KorAP: Find »[drukola/base=amenințare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...868 869 870 ...876 >

21,884 matches

Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286

nu a fost niciodată disidentă cultural sau aventuroasă sexual, nici măcar atunci când era tânără: pe vremuri extravaganța era apanajul boemilor, esteților și artiștilor, care aveau adesea Înclinații individualiste sau chiar reacționare. Deși deconcertant, amestecul de sex și politică nu reprezenta o amenințare reală - dimpotrivă, după cum au remarcat unii intelectuali comuniști, accentul pus pe dorințele personale În detrimentul luptei colective era inerent reacționar 13. Altele erau implicațiile cu adevărat subversive ale interpretării marxiste propuse de Noua Stângă. Comuniștii și toți ceilalți puteau să ignore

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
și uzine - aveau un interes „obiectiv” să mențină situația existentă. Faptul că populația studențească provenea În proporții covârșitoare din clasa de mijloc urbană nu contrazicea acest argument: ca producători și consumatori de cunoaștere, ei reprezentau (În proprii lor ochi) o amenințare la adresa puterii chiar mai mare decât forțele tradiționale ale proletariatului. În gândirea Noii Stângi, importantă era nu originea socială a unui grup, ci capacitatea lui de a perturba instituțiile și structurile autorității. O sală de curs era un Început la fel de

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
cu disfuncții structurale. În măsura În care exprimau dorința vagă de a descentraliza decizia economică și de a autoriza În practică producția privată, ele nu conveneau puriștilor din vechea gardă. Dar altfel, liberalizarea adoptată de Hrușciov și apoi de Brejnev nu prezenta o amenințare imediată pentru rețelele de putere și patronaj pe care se baza sistemul sovietic. și tocmai de aceea ameliorările economice din blocul sovietic au avut un efect neglijabil: pentru că erau invariabil subordonate priorităților politice. Reforma culturală era altceva. Lenin fusese Întotdeauna

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
opoziția În interiorul partidului era sever limitată. Partidul Muncitoresc Unit polonez rămânea profund conservator, deși evitase epurările violente din vremea lui Stalin. Temându-se că tulburările din 1956 s-ar putea repeta, conducerea trata criticile aduse liniei partidului ca pe o amenințare directă la adresa monopolului său politic. Rezultatul a fost o frustrare profundă În rândul intelectualilor „revizioniști” nu doar la adresa regimului, dar și a treburilor neterminate din octombrie, când șansa unei noi direcții fusese ratată. În vara anului 1964, doi studenți de la

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
vrea să rămână un partid comunist... O verigă slabă În sistemul mondial al socialismului afectează direct toate țările socialiste; ele nu pot rămâne indiferente”. E posibil ca această declarație, o afirmație voalată a dreptului Kremlinului de a lichida preventiv orice amenințare la adresa socialismului În orice țară socialistă, să-l fi pus pe gânduri pe Dubček. Dar nu exista cale de Întoarcere, așa Încât el a susținut În continuare că reformele interne nu amenințau sistemul socialist. La 13 august, Într-o conversație telefonică

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
problemă nu poate fi rezolvată printr-o directivă de sus”. Poate ar fi fost de altă părere dacă ar fi știut că pe 3 august cinci colegi ai săi din Prezidiul cehoslovac Înmânaseră În secret rușilor o scrisoare ce detalia amenințarea iminentă la adresa regimului comunist din Cehoslovacia, solicitând o intervenție militară 13. Decizia sovietică de a invada Cehoslovacia a fost luată oficial abia pe 18 august. Se pare că Brejnev a ezitat - intuind că, deși victoria va fi ușoară, urmările s-

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
suferise În 1968 o psihoză În masă, că „falși profeți” exploataseră isteria aferentă și că națiunea trebuia readusă fără preget pe calea cea dreaptă, cu zăhărelul bunurilor de consum și cu biciul supravegherii permanente. Desigur, recursul la violență era o amenințare neexplicită, dar faptul că era rar menționat nu făcea decât să contribuie la umilința colectivă. Ca și În 1938 și 1948, Cehoslovacia era transformată din nou În complice la propria ei Înfrângere. În 1972, poeții și dramaturgii curățau cazane și

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
nu fost niciodată pusă serios În discuție, degringolada din sistemul monetar internațional, Împotmolirea vizibilă a economiei postbelice și dezinteresul electoratului tradițional au reușit să zdruncine Încrederea oarbă a generației de după război. Dincolo de accesele nebuloase de neîncredere și scepticism exista o amenințare foarte reală și, credeau contemporanii, foarte prezentă. După al doilea război mondial, conflictele civile și violența deschisă au ocolit Europa de Vest. Forțe armate au fost desfășurate cu urmări crâncene În toată Europa de Est, În coloniile europene, de-a latul Asiei, Africii și

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
nu se deranjau să păstreze aparențele legalității, dar ponderea lor electorală era, ca și În cazul partidelor similare din Belgia, Franța sau Marea Britanie, neglijabilă. Pe scurt, comunismul sau fascismul, În avatarurile lor clasice, nu aveau nici un viitor În Europa Occidentală. Amenințarea reală la adresa păcii civice venea din cu totul altă parte. În decursul anilor ’70, societatea vest-europeană s-a confruntat cu două focare de violență. Primul era patologic - În sensul că izvora dintr-un disconfort străvechi, care lua Însă o Înfățișare

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
pur și simplu nu le sesizau. La jumătatea anilor ’80, mai puțin de jumătate din populația regiunii avea părinți, și cu atât mai puțin bunici, de etnie bască. Acești oameni vedeau pe bună dreptate În ETA și Herri Batasuna o amenințare pentru bunăstarea (și implicit prezența) lor În regiune. Pe măsură ce proiectul său politic se Îndepărta de realitatea socială, ETA devenea tot mai extremistă - uitându-și scopul, ea și-a dublat eforturile, ca să cităm definiția fanatismului dată de George Santayana. Finanțată prin

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
evident, să se infiltreze În subteranele terorismului 11. Faptul că Brigăzile Roșii au reușit să comită asasinate politice În inima statului și În capitala țării a avut reverberații importante. Era clar acum pentru toată lumea că Italia se confrunta cu o amenințare reală la adresa regimului: la mai puțin de două săptămâni după găsirea cadavrului lui Moro, Brigăzile Roșii l-au ucis pe șeful brigăzii antiteroriste din Genova; În octombrie 1978 l-au asasinat pe directorul general al afacerilor penale din Ministerul de

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
de extremă violență comise deopotrivă de extrema stângă, extrema dreaptă și de criminali plătiți - aceștia sunt anii În care Mafia și alte rețele criminale au asasinat șefi din poliție, procurori, politicieni, judecători și ziariști, de multe ori aproape nepedepsiți. În timp ce amenințările mai serioase veneau dinspre extrema dreaptă - mai bine organizată și mai aproape de inima statului -, teroriștii „roșii” au avut un efect și mai puternic asupra imaginației publice. În parte pentru că manipulau simpatia locală pentru ideile radicale, ca și Facțiunea Armatei Roșii

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
a ultimelor iluzii revoluționare din corpul politic local. Toate formațiunile politice ale stângii clasice, În special comuniștii, au fost constrânse să adopte și să mențină distanța față de violența de orice fel. Pe de o parte, era o reacție spontană la amenințarea care Îi viza și pe ei, ca și pe ceilalți: liderii sindicali și alți reprezentanți ai mișcării muncitorești tradiționale erau printre țintele predilecte ale rețelelor clandestine. Dar era și pentru că „anii de plumb” ai deceniului al șaptelea au amintit tuturor

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
și colegii lui. Nu numai că diviziunile politice din Europa postbelică erau acum acceptate public și oficial, iar suveranitatea și integritatea teritorială a RDG și a altor state-satelit admise oficial, dar puterile occidentale dezavuau În premieră orice „intervenție armată sau amenințare cu o astfel de intervenție Împotriva altui stat participant”. Ce-i drept, probabilitatea ca NATO sau Statele Unite să invadeze blocul sovietic era de mult neglijabilă; dimpotrivă, singura țară care a practicat după 1948 astfel de intervenții armate era... Însăși Uniunea

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
expansiune, fără a-i mări costurile sau a intra În competiție cu membrii existenți În domenii sensibile. Cu totul alta era situația noilor membri din sud. Grecia era, ca și Irlanda, mică și săracă, iar agricultura sa nu constituia o amenințare la adresa fermierilor francezi. Așa se face că, În pofida unor impedimente de ordin instituțional - ca să luăm doar un exemplu, Biserica Ortodoxă avea o poziție oficială influentă și, ca urmare, căsătoria civilă nu a fost permisă până În 1992 -, nu au existat argumente

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
și ’80 nu mai era „lentila focalizatoare a civilizației occidentale”, cum spunea cândva Koestler, dar gânditorii francezi menținuseră o predilecție pentru Întrebări universale. Scriitorii și eseiștii din Spania, RFG sau Italia erau acaparați În acești ani de probleme locale - deși amenințarea teroristă care Îi preocupa avea și ea implicații ce discreditau utopismul radical. Intelectualii din Marea Britanie, care n-au fost niciodată seduși de comunism, erau indiferenți la declinul acestuia și distanți față de noua dispoziție de pe continent. În Franța, În schimb, proiectul

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
În descrierea lapidară și exactă a lui Helmut Schmidt, Însă avea acele rachete și ele Îi confereau un anumit statut și impuneau un oarecare respect. În plus, liderii sovietici mai bătrâni - Îndeosebi Iuri Andropov, șeful KGB-ului - luau În serios amenințarea americană. Asemenea omologilor de la Washington, ei credeau sincer că cealaltă parte lua În considerare un război nuclear preventiv. Linia dură adoptată de Reagan și În special Inițiativa de Apărare Strategică au făcut ca vechea conducere sovietică să fie și mai

