22,374 matches
-
și „că republicile trebuie să le acorde membrilor acelor minorități și grupuri etnice toate drepturile omului și libertățile fundamentale recunoscute în dreptul internațional, iar după caz, inclusiv dreptul de a-și alege naționalitatea”. La 20 noiembrie 1991, Carington a întrebat dacă „Granițele interne dintre Croația și Șerbia și dintre Bosnia și Herțegovina și Șerbia pot fi considerate frontiere în conformitate cu dreptul internațional public?” Aplicând principiul de "uti possidetis", Comisia răspuns că „granițele dintre Croația și Șerbia, dintre Bosnia și Herțegovina și Șerbia, și
Comisia de Arbitraj a Conferinței de Pace pentru fosta Iugoslavie () [Corola-website/Science/331205_a_332534]
-
-și alege naționalitatea”. La 20 noiembrie 1991, Carington a întrebat dacă „Granițele interne dintre Croația și Șerbia și dintre Bosnia și Herțegovina și Șerbia pot fi considerate frontiere în conformitate cu dreptul internațional public?” Aplicând principiul de "uti possidetis", Comisia răspuns că „granițele dintre Croația și Șerbia, dintre Bosnia și Herțegovina și Șerbia, și posibil și celelalte state independente învecinate, nu pot fi modificate decât dacă se stabilește un acord între părțile implicate” și „exceptând cazul unui acord specific, fostele granițe devin frontiere
Comisia de Arbitraj a Conferinței de Pace pentru fosta Iugoslavie () [Corola-website/Science/331205_a_332534]
-
răspuns că „granițele dintre Croația și Șerbia, dintre Bosnia și Herțegovina și Șerbia, și posibil și celelalte state independente învecinate, nu pot fi modificate decât dacă se stabilește un acord între părțile implicate” și „exceptând cazul unui acord specific, fostele granițe devin frontiere protejate prin drept internațional”. La 20 decembrie 1991, Ministrul Afacerilor Externe al Republicii Socialiste Bosnia și Herțegovina a cerut statelor membre Comunității Europene recunoașterea republicii. Comisia a răspuns că Bosnia și Herțegovina putea primi recunoaștere numai dacă se
Comisia de Arbitraj a Conferinței de Pace pentru fosta Iugoslavie () [Corola-website/Science/331205_a_332534]
-
sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în partea central-estică a României, pe teritoriile județelor Bacău și Covasna. Aria naturală se întinde în extremitatea vestică a județului Bacău (la limita de graniță cu județul Harghita) și cea nord estică a județului Covasna, pe teritoriile administrative ale orașelor Slănic-Moldova și Dărmănești și pe cele ale comunelor Dofteana; respectiv Lemnia și Poian. Situl este străbătut de drumul național DN11, care leagă orașul Onești de
Creasta Nemirei () [Corola-website/Science/331228_a_332557]
-
florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în nord-estul Moldovei, pe teritoriul județului Suceava. Aria naturală se întinde în extremitatea nord-vestică a județului Suceava (aproape de limita de graniță cu județul Maramureș), pe teritoriile administrative ale comunelor: Cârlibaba și Moldova-Sulița; în apropierea drumului județean DJ2175, care leagă satul Pojorâta de localitatea Moldova-Sulița. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964
Găina - Lucina (sit SCI) () [Corola-website/Science/331220_a_332549]
-
central part cartierului și în sud este situat deaurile. Cel mai mare dealurile este: Starčevica (Starcevița) și Cerik (Țeric - dealul care are stejar cer). Se învecinează cu Obilićevo la vest, Ada la est și Borik la nord. Râul Vrbas este granița naturală cu cartierul Borik. În cartierul este situat una școală, Ș.E. "Branko Radičević" și una se trebuie construiește în o livadă. Religie care este reprezentat cel mai mult este creștinism (ortodocși cel mai mult). În Starcevița este situat doi
Starčevica () [Corola-website/Science/331230_a_332559]
-
guvernarea norvegiană peste Insulele Shetland și Orkney. În 1269, Tratatul de la Winchester a cimentat relațiile cu regele englez Henric al III-lea al Angliei. Magnus pare să fi avut relații bune cu regele suedez Valdemar Birgersson, iar în 1260, la granița cu Suedia a fost definit în mod oficial pentru prima dată. Atunci când Valdemar a fost detronat de către cei doi frați și a plecat în Norvegia în 1275, acest lucru l-a agitat pe Magnus pentru a colecta o flotă pentru
Magnus al VI-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331245_a_332574]
-
guvernarea norvegiană peste Insulele Shetland și Orkney. În 1269, Tratatul de la Winchester a cimentat relațiile cu regele englez Henric al III-lea al Angliei. Magnus pare să fi avut relații bune cu regele suedez Valdemar Birgersson, iar în 1260, la granița cu Suedia a fost definit în mod oficial pentru prima dată. Atunci când Valdemar a fost detronat de către cei doi frați și a plecat în Norvegia în 1275, acest lucru l-a agitat pe Magnus pentru a colecta o flotă pentru
Casa de Sverre () [Corola-website/Science/331247_a_332576]
-
fost înjughiat și omorât. Andersen și ceilalți acuzați au fugit în Norvegia unde au fost întâmpinați de rgele Eric, care i-a sprijinit cu bucurie pe dușmanii regelui danez. El i-a acordat lui Andersen cetate de la Kongshelle, în apropierea graniței cu Danemarca. Exilații au contruit fronturi pe Samsø , Hjelm , Sprogø , și Helgenæs. Nici o navă nu era în siguranță și nici un oraș nu era păzit de Stig Andersen Hvide. Conflictele ecleziastice au apărut din cauza ambițiosului Arhiepiscop de Lund, Jens Grand, care
Eric al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331277_a_332606]
-
s-a opus în mod activ preoților din Arhiepiscopia din Bremen în favoarea misionarului englez Osmundus. Legile Westrogothic afirmă că Emund a fost un om neplăcut atunci când dorea să își urmărească scopul și că el a fost cel care a marcat granița dintre Suedia și Danemarca. Edmund a fost ultimul rege al Casei de Munsö. Edmund a fost succedat de cumnatul său, Stenkil al Suediei.
Emund cel Bătrân al Suediei () [Corola-website/Science/331290_a_332619]
-
s-a opus în mod activ preoților din Arhiepiscopia din Bremen în favoarea misionarului englez Osmundus. Legile Westrogothic afirmă că Emund a fost un om neplăcut atunci când dorea să își urmărească scopul și că el a fost cel care a marcat granița dintre Suedia și Danemarca. Edmund a fost ultimul rege al Casei de Munsö. Edmund a fost succedat de cumnatul său, Stenkil al Suediei.
Casa de Munsö () [Corola-website/Science/331291_a_332620]
-
Duce de Södermanland și Valdemar Magnusson, Duce de Finalnda, au profitat de acest conflict. Ducele Eric a încercat să stabilească un regat independent în jurul regiunii Bohuslän, domeniu primit ca parte a căsătoriei sale cu prințesa norvegiană Ingeborg și Halland, la granița dintre Suedia, Norvegia și Danemarca. A izbucnit un război civil însă până în 1306 ducii l-au recunoscut pe fiul lui Birger, Magnus Birgersson, ca succesor la tron. Torgils Knutsson, care a fost socrul ducelui Valdemar, a fost executat în 1306
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]
-
Duce de Södermanland și Valdemar Magnusson, Duce de Finalnda, au profitat de acest conflict. Ducele Eric a încercat să stabilească un regat independent în jurul regiunii Bohuslän, domeniu primit ca parte a căsătoriei sale cu prințesa norvegiană Ingeborg și Halland, la granița dintre Suedia, Norvegia și Danemarca. A izbucnit un război civil însă până în 1306 ducii l-au recunoscut pe fiul lui Birger, Magnus Birgersson, ca succesor la tron. Torgils Knutsson, care a fost socrul ducelui Valdemar, a fost executat în 1306
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
este un muzeu județean din Bogdand, amplasat în nr. 85. Localitatea este situată la 60 de km de municipiul Satu Mare, în sudul județului, la granița dintre județul Sălaj și Maramureș. Casă este construită în jurul anilor 1880-1885 de meșteri populari din Cristur (jud. Sălaj) fiind transformată în muzeu în anul 1997. Poartă numele fondatorului Sipos László (1948-1997), profesor . Este o casă tipică zonei de la sfârșitul secolului
Muzeul Etnografic Maghiar „Sipos Lászlo” () [Corola-website/Science/331373_a_332702]
-
munți vor opri oerațiile"”. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Ofensiva Armatei 1 austro-ungare întărită
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
Carpaților Orientali, s-a desfășurat între 19 și 27 octombrie 1916. Toate încercările de forțare a trecătorilor (Tulgheș, Bicaz, Trotuș, Oituz, etc.) au fost respinse de Armata de Nord. Înfrângerea în bătălia decisivă de la Oituz și respingerea trupelor sale peste graniță, a dus la decizia comandamentului central de a stopa operația și a trece la defensivă pe frontul din Carpații Orientali. Din cauza rezistenței forțelor române la Jiu, Olt, Bran, Valea Prahovei etc. acțiunea germană nu își atinge obiectivul fixat, Falkenheim ajungând
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
de 246.618 km, adică 45% din teritoriul francez. Zona dispunea de circa 33% din populația activă a Franței. Linia de demarcație dintre zona liberă și cea ocupată era o frontieră de facto, trecerea dintr-o parte în alta a graniței necesetând obținerea unei autorizații speciale și a unui document de călătorie din partea autorităților germane. Aceste restricții au fost valabile până la ocuparea de către germani a teritoriului controlat de guvernul de la Vichy, după care zona a fost redenumită "zone sud" ("south zone
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
lui Teodor Stratilat - sfântul căruia bizantinii i-au închinat victoria asupra rușilor de la Drâstor) și au amplasat aici o garnizoană. Teodoropol (Pereiaslaveț) a devenit centrul catepanatului (zonă militar-administrativă) Mesopotamia Vestică, condus de un catepan (sau "strategos") bizantin, care apăra noua graniță nord-estică a Bizanțului împotriva rușilor și pecenegilor. Mai târziu, în 991, orașul a fost revenit sub stăpânirea bulgară a țarului Samuil, dar în anul 1001 a fost cucerit din nou de generalii bizantini Nichifor Xiphias și Teodorocan. A rămas un
Prislav () [Corola-website/Science/334078_a_335407]
-
florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în nord-estul Munteniei, pe teritoriul județului Buzău. Aria naturală se întinde în extremitatea vestică a județului Buzău (aproape de limita de graniță cu județul Prahova), pe teritoriile administrative ale comunelor Breaza, Năeni și Pietroasele, în apropierea drumului județean DJ205 care leagă satul Greceanca de Văleanca-Vilănești. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964
Dealul Istrița (sit SCI) () [Corola-website/Science/334073_a_335402]
-
an, ca urmare a coliziunii permanente dintre plăcile Indiană și Eurasiatică. Un alt cutremur de magnitudine 7,3 pe scara Richter a avut loc marți, 12 mai, la ora 07:05 (UTC). Potrivit USGS, epicentrul cutremurului a fost localizat aproape de granița cu China, la 18 km sud-est de orașul Kodari. Unda seismică au fost resimțită până în Delhi, India și Dhaka, capitala Bangladeshului, fiind urmată de 202 replici cu magnitudine de peste 4 pe Richter. Cea mai puternică a avut loc la doar
Cutremurul din Nepal (2015) () [Corola-website/Science/334079_a_335408]
-
alcătuiesc o arie de protecție specială avifaunistică (SPA) situată în estul României, pe teritoriul județului Bacău. Aria naturală se întinde în sud-estul județului Bacău (până la limita de granița cu județul Vrancea), pe teritoriile administrative ale comunelor Cleja, Corbasca, Faraoani, Gârleni, Gioseni, Hemeiuș, Horgești, Ițești, Letea Veche, Nicolae Bălcescu, Orbeni, Pâncești, Răcăciuni, Sascut, Tamași, Tătărăști și Valea Seaca și pe cel al municipiului Bacău. Instituirea regimului de arie naturală
Lacurile de acumulare Buhuși - Bacău - Berești () [Corola-website/Science/334143_a_335472]
-
de Tassigny a atacat prin zona Belfort și a distrus "IV Luftwaffe Korps" în apropierea oarșului Burnhaupt din sudul Munților Vosgi. După o scurtă perioadă de timp, forțele franceze au ajuns pe aliniamentul Rinului, într-o regiune la nord de granița Elveției între Mulhouse și Basel. În același timp, Divizia a 2-a blindată franceză, acționând pe post de vârf de lance al Armatei a 7-a SUA, a înaintat în nordul Munților Vosgi, a forțat trecerea prin pasul Saverne și
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
să apere cu orice preț regiunea din jurul orașului Colmar. Pe 26 noiembrie, germanii au format de "Heeresgruppe Oberrhein" (Grupul Armată Rinul superior) plasat sub comanda directă a lui Heinrich Himmler. Grupul de Armată avea sarcină apărării frontului dintre Bienwald și granița elvețiană. Printre obiectivele de maximă importanță pentru defensiva germană de la Colmar se numărau podurile peste Rin de la Breisach și Chalampé, care erau folosite pentru aprovizonarea trupelor. Problemele de aprovizionare și luptele grele din toamna anului 1944 au scăzut capacitatea combatantă
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
(în original, [The] Mesquite Mountains) sunt un grup montan din estul comitatului , statul California, Statele Unite ale Americii, foarte aproape de granița dintre statele California și Nevada. Munții se găsesc la nord de (din California) și la sud de Death Valley. The North Mesquite Mountains Wilderness Area consists of the broad western end of Sandy Valley and the northern portion of Mesquite
Munții Mesquite () [Corola-website/Science/334147_a_335476]
-
Colonia Penală nr. 6 din Instituția Guvernamentală a Penitanciarelor (în rusă: ФКУ ИК-6 УФСИН России по Оренбургской области), cunoscută și ca Închisoarea Delfinul Negru este o închisoare din Rusia situată în orașul Sol-Ilețk din Regiunea Orenburg, în apropierea graniței cu Kazahstan. Numele neoficial al acesteia provine de la o sculptură, ornament al unei fântâni, care reprezintă un delfin negru, lucrare realizată de deținuți. Este una dintre cele mai vechi instituții penitenciare și este considerată cea mai dură închisoare rusă. Aici
Închisoarea „Delfinul Negru” () [Corola-website/Science/334175_a_335504]