25,611 matches
-
cutremurul n-a adus mai multă jale. Pe lângă case, au fost distruse atâtea grădini cu pomi fructiferi, viță-de vie. Unul din frații mei n-a putut suporta când a văzut cum i se distruge casa și a murit de inimă rea. Așa se spune la noi, la țară, iar al doilea frate de atunci suferă cu nervii și mai mult stă prin spitale și sanatorii. În locul acestor mici gospodării s-au înălțat zeci de blocuri ai căror locatari au nevoie de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
costă între 8 și 9 lei litrul. Deci, același muncitor calificat, în țara noastră producătoare de petrol, nu poate cumpăra cu salariul lui de cca 3.000 de lei decât ceva peste 300 de litri. Aici comparația este și mai rea: de la 2.000 litri la 300 litri, este clar că muncitorul român poate cumpăra de zece ori mai puțin ca același muncitor din RFG. Din exemplele de mai sus, care ar putea fi înzecite cu altele, se naște fireasca întrebare
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mai sunt pentru a da ordinele necesare ca să fie remediate. Filozoful chinez Lao Tse spunea: Conducătorii sunt cei mai buni atunci când poporul abia știe de existența lor. Nu sunt atât de buni când poporul ascultă și-i aclamă. Cei mai răi sunt când poporul îi disprețuiește. