25,546 matches
-
Kafka nu a ezitat să ridiculizeze rigiditatea birocratică a slujbei sale. Presiunea orelor de birou, omniprezența și atotputernicia ceasului, ultima clipă a programului, comparată cu o « trambulină spre fericire » - toate aceste caracteristici sunt amintite ironic într-una din scrisori. În povestirea "Poseidon" (1920), Kafka demolează din nou, în stilul caracteristic, un mit clasic: zeul mării este deposedat de atributele divine și guvernează contabilicește: « Poseidon stătea la masa sa de birou și calcula. Gospodărirea tuturor apelor îi dădea neîncetat de lucru. ». Birocrația
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
berlinez "Prezentul" ("Die Gegenwart") din 1907, îl așează pe Kafka ca stil și potențial alături de trei scriitori consacrați, Heinrich Mann, Frank Wedekind și Gustav Meyrink, deși acesta nu publicase până atunci nimic. Franz Kafka debutează abia în 1908 cu opt povestiri (sau mai degrabă schițe, prin lungime și dezvoltare) adunate sub numele "Contemplare" ("Die Betrachtung"). Dintre cele mai interesante amintim "Pasagerul" ("Der Fahrgast"), imaginea unui om care meditează asupra incertitudinilor vieții sau "Vânzătorul" ("Der Kaufmann"), un personaj care se simte singur
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
pot fi urniți din pământ. Publicarea are loc în revista literară "Hyperion", redactată de Franz Blei, un colaborator al lui Max Brod. Tot aici, vor apărea în martie/aprilie 1909 "Coversație cu suplicantul" și "Conversație cu bețivul", două fragmente ale povestirii "Descrierea unei lupte". În paginile revistei cu un pronunțat caracter modernist, Kafka se află în compania unor autori ca Hugo von Hofmannsthal, Heinrich Mann sau Rainer Maria Rilke. Cu toate acestea, publicația nu are o viață îndelungată, fiind desființată în
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Brescia" în care descrie un spectacol aviatic din Italia la care a asistat alături de Max Brod și fratele acestuia, Otto. În noaptea dintre 22 și 23 septembrie 1912, Kafka scrie, în doar opt ore (între 22:00 și 6:00) povestirea "Verdictul". La sfârșitul acestei munci febrile, consemnează în jurnal: Lucrarea, aflată sub înrâurirea lui Freud, se concentrează asupra conflictului dintre Georg Bendemann și tatăl său. În expozițiune, Georg compune o scrisoare către un amic nefericit, care a eșuat în Rusia
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
ușuratică, o « gâscă dezgustătoare », doar pentru că aceasta « și-a ridicat fustele » în fața lui. La sfârșit, tatăl protagonistului pronunță verdictul: « te osândesc acum la moarte prin înec ». Tulburat, Georg Bendemann iese din cameră și se sinucide, aruncându-se de pe un pod. Povestirea este publicată în 1913 în anuarul lui Max Brod "Arkadia", editat de Kurt Wolff. Franz Kafka o întâlnește pe Felice Bauer la 13 august 1912 în timpul unei vizite la Max Brod. Tânăra stenografă, născută în Silezia în 1887 și crescută
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
a continua romanul "America" decât sporadic, în martie 1913 și august-octombrie 1914. În forma actuală, romanul neterminat conține opt capitole și trei fragmente. Din tot acest material, doar "Fochistul", primul capitol al "Americii" este publicat antum în 1913, dar ca povestire de sine stătătoare, într-o broșură literară, "Der jüngste Tag" ("Ziua de apoi"), editată de Kurt Wolff. "Metamorfoza" apare de asemenea, dar abia în 1915, în revista "Die Weißen Blätter" ("Foile albe") a lui René Schickele. Pe măsură ce blocajul literar se
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
să rămână în rezervă. Cumnatul său însă, Josef Pollak, participă la ororile conflagrației și îi relatează în noiembrie « surescitat peste măsură» povestea unui căpitan străpuns de multiple lovituri de baionetă. E posibil ca revoltătoarea imagine să fi stat la originea povestirii " Colonia penitenciară", scrisă la doar câteva zile mai târziu. Lucrarea descrie un sofisticat instrument de tortură, care își ucide victima încet, prin înțepături succesive, imprimându-i pe piele cuvintele sentinței. Experiența este descrisă de operatorul ei ca fiind una mistică
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
mă duc să o închid. » În octombrie 1915, Kafka intră într-un mod neobișnuit în posesia banilor Premiului literar Fontane. Adevăratul laureat, Carl Sternheim, refuză răsplata financiară și se hotărăște să cedeze banii tânărului și aproape anonimului autor al impresionantei povestiri " Fochistul". Kafka percepe gestul ca pe o importantă recunoaștere publică a talentului său. Un alt scriitor major care identifică valoarea operei kafkiene este Robert Musil. Viitorul creator al "Omului fără însușiri" scrie recenzii despre "Contemplare" și "Fochistul" și chiar îl
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
