21,844 matches
-
puțini artiști. Artistul pune numărul acestora pe seama tendințelor secesioniste în arta românească, cu toate că fenomenul debutase la sfârșitul secolului. În opinia sa, problema esențială cu care se confruntă artiștii români o constituie, ca și pentru Ovid Densușianu cu privire la literatură, lipsa unui gust educat al publicului și, prin aceasta, lipsa unei piețe de desfacere a bunurilor simbolice ale artei pentru pictorii care aduc o nouă viziune în pictură și nu fac concesii gustului comun, neinformat cultural. În privința produselor de artă aplicată, nu piața
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
constituie, ca și pentru Ovid Densușianu cu privire la literatură, lipsa unui gust educat al publicului și, prin aceasta, lipsa unei piețe de desfacere a bunurilor simbolice ale artei pentru pictorii care aduc o nouă viziune în pictură și nu fac concesii gustului comun, neinformat cultural. În privința produselor de artă aplicată, nu piața de desfacere lipsește, ci, așa cum remarca avenit Apcar Baltazar în articolele sale din 1908- 1910, lipsește chiar "marfa", în ciuda existenței unei școli de Arte și meserii, care era încă neadaptată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Moreau și Puvis de Chavannes. În toate aceste cazuri, alegerile au vizat personalități artistice menite să impună, reprezentând vârfuri incontestabile al generației anterioare de pictori. Fapt semnificativ pentru revendicările noviste "libertariste" ale junimii artistice, Nicolae Grigorescu realizase o deschidere în ce privește gustul estetic printr-o pictură care depășea cadrul canonic al picturii academice. Catalogul manifestării secesioniste (cuprinzând 123 de lucrări) conținea și un manifest polemic, subliniind necesitatea unei arte libere de orice constrângeri și incluzând prin aluzie și pe cea a unui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să se acordeze la diapazonul și anvergura artei occidentale. Nu suntem nici campionii unei arte nouă sau unei școale nouă" se afirmă în manifestul secesionist. În opinia lui Theodor Enescu, acest eclectism nu este în măsură să direcționeze, să educe gustul publicului, dar creează o masă critică favorabilă receptării artei noi și încurajează explorarea unor noi direcții în pictură: Jugendstil-ul, Art-Nouveau-ul, simbolismul, impresionismul, pointilismul etc. "De o influență eficientă a Expoziției artiștilor independenți asupra gustului public nu poate fi vorba
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
măsură să direcționeze, să educe gustul publicului, dar creează o masă critică favorabilă receptării artei noi și încurajează explorarea unor noi direcții în pictură: Jugendstil-ul, Art-Nouveau-ul, simbolismul, impresionismul, pointilismul etc. "De o influență eficientă a Expoziției artiștilor independenți asupra gustului public nu poate fi vorba, desigur și datorită faptului că nu afirma o doctrină artistică particulară, că nu constituia o revoluție artistică, ci mai curând o revoltă în numele unor principii libertare"487. Cum am văzut, în opinia lui Peter Vergo
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
structurat, vehiculând o serie de generalități. El configurează, mai degrabă, o atitudine, reluând o parte din dezideratele secesioniste, prezentate în manifestul propriu-zis de la Salonul Independenților din 1896. Argumentele lui I. Bacalbașa constau în afirmarea necesității dezvoltării artelor frumoase, a unui gust educat, a promovării tinerilor artiști și a noilor direcții din arta europeană. Din acest punct de vedere, reiterând demersul maiorescian din "O cercetare critică asupra poeziei române", Bacalbașa propune temporar suspendarea unor impenitente judecăți critice, ca de altfel și suspendarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
clar formulate, fapt caracteristic pentru cultura plastică franceză. În absența unei tradiții solide în arta plastică, mai importantă apare formarea unor artiști români care să configureze o identitate proprie artei plastice românești. Astfel, eclectismul bine temperat al asociației, deschis oricărui gust sau sensibilități artistice autentice, nu se bazează pe o selecție drastică și face posibilă detașarea ulterioară a celor remarcabili, precum Ștefan Luchian. Fără a o spune direct, se acceptă și un minorat onest, însă nu lipsit de necesare virtuți, corespunzător
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
gândirea de oboselele și urâțeniile vieții ambiante. Să fie acestă revistă și o operă de vulgarizare, să facă pe artiștii noștri cunoscuți de publicul mare[...]"501. Prin urmare, demersul lui Alexandru Bogdan-Pitești vizează și formarea unei elite artistice pe lângă un gust artistic prin popularizarea unor pictori români cvasinecunoscuți în acea perioadă, majoritatea la începutul carierei lor. În acest sens, fiecare număr se deschide cu trei rubrici nominative, cei care ilustrează revista, partea literară, partea artistică și aparițiile ilustrațiilor originale prevăzute pentru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
