22,649 matches
-
și etiopine, a fost părăsit noaptea de garnizoana italiană. Italienii au mai rezistat în regiune aproape o săptămână, dar problemele de aprovizionare i-au silit să continue retragerea. În aproximativ trei luni, Forța Gideon și forțele neregulate etiopiene, a căror efective creșteau neîntrerupt, au ajuns în situația de a ataca capitala regiunii Gojjam, Debre Marqos. Datorită situației critice în care se afla forțele italiene, ducele de Aosta a ordonat retragerea din regiunea orașului Debre Marqos și, pe 4 aprilie, 12.000
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
a obligat pe italieni să păstreze un mare număr de luptători blocați în regiunea de litoral. Pe 14 marite, când britanicii atacau din nou pozițiile inamice, generalul Platt dispunea de aproximativ 13.000 de oameni, în vreme ce italienii primiseră întăriri, iar efectivele lor se ridicau la aproape 23.000 oameni. Odată luptele reluate, ambele tabere au suferit pierderi grele. În cele din urmă, italienii au fost înfrânți la Keren pe 27 martie. Condițiile propagandei din acele vremuri a făcut ca pesa brianică
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
au fost puternic apărate de italieni. Pe 11 mai, forțele lui Mayne au fost suplimentate cu o nouă brigadă, care a venit din sud. Pe 14 mai, forțele italiene de la Amba Alagi au fost încercuite în totalitae. Odată cu sosirea ajutoarelor, efectivele britanice ajunseseră la 9.000 de soldați ai armatei regulate și peste 20.000 de milițieni etiopieni, față de cei doar 7.000 de italieni. Atacul final a fost planificat pentru 15 mai. Un proiectil britanic de artilerie a lovit din
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
transferat la 25 iunie 1977 pe postul de locțiitor al comandantului apărării antiaeriene a teritoriului pentru aviația de vânătoare. În anul 1980, ca urmare a acordurilor dintre România și Angola, s-a constituit Grupul de Aviație Român „Sirius”, cu un efectiv de 140 de persoane, organizat astfel încât să acopere toate funcțiile din organigrama unei școli militare de aviație. În decurs de doi ani, grupul român urma să pregătească și să ateste personalul angolez al școlii pe toate funcțiile (instructori de zbor
Aurel Niculescu () [Corola-website/Science/313697_a_315026]
-
ofițeri și subofițeri profesioniști. În 1940 armata olandeză avea doar 1206 ofițeri de carieră. S-a sperat că aceste slăbiciuni vor fi depășite în caz de război, dar după mobilizarea generală de pe 28 august 1939, (care a dus la creșterea efectivelor armatei la aproximativ 280.000 de soldați) s-a constatat că starea nu pregătire a armatei nu a crescut prea rapid. Cea mai mare parte a timpului a fost petrecută pentru construirea de fortificații. În această perioadă de timp, criza
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
februarie ca Belgia să facă conexiunea dintre Poziția Peel Raam și canalul Zuid-Willemsvaart. Belgienii ar fi fost de acord cu o asemenea modificare a planurilor lor doar dacă olandezii și-a fi întărit pozițiilor din Limburg. Olandezii dispuneau însă de efectivele necesare pentru îndeplinirea acestei condiții. Cererile belgiene repetate pentru modificarea planurilor cu privire la apărarea în Poziția Portocalie au fost respinse de Winkelman. Belgienii au hotărât ca urmare a acestui fapt să își retragă toate forțele pe linia defensivă a Canalului Albert
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
în 1940 datorită lipsei unor aparate de zbor capabile să le transporte. O divizie navală și una de infanterie au fost desemnate să ocupe Zealand pentru blocarea regiunii Westerschelde și interzicerea unei traversări germane. Tot aceste divizii urmau să deplaseze efective înarmate în insulele provinciei, care trebuiau aprovizionate cu vapoarele. Generalul Maurice Gamelin se temea că olandezii ar putea să fie tentați să capituleze rapid sau chiar să accepte „protecția” germană. De aceea, el a schimbat obiectivele Armatei a 7-a
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
în faza de concentrare a forțelor din regiunea Breda. Francezii aveau nevoie de un răgaz suplimentar de câteva zile, pe care să îl asigure apărătorii olandezi ai Poziției Peel-Raam, în cooperare cu forțele rapide franceze, care să asigure seiguranța deplasării efectivelor principale. Forțele rapide franceze erau compuse din unitățile de recunoaștere ale diviziilor motorizate și blindate, echipate cu vehicule blindate Panhard 178. Aceste forțe urmau să fie concentrate în două grupuri operative numite după comandanții lor: "Grupul Beauchesne" și "Grupul Lestoquoi
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
din punct de vedere politici să se obțină capitularea acesteia, ceea ce ar fi putut duce la schimbarea atitudinii ostile a guvernelor de la Londra și Paris. Înfrângerea rapidă a Olandei ar fi fost o lovitură pentru moralul inamicilor și ar eliberat efective germane importante, gata să acționeze pe alter fronturi. Din toate aceste motive, pe 17 ianuarie 1940 s-a luat decizia cuceririi în totalitate a Olandei. Principalul atac al "Fall Gelb" urma să fie dat în centru, între Namur și Sedan