și chiar îl întâlnește pe Kafka în timpul unei vizite în Praga din 1916. Sfârșitul anului 1916 cunoaște o revigorare a operei kafkiene. Cele opt caiete "in-octavo" ("Die Oktavhefte"), în care Kafka notează între noiembrie 1916 și mai 1918 reflecții filozofice, povestiri, parabole sau aforisme, sunt considerate de critici o noua etapă a operei scriitorului. Deși în esență caietele constituie un jurnal, Max Brod nu le va publica alături de restul însemnărilor diaristice, considerându-le prea diferite stilistic. Spre exemplu, intrepretări ale unor
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
lui Kafka se manifestă nu doar în scris: celor opt caiete li se adaugă lecturi ample ale operei lui Schopenhauer și un studiu intens al limbii ebraice<ref name="Engel/Auerochs, p.20">Engel/Auerochs, p.20</ref>. Multe din povestirile scrise în timpul războiului, pe fondul dezintegrării Imperiului Austro-Ungar, au fost incluse în două colecții kafkiene importante: una publicată antum în 1919, "Un medic de țară", iar cealaltă postum în 1931, "Marele zid chinezesc". Primul volum se face remarcat mai ales
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
în timpul războiului, pe fondul dezintegrării Imperiului Austro-Ungar, au fost incluse în două colecții kafkiene importante: una publicată antum în 1919, "Un medic de țară", iar cealaltă postum în 1931, "Marele zid chinezesc". Primul volum se face remarcat mai ales prin povestirea omonimă, cea a unui doctor care se grăbește să salveze într-o noapte de iarnă un copil bolnav. Calul îi moare pe drum, dar găsește pe neașteptate doi armăsari într-un coteț de porci. Îngrijitorul lor îi sechestrează slujnica, iar
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
la o înțelegere cu oamenii. » realizează doctorul. Opera ar putea simboliza condiția scriitorului, dornic dar incapabil să ajute, condamnat să se lupte neputincios cu ignoranța, egoismul și superstițiile vremurilor. Kōji Yamamura a înfățișat într-un desen animat din 2007 bizara povestire. Alte lucrări importante ale colecției "Un medic de țară" sunt "Șacalii și arabii", "Grijile tatălui de familie" și "O dare de seamă către o Academie". "Șacalii și arabii", poveste cu tentă exotică și fantastică (întrucât șacalii sunt dotați cu darul
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
să acceadă la condiția umană prin metoda imitației. Odată devenită om însă, tot nu a reușit să se simtă liberă, așa cum era în trecutul său animalic, anterior capturii. Maimuța lasă să se înțeleagă că natura umană și libertatea sunt incompatibile. Povestirea "Grijile tatălui de familie" introduce unul din cele mai enigmatice concepte din literatura kafkiană: "Odradek". Cuvântul are, conform lui Kafka, origine slavonă sau germanică și desemnează următorul obiect: Obiectul, în aparență inutil, inofensiv și ilogic, a fost subiectul a numeroase
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
de la cele psihologice ("Odradek" ar simboliza recurența gândurilor refulate), la cele religioase (ața încâlcită pe pe bobină ar fi tradiția iudaică) sau filozofice ("Odradek" ar fi chintesența materialismului absurd). "Odradek" a rămas până astăzi un mare mister. Celălalt volum de povestiri, cel publicat postum, "Marele zid chinezesc" nu este mai puțin reprezentativ pentru proza kafkiană. În "Vânătorul Gracchus", fantoma unui vânător mort, dar în același timp, « într-o oarecare măsură viu » își face apariția în portul Riva. Gracchus, cu care Kafka
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
de dincolo »: Sunt tot timpul pe treptele imense care duc în sus spre ea [lumea de dincolo]. Pe aceste trepte infinit de late hoinăresc când în sus, când în jos, când la dreapta, când la stânga, sunt mereu în mișcare. În povestirea "Marele zid chinezesc" lucrătorii sunt instruiți de o autoritate transcendentă să contruiască zidul pe bucăți disparate, după o schemă ilogică, menită mai degrabă să îi țină tot timpul ocupați și confuzi, decât să asigure apărarea imperiului de atacatori. Lucrarea este
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
la persoana I, dar la al treilea capitol s-a răzgândit și a înlocuit de fiecare dată pronumele "eu" ("ich") cu numele (sau mai degrabă pseudonimul) personajului "K." Kafka mai lucrează între 1921 și 1924 la un ciclu de patru povestiri ("Prima durere", "Un artist al foamei", " O femeie mică" și "Josephine cântăreața, sau Poporul șoarecilor") având ca temă principală arta, condiția artistului, relația acestuia cu publicul și tema autoperfecționării care devine obsesie și nevroză. Ultima povestire a scriitorului este considerată
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
un ciclu de patru povestiri ("Prima durere", "Un artist al foamei", " O femeie mică" și "Josephine cântăreața, sau Poporul șoarecilor") având ca temă principală arta, condiția artistului, relația acestuia cu publicul și tema autoperfecționării care devine obsesie și nevroză. Ultima povestire a scriitorului este considerată "Vizuina" ("Der Bau"), o lucrare neterminată despre un animal nespecificat care își construiește ample galerii subterane pentru a se apăra de un prădător ce îi domină imaginația. În timpul unei vacanțe din iulie 1923 la Graal-Müritz, pe
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
îngrijesc zilnic. Kafka glumește numindu-i « mica mea familie ». Situația medicală este însă critică. Din cauza durerilor, scriitorul nu se poate hrăni decât cu dificultate, slăbește enorm și deseori își pierde vocea, scoțând în schimb din gâtlej niște sunete hârâite. Două povestiri la care Kafka a lucrat pe patul de spital fac aluzie într-un mod straniu la starea agravată a scriitorului: "Un artist al foamei" descrie în nuanțe foarte vii scăderea în greutate a protagonistului pe măsură ce acesta își perfecționează arta neobișnuită
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Evreiesc Nou din cartierul Praga-Žižkov la 11 iunie 1924. O ultimă scrisoare adresată de Kafka prietenului său Brod conține următorul îndemn: Max Brod nu va supune, din fericire, opera inedită a lui Kafka (care conține restul "Americii", "Procesul", "Castelul", numeroase povestiri, scrisori și pagini de jurnal) unui asemenea "auto-da-fé" absurd. După moartea scriitorului, Dora Diamant a continuat să se autointituleze, în semn de omagiu, "doamna" Kafka. Când Max Brod a cerut scrisorile și manuscrisele scriitorului care au rămas în posesia ei
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
sub o formă foarte fragmentată și dezorganizată, Max Brod rearanjează și unește capitolele, completează frazele neterminate sau ambigue și regândește punctuația. Primele ediții din "Procesul", "Castelul" și "America" sunt publicate în 1925, 1926 și respectiv 1927, urmate de colecția de povestiri "Marele zid chinezesc" (1931), "Aforismele de la Zürau" (1931), "Scrisori către Milena" (1952), "Caietele albastre in-octavo" (1954), "Scrisoare tatălui" (1966), "Scrisori către Felice" (1967) și "Scrisori către Ottla" (1974). Primele traduceri ale "Metamorfozei" în spaniolă și franceză apar la sfârșitul anilor
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
ani disputat cu fiicele Ruth și Eva. În timpul vieții sale, Kafka era complet necunoscut comunităților de scriitori din afara Austro-Ungariei. În cadrul imperiului, dintre cei mai reprezentativi, doar Robert Musil și Rainer Maria Rilke l-au remarcat, ultimul preferând, în mod surprinzător, povestirea " Fochistul", în detrimentul unor lucrări ca "Metamorfoza" și "Colonia penitenciară". După moartea scriitorului și publicarea volumelor postume, Kafka a devenit, chiar din anii 20, obiectul admirației unor literați germani precum Thomas Mann, Hermann Hesse, Kurt Tucholsky sau Walter Benjamin. Hesse numește
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
doctrină anticlericală și antimilitaristă. Un scurt memento din jurnal, « Să nu uiți de Kropotkin! » îi trădează interesul pentru filozoful anarhist Piotr Kropotkin. Kafka avea însă o importantă incompatibilitate cu marxismul sau anarhismul, și anume interesul tot mai pregnant pentru sionism. Povestirea "Șacalii și arabii" exprimă nostalgia legată de Țara Sfântă și pune în discuție tema unui Mesia care să elibereze poporul evreu. În 1931, Hellmuth Kaiser a fost primul care a aplicat ideile lui Freud asupra operei kafkiene. În "Metamorfoza", el
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Rai), în timp ce în "Colonia penitenciară", scrierea sentinței pe pielea condamnatului sugerează modul în care a fost pedepsit Cain. Ritchie Robertson insistă și pe o influență creștină în opera lui Kafka. Doar o singură sinagogă este menționată în proza kafkiană (în povestirea "Sinagoga din Thamühl"), în timp ce simbolul catedralelor este folosit frecvent. Povestirea "Verdictul" ar putea fi o reinterpretare a parabolei hristice despre fiul risipitor, unde Georg Bendemann ia rolul fiului care a rămas alături de tată. Milan Kundera își amintește amuzat că, la
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
sugerează modul în care a fost pedepsit Cain. Ritchie Robertson insistă și pe o influență creștină în opera lui Kafka. Doar o singură sinagogă este menționată în proza kafkiană (în povestirea "Sinagoga din Thamühl"), în timp ce simbolul catedralelor este folosit frecvent. Povestirea "Verdictul" ar putea fi o reinterpretare a parabolei hristice despre fiul risipitor, unde Georg Bendemann ia rolul fiului care a rămas alături de tată. Milan Kundera își amintește amuzat că, la o conferință din 1963, un orator și-a încheiat prelegerea
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
în "Colonia penitenciară" ar putea fi chiar Insula Diavolului, mai ales că Ofițerul și Exploratorul vorbesc limba franceză. Desigur, nu toate interpretările istorice se limitează strict la studiul antisemitismului crescând din prima jumătate a secolului al XX-lea. Spre exemplu, povestirea "Vizuina" poate fi comparată cu paranoia socială din Primul Război Mondial și lumea „subterană” a tranșeelor. Milan Kundera îl critică pe Max Brod pentru faptul că a încercat să mitologizeze biografia lui Kafka, să o transforme în hagiografie. De asemenea
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]