originale prevăzute pentru numărul viitor. În acest fel se creează și un orizont de așteptare stimulativ pentru publicul interesat. Într-adevăr, atât partea literară, cât și partea artistică cuprind nume semnificative din spațiul cultural românesc și occidental, mai ales pentru gustul Secession, Jugendstil, simbolisto-decadent al epocii. Partea literară reunește nume precum: L. Bachelin, critic de artă și cronicar experimentat la L'Indépendance Roumaine, Charles-Adolphe Cantacuzene, prieten al lui Mallarmé, autor a numeroase volume de poezie simbolistă în limba franceză 502, poetul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Mallarmé, autor a numeroase volume de poezie simbolistă în limba franceză 502, poetul romantico-simbolist Mircea Demetriad cu unele poezii reușite, Ion C. Bacalbașa, critic și romancier, Alexandru Bogdan-Pitești, principalul critic de artă al revistei, cu articole pertinente, cu un gust artistic rafinat și bine informat cultural, criticul de artă destul de scolastic și nesărat, C. Demetrescu-Iași, prezent cu un singur articol în numărul 2 al revistei, unde încearcă oarecum căznit o abordare gheristă, sociologizantă a artei pe calapodul dicotomiei dintre natura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Davila, dar și sensibilul poet decadento-simbolist Dimitrie Karnabatt, semnând D. Karr etc. "Partea artistică" grupează, în marea ei majoritate, pictori români, dar și contribuții mai degrabă modeste ale unor pictori străini, în vogă. Se poate vedea și aici selecția de gust, ilustrativi sunt simboliștii, secesioniștii, cei cu o marcată sensibilitate decadentă. Românii sunt Ștefan Luchian ortografiat adesea Lukian -, Nicolae Vermont, Kimon Loghi, Arthur Verona, Ipolit Strâmbu, Constantin Artachino, Ludovic Bassarab, Ștefan Popescu etc., dar și sculptorii Frederic Storck și Oscar Spaethe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de nud, fără o altă finalitate decât cea a exercițiului de virtuozitate plastică. Indiferent de validitatea judecăților criticului, acesta articulează un discurs critic coerent, vizând elemente de detaliu, disocieri subtile, o bună cunoaștere a subiectului și, mai presus de orice, gust. Verona, ca pictor român, este astfel plasat într-un context prestigios, măcar pe filiera temei, chiar dacă criticul nu găsește și un alt spațiu de rezonanță, alte filiații. Pictura sa este analizată într-un context polemic, al picturii marilor maeștri. În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Rosetti, dar și pe uitații astăzi, G. Marinescu, George Mezincescu, C. Nutzescu, D. Niculescu sau pe George Ranetti. Abia în ultimul număr 5-6, număr dublu, apar și pictorii A. Garguromin de Vérona în fapt Artur Verona, numele este exotizat în gustul fin de siècle, redacția atribuindu-i particula nobiliară "de"509 -, Lucasievitch, este vorba de pictorița Letiția Lucasievici, care realizează câteva portrete membrilor familiei regale, parte din ele, Prințesa Elisabeta, Prințesa Alexandra, se găseau la castelul Bran și pictorița müncheneză Albertina
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Prințesa Elisabeta, Prințesa Alexandra, se găseau la castelul Bran și pictorița müncheneză Albertina (Tini) Rupprecht, care realizează un portret al reginei Maria. Nu mai sunt anunțate alte colaborări pentru un număr viitor. Nicolae Vermont realizează în primul număr frontispiciul în gustul Art Nouveau-ului în pagina 1, înfățișând o tânără culcată printre flori, transformate în motiv decorativ, un hors-text, Pe gânduri, "litografie originală în trei culori", un autoportret din profil, în aceeași manieră Art Nouveau, însoțind poezia lui Mircea Demetriad, "Unicei", o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
îl rupe de pe trup!"510. L. Bachelin are un articol în franceză despre opera lui Wagner, "Tannhäuser". Opera care dă titlul articolului este aleasă și pentru scandalul stârnit la reprezentarea ei în 1861 la Paris, operând o dificilă schimbare de gust, atât de radicală, încât L. Bachelin consideră că "wagnerita este o maladie la modă, ajunsă în perioada sa cea mai acută"511, iar "wagneromanii" se opun tinerilor muzicieni, care nu emulează cu geniul de la Bayreuth. Ne sunt oferite și două
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
putut stârni și respingere, un critic precum scriitorul Cazaban vorbește despre modelele alese de pictoriță ca despre niște "monștri în spirt". Cecilia Cuțescu-Storck se distanțează de tradiția romantică a mitului țiganilor ca populație intinerantă, cu propriile sale obiceiuri, cu un gust pronunțat al libertății și a căror viață afectivă este marcată de o pasiune adesea violentă. În plus, așa cum observă și Serafina Brukner, Cecilia Cuțescu-Storck nu mai prezintă țigăncile cu senzualitatea cutumiară, cu profesiile tradiționale, în cadrul vieții lor lipsite de constrângerile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de recluziune austeră, chilia, în interiorul propriei sale locuințe, capabilă să suporte metamorfoza dorită. Des Esseintes își amenajează permanent locuința sa din Fontenay, adăugând nu numai piese noi colecțiilor sale de artă, dar și plasându-le într-o combinație unică de gust, relevând armonii noi, proprii ritmurilor sensibilității sale. Una din camere devine un interior de corabie, cu toate accesoriile necesare, în acest fel, estetul călătorește stând pe loc în spațiul virtual deschis oricărei posibilități, ajutat de imaginație și de toate simțurile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