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Turkmenistan, Uzbekistan și Tadjikistan -, populația crescuse cu peste 25% față de 1970. În decursul deceniului următor, dacă populația Ucrainei a crescut cu doar 4%, cea din Tadjikistan s-a mărit cu aproape 50%. Rusia europeană, se temeau conducătorii ei, era sub amenințarea demografică a minorităților interne: după cum a admis un Leonid Brejnev suferind la Congresul al XXVI-lea al partidului din februarie 1981, „chestiunea naționalităților” nu era rezolvată. Dacă ocupația Afganistanului s-ar fi soldat cu instalarea unui guvern stabil și prietenos

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
anuală a inflației se apropia acum de 1.000%. Au urmat patru luni de contacte neoficiale sporadice Între sindicatul Solidaritatea și guvern, ceea ce a Înmulțit cererile publice de „reformă”. Plutind În derivă, autoritățile oscilau Între gesturi de bune intenții și amenințări: Înlocuirea miniștrilor, refuzul oricăror planuri de negociere, promisiuni de schimbare economică, amenințarea că vor Închide șantierele navale din Gdañsk. Încrederea populației În stat, câtă mai rămăsese, s-a spulberat. Pe 18 decembrie 1988, la doar o săptămână după discursul epocal

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
luni de contacte neoficiale sporadice Între sindicatul Solidaritatea și guvern, ceea ce a Înmulțit cererile publice de „reformă”. Plutind În derivă, autoritățile oscilau Între gesturi de bune intenții și amenințări: Înlocuirea miniștrilor, refuzul oricăror planuri de negociere, promisiuni de schimbare economică, amenințarea că vor Închide șantierele navale din Gdañsk. Încrederea populației În stat, câtă mai rămăsese, s-a spulberat. Pe 18 decembrie 1988, la doar o săptămână după discursul epocal ținut de Gorbaciov la ONU (o coincidență, Într-adevăr, dar una plină

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
mare adunare publică din Germania de Est de la tragica revoltă berlineză din 1953. șeful statului, În vârstă de 77 de ani, a rămas de neclintit. Est-germanii care Încercau să emigreze, declarase el În septembrie, fuseseră „șantajați prin tentații, promisiuni și amenințări pentru a renunța la principiile de bază și valorile fundamentale ale socialismului”. Spre neliniștea crescândă a colegilor mai tineri, care nu mai puteau ignora amploarea problemei, conducerea de partid părea neajutorată: pironită pe loc. La 7 octombrie, sosit Într-o

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Păcii John Lennon”, Înființat În decembrie 1988, În mai 1989 a avut loc protestul „Mamelor din Praga”, apoi demonstrațiile ecologiste de la Bratislava În luna următoare. Nici una dintre aceste mișcări de inițiativă civică, mărunte și ușor de izolat, nu constituia o amenințare pentru poliție sau regim. Dar În luna august, În timp ce la Varșovia Mazowiecki Își finaliza planurile de guvernare și cu puțin Înainte ca granițele Ungariei să fie deschise, demonstranții au umplut din nou străzile capitalei cehe pentru a comemora Înăbușirea Primăverii

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
În 1989, ei le-au asigurat succesul prin neamestec. Gorbaciov a făcut mai mult decât să elibereze coloniile. Declarând că nu va interveni, el a subminat decisiv singura sursă reală de legitimitate politică de care dispuneau conducătorii statelor-satelit: promisiunea (sau amenințarea) unei intervenții militare a Moscovei. În absența acestei amenințări, regimurile locale erau politic dezgolite. Economic ar mai fi rezistat poate câțiva ani, dar și acolo logica retragerii sovietice era implacabilă: după ce Moscova Începea să exporte În țările CAER la prețurile

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Gorbaciov a făcut mai mult decât să elibereze coloniile. Declarând că nu va interveni, el a subminat decisiv singura sursă reală de legitimitate politică de care dispuneau conducătorii statelor-satelit: promisiunea (sau amenințarea) unei intervenții militare a Moscovei. În absența acestei amenințări, regimurile locale erau politic dezgolite. Economic ar mai fi rezistat poate câțiva ani, dar și acolo logica retragerii sovietice era implacabilă: după ce Moscova Începea să exporte În țările CAER la prețurile pieței mondiale (cum a făcut În 1990), acestea din

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
făcut implozie fără un suspin? Un posibil răspuns este că ea nu existase niciodată: cum spunea istoricul Martin Malia, „socialismul nu există, iar Uniunea Sovietică l-a construit”. Dar, dacă observația explică futilitatea guvernelor comuniste În statele-satelit, menținute doar prin amenințarea Armatei Roșii, nu este de ajuns ca să explice ce s-a Întâmplat pe teritoriul imperiului. Dacă societatea construită de comunism era o butaforie, statul leninist era cât se poate de real și autohton. Răspunsul e, În parte, că Gorbaciov reușise

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]