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
nu aveau experiență de luptă. 88% dintre soldații acestei forțe erau în momentul atacului insuficient instruiți (la fel de altfel ca în cazul opozanților lor olandezi). Divizia a 526 erau una de poliție, aproape lipsită de pregătire de luptă. Diviziile germane aveau efective de 17.807 oameni, cu 50% mai numeroase decât cele inamicul direct olandez, și erau o forță de foc de două ori mai mare decât a acestora din urmă. Chiar și în aceste condiții, superioritatea în oameni și armament nu
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Rotterdam și în vecinătatea orașului Haga olandezii au întreprins acțiuni limitate împotriva trupelor inamice aeropurtate, concentrându-se în principal asupra măsurilor defensive, comandanții temându-se încă de acțiunile unei presupuse coloane a cincea. Ordinele olandezilor interziceu acțiuni ofensive unități cu efective mai numeroase decât cele ale unei companii. În timp ce situația olandezilor în sud devenea gravă, germanii reușeau în est să înfrângă apărarea de pe dealul "Grebbeberg". După o pregătire intensă de artilerie în cursul dimineții, un batalion din regimentul SS "Der Fuehrer
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
dar au fost respinse și nevoite să se retragă. Primul dintre aceste grupuri nu a reușit să se retragă decât la adopostul întunericului, lăsând în urmă mai mulți morți. În răsărit, germanii au încercat să înfrângă rezistența Liniei Grebbe cu efective sporite prin sosirea "227. Infanteriedivision". Atacul urma să fie executat în apropierea de Scherpenzeel, unde a fost descoperit un drum neinundat . Atacul urma să se desfășoare în zona apărată de Divizia a 2-a de infanterie olandeză. Două regimente germane
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
de Nord. În timp ce unele dintre aceste batalioane au fost trimise pe linia frontului pentru organizarea unui contraatac, restul batalioanelor au fost păstrate în rezervă, în dreptul liniei de cale ferată de Rhenen. În plus, trebuie amintit că majoritatea batalioanelor nu aveau efectivele complete. Patru batalioane au fost destinate unei mișcări de învăluire din nord. Acest ultim atac a fost întârziat pentru mai multe ore. Când a fost declanșat în dimineața zilei de 13 mai, a întâlnit acțiunea ofensivă a două batalioane din
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
s-a rătăcit. Astfe, traversarea efectivă a fost făcută doar după capitularea olandezilor. Winkelman, care se temea de o asemenea debarcare, ordonase încă de pe 12 mai ocuparea unie poziții defensive improvizate de-a lungul North Sea Canal, dar fuseseră disponibile efective reduse pentru această sarcină. În est, infanteria olandeză s-a retras neobservată sub acoperirea ceței de pe Linia Grebbe fără să fie reperată de artileria germană, reușind o dezangajare treptată de trupele inamice urmăritoare. Noua poziție ocupată pe frontul de est
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
regiment de infanteriei urma să traverseze cu bărcile râul la est de Rotterdam. Aceste atacuri auxiliare trebuiau să împiedice concentrarea trupelor olandeze în zona dens construită și protejată de canale în care atacau blindatele. Date fiind condițiile de teren și efectivele reduse, germanii au pus un accent deosebit pe sprijinul aerian. Încă de pe 13 mai, von Küchler, care se temea de intervenția britanică în sprijinul apărătorilor Fortăreței Olandeze, îi ceruse lui Schmidt să cucerească orașul Rotterdam cu orice preț, mergând până la
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
În Egipt, existau în acel moment doar aproximativ 30.000 de soldați britanici, care trebuiau să facă față celor aproximativ 250.000 de soldați italieni. Decizia italienilor de oprire a înaintării este pusă în general pe seama lipsa de informații cu privire la efectivele inamicului, și a activității Marinei Regale Britanice din Mediterana, activitate care a perturbat grav aprovizionarea trupelor pe calea mării. Royal Navy avea baze navale în Alexandria, Haifa și Port Said. După oprirea înaintării Armatei a X-a, britanicii au format
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
Est erau puțin numeroși, în rândurile trupelor aliate cea mai importantă contribuție aducând-o Africa de Sud și India Britanică. Sud-africanii asigurau forța aeriană atât de necesară aliaților și un important contingent de infanteriști. Armata indiană asigura cea mai mare parte a efectivelor terestre aliate din regiune. Astfel, în Etiopia au luptat două divizii indiene. Milițiile etiopiene și-au adus la rândul lor o contribuție de primă importanță la campania pentru eliberarea Etiopiei. Maiorul Orde Wingate a fost unul dintre principalii organizatori ai