face obiectul unei cameristici rafinate. Astfel de mizanscene se constituie printr-o serie de grefe estetice. Chiar atunci când estetul decadent joacă cartea austerității, recompunând severitatea monahală a unei celule de schivnic cu toate virtuțile litotei, din ea nu lipsește bunul gust al întrebuințării remarcabile a golului prin aducerea în prim plan a detaliilor, a accesoriilor, care sub aparența modestă îndeplinesc rolul care le-a fost consacrat printr-o regie minuțioasă. Chiar dacă organul grefat este integrat ordinii metabolismului estetic al artistului, transplantul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cazul în care nu există un spațiu special amenajat pentru cele două puncte de articulație ale habitatului decadent. "Itinerariul estetului prin casă trece inevitabil prin bibliotecă și cabinetul de stampe [...]"575. În cazul lui Alexandru Bogdan-Pitești, casa este decorată pe gustul estetului și poate că ea este mijlocul subtil prin care substanța seniorului decadent este reintegrată, recompusă, cu toate virtualitățile ei. Ceea ce la prima vedere pare un bric-à-brac artistic, specific anticariatelor, relevă, de fapt, o scrupuloasă întreținere a contrastelor, dar și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lăsat la voia întâmplării, până și combinatorica sinestezică relevă reflexul unei sisteme. Des Esseintes este un estet-savant care-și construiește propriile sale experimente asemeni unui alchimist în căutarea pietrei filosofale sau, cel puțin, a unei noi senzații, a unui nou gust sublimat. În ce privește biblioteca de autori latini a acestuia, nu există o cenzură și o taxonomie mai riguroasă, dictată nu numai de aplicația filologică a latinistului, ci și de gustul său, ridicat la rangul de disciplină universitară. Colecția de stampe, de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
filosofale sau, cel puțin, a unei noi senzații, a unui nou gust sublimat. În ce privește biblioteca de autori latini a acestuia, nu există o cenzură și o taxonomie mai riguroasă, dictată nu numai de aplicația filologică a latinistului, ci și de gustul său, ridicat la rangul de disciplină universitară. Colecția de stampe, de desene, de gravuri și tablouri respectă la rândul ei o ordine a gustului, putând servi drept o implicită estetică decadentă. Colecționarul a descoperit o ordine superioară, o armonie secretă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și o taxonomie mai riguroasă, dictată nu numai de aplicația filologică a latinistului, ci și de gustul său, ridicat la rangul de disciplină universitară. Colecția de stampe, de desene, de gravuri și tablouri respectă la rândul ei o ordine a gustului, putând servi drept o implicită estetică decadentă. Colecționarul a descoperit o ordine superioară, o armonie secretă al tuturor pieselor pe care le deține, iar această ordine reprezintă totodată formula eului său profund. XII.2. Burghezul gentilom Nicolae Petrașcu Una dintre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
intimitatea unui spațiu unde locuirea păstrează o ambiguitate delectabilă de efect muzeal. Nicolae Petrașcu relevă toate particularitățile unui estet care a urmărit cu atenție fiecare detaliu, selecția și dispunerea obiectelor în funcție de spațiul destinat în vederea unei armonizări care să-i reflecte gusturile artistice, dar și emoțiile filtrate prin intermediul artei. La intrare se află două panouri decorative executate de G. Petrașcu, unul dintre ele cu ton simbolisto-alegoric înfățișând Primăvara, "o fată de țară cu o floare în mână", iar celălalt, "o impresie după
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sanctificate" de tradiție: Structura ascundea o cabină pentru schimbatul hainelor, destinată modelelor"586. Așa cum mărturisea în memorii, Cecilia Cuțescu-Storck vizitase atât casa lui Stück, cât și pe cea a lui Lenbach, mărturisind că "în atelierele lor luxoase și pline de gust mi-am dat seama de felul de trai al artiștilor münchenezi"587. Partea centrală a parterului, holul, consistă într-o pădure tropicală pictată, o grădină luxuriantă. Grădina, conform sensibilității decadente, se transformă în seră, corespondentul său artificial, o grefă a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vegetații artificiale în inima locuinței va merge în sensul unei reabilitări a naturii, dar de această dată regândită într-un cadru ales"590. Reabilitarea naturii comportă de fapt modificarea ei, în sensul unui decupaj strict refuncționalizat prin ruperea de context. Gustul decadent corespunde aici artificialului și mistificării, organizării teatrale a intruziunii vegetalului. Natura naturans nu este lăsată, cu adevărat, să pătrundă în casă, ci această natură se transformă după regulile unei scenografii decadente într-un artificiu, într-un efect. Des Esseintes
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]