Comănacul, totalizând 1028 de locuitori. Avea o școală cu 74 de elevi (din care 9 fete) și 3 biserici — două în Mănești și una în Coada Izvorului. În această comună se afla castelul lui Teodor Văcărescu. Anuarul Socec din 1924 o consemnează în plasa Târgșorul a aceluiași județ, cu o populație de 2075 de locuitori, în satele Mănești, Coada Izvorului, Gura Crivățului și Zalhanaua (ultimul preluat de la
Comuna Mănești, Prahova () [Corola-website/Science/301694_a_303023]
-
două în Mănești și una în Coada Izvorului. În această comună se afla castelul lui Teodor Văcărescu. Anuarul Socec din 1924 o consemnează în plasa Târgșorul a aceluiași județ, cu o populație de 2075 de locuitori, în satele Mănești, Coada Izvorului, Gura Crivățului și Zalhanaua (ultimul preluat de la comuna Vlădeni-Mărgineni). În 1931, satul Zalhanaua a fost atașat comunei Brătășanca, în vreme ce satele Coada Izvorului și Gura Crivățului au format o comună de sine stătătoare, comuna Coada Izvorului. În perioada interbelică, comuna a
Comuna Mănești, Prahova () [Corola-website/Science/301694_a_303023]
-
consemnează în plasa Târgșorul a aceluiași județ, cu o populație de 2075 de locuitori, în satele Mănești, Coada Izvorului, Gura Crivățului și Zalhanaua (ultimul preluat de la comuna Vlădeni-Mărgineni). În 1931, satul Zalhanaua a fost atașat comunei Brătășanca, în vreme ce satele Coada Izvorului și Gura Crivățului au format o comună de sine stătătoare, comuna Coada Izvorului. În perioada interbelică, comuna a trecut la plasa Ploiești a aceluiași județ, apoi în 1950 la raionul Ploiești din regiunea Prahova și apoi, din 1952, din regiunea
Comuna Mănești, Prahova () [Corola-website/Science/301694_a_303023]
-
locuitori, în satele Mănești, Coada Izvorului, Gura Crivățului și Zalhanaua (ultimul preluat de la comuna Vlădeni-Mărgineni). În 1931, satul Zalhanaua a fost atașat comunei Brătășanca, în vreme ce satele Coada Izvorului și Gura Crivățului au format o comună de sine stătătoare, comuna Coada Izvorului. În perioada interbelică, comuna a trecut la plasa Ploiești a aceluiași județ, apoi în 1950 la raionul Ploiești din regiunea Prahova și apoi, din 1952, din regiunea Ploiești. În 1968, comunele comuna a revenit în județul Prahova, reînființat, și a
Comuna Mănești, Prahova () [Corola-website/Science/301694_a_303023]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea). În rest, alte trei obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local, toate fiind clasificate ca situri arheologice: cetatea de „la Grădiște” (în zona satului Coada Izvorului) din perioada Latène; așezarea din Epoca Bronzului de la „Movila Mare” (satul Mănești); și situl de „la Turnuri” (satul Zalhanaua), cuprinzând urme de așezări din perioada Latène, epoca romană, secolele al III-lea-al IV-lea e.n. și din secolul al
Comuna Mănești, Prahova () [Corola-website/Science/301694_a_303023]
-
deplasat în cetatea Făgăraș. În decursul evului mediu, respectiv între anii 1205/1206 și 1474, localitatea Cârțișoara a fost o posesiune a mănăstirii cisterciene Cârța. Localitatea, decăzută în cursul evului mediu la nivelul unui sat oarecare, va apare menționată în izvoarele scrise din secolele XIV-XV, respectiv în anii 1322, 1329 și 1418, în forma Cârța Românească ("Kerch Olacorum", "Kercz Olachorum" și "Kercz Olochorum"). Deja în anul 1509 așezarea este denumită în izvoarele scrise prin diminutivul Cârțișoara. În jumătatea a doua a
Cârțișoara, Sibiu () [Corola-website/Science/301702_a_303031]
-
la nivelul unui sat oarecare, va apare menționată în izvoarele scrise din secolele XIV-XV, respectiv în anii 1322, 1329 și 1418, în forma Cârța Românească ("Kerch Olacorum", "Kercz Olachorum" și "Kercz Olochorum"). Deja în anul 1509 așezarea este denumită în izvoarele scrise prin diminutivul Cârțișoara. În jumătatea a doua a secolului al XVI-lea, așezarea apare atestată în formele Streza Cârțișoara și Oprea Cârțișoara. În cursul secolului al XVII-lea satele Streza și Oprea vor fi donate familiei nobiliare maghiare Teleki
Cârțișoara, Sibiu () [Corola-website/Science/301702_a_303031]
-
a desființat, satul Chiliile trecând la comuna Bălușești, iar satul Buciumi la comuna Valea Ursului. În 1950, comuna Valea Ursului a fost transferată raionului Negrești din regiunea Iași. Satele Golani și Fundu Șiștarului au luat, respectiv, denumirile de "Zorile" și "Izvoarele". În 1968, comuna a trecut la județul Neamț, iar satele Zorile și Izvoarele au fost desființate și comasate cu satul Muncelu de Jos. Satul Chiliile a fost alipit și el comunei Valea Ursului în 1981.
Comuna Valea Ursului, Neamț () [Corola-website/Science/301695_a_303024]
-
Valea Ursului. În 1950, comuna Valea Ursului a fost transferată raionului Negrești din regiunea Iași. Satele Golani și Fundu Șiștarului au luat, respectiv, denumirile de "Zorile" și "Izvoarele". În 1968, comuna a trecut la județul Neamț, iar satele Zorile și Izvoarele au fost desființate și comasate cu satul Muncelu de Jos. Satul Chiliile a fost alipit și el comunei Valea Ursului în 1981.
Comuna Valea Ursului, Neamț () [Corola-website/Science/301695_a_303024]
-
din județul Prahova, iar din 1950, au trecut la raionul Teleajen din regiunea Prahova și apoi (din 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comunele au fost reunite într-una singură, arondată reînființatului județ Prahova, preluând și satul Costeni de la comuna Izvoarele. Stema comunei Măneciu, potrivit anexei nr. 1.8, se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, retezat. În câmp superior, pe fond roșu, este reprezentat un vultur (zăgan) de aur, ieșind și ținând în cioc un bujor de munte
Comuna Măneciu, Prahova () [Corola-website/Science/301693_a_303022]