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
noiembrie 1942 a fost organizată prima mare operațiune amfibie a celui de-al doilea război mondial - Operațiunea Torța. În cadrul acestei operațiuni, o forță anglo-americană a debarcat pe coastele Algeriei. Aliații au organizat de așa natură operațiunea, încât să pară că efectivele debarcate sunt doar americane, existând temeri justificate că francezii ar fi putut opune o rezistență puternică britanicilor. După atacul „Forței navale H” britanice împotriva flotei franceze de la Mers el Kebir din 1940, sentimentele antibritanice au crescut foarte mult în rândurile
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
spre Roma și a lăsat o forță nesemnificativă să blocheze retragerea germanilor. Numai că germanii au depășit fără probleme nesemnificativul blocaj american, iar cele mai importante forțe ale lor au scăpat din încercuire. Aproximativ 25 de divizii, cam 10% din efectivele Wehrmachtului, au reușit să scape din încercuire. Roma a fost cucerită pe 5 iunie, iar urmărirea forțelor germane a continuat spre nordul Italiei. Până la sfârșitul anului 1944, forțele aliate ajunseseră pe aliniamentul Pisa - Pesaro. La fel ca în anul anterior
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
special pregătite, care zburau în fața valului principal de avioane de bombardament și marcau ținta. Folosirea acestui sistem a îmbunătățit mult acuratețea și eficiența raidurilor de bombardament. Până în 1943, forțele americane au început să fie aduse în număr mare în Anglia. Efectivele bombardierelor britanice au fost suplimentate cu Forța aeriană a 8-a americană. În timp ce britanicii atacau pe timpul nopții, americanii organizau raiduri în timpul zilei. De multe ori, raidurile erau coordonate în așa fel, încât o țintă să fie lovită de două bombardamente
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
1944, bombardierele au trebuit să asigure sprijin aerian continuu forțelor terestre, dar Harris a reușit în cele din urmă să-și scoată bombardierele de sub controlul lui Eisenhower. Bombardamentele asupra orașelor germane au fost reluate în forță. Până în iarna anului 1944, efectivele bombardierelor britanice și americane crescuse enorm. Raidurile efectuate de 1.000 de avioane deveniseră în acel moment ceva obișnuit, atât pentru americani, cât și pentru britanici. Avioanele americane decolate Italia adăugau mai multe sute de aparate efectivelor aeriene care participau
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
iarna anului 1944, efectivele bombardierelor britanice și americane crescuse enorm. Raidurile efectuate de 1.000 de avioane deveniseră în acel moment ceva obișnuit, atât pentru americani, cât și pentru britanici. Avioanele americane decolate Italia adăugau mai multe sute de aparate efectivelor aeriene care participau la bombardamente. Precizia bombardamentelor a fost crescută, dar a rămas departe de ceea ce numim în ziua de azi „bombardament de precizie”. „Precizia” asigura cel mult bombardarea unui întreg cartier dintr-un oraș, nu a unui anume ținte
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
reușind să copleșească numeric aparatele de zbor aliate. Primul atac japonez a vizat cucerirea Rangoonului, cel mai mare port din Burma, care era un punct important în lanțul de aprovizionare al Aliaților. La început, Rangoonul a fost apărat cu succes, efectivele slabe ale RAF fiind întărite de o escadrilă a Grupului de Voluntari Americani, cunoscuți mai bine ca „Tigrii zburători”. Totuși, odată cu dezvoltarea atacului japonez, capacitatea aviatorilor aliați să apare aeroporturile din regiune a scăzut extrem de mult. Pe la sfârșitul lunii martie
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
au atacat oricum. Aproximativ 3.000 de oameni au intrat în Burma pe mai multe coloane. Ei au provocat distrugeri comunicațiilor japoneze și au adunat numeroase informații. În schimb, indienii au suferit pierderi foarte mari, de aproape o treime din efectivele inițiale. Cei care au reușit totuși să se reîntoarcă erau bolnavi și într-o condiție fizică foarte proastă. Cea mai importantă contribuție a chindiților la război a fost una neașteptată. Ei ar fi trebuit să fie aprovizionați pe calea aerului
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
distinge destul de greu de alte specii, dacă nu ar emite sunete caracteristice. Păsările sunt răspândite în Eurasia, ajungând din regiunea mediteraneană până în Scandinavia, Marea Britanie sau America de Nord. În Germania becaținele sunt pe lista păsărilor pe cale de dispariție. Pericolul care amenință regresul efectivului de păsări nu este vânarea lor ci acțiunile de asanare și drenare a terenurilor agricole, precum și tasarea solului prin mașinile și utilajele grele folosite în agricultură. Becaținele sunt numai în parte păsări migratoare, ele migrând iarna spre sud numai din
Becațină comună () [Corola-website/Science/314388_a_315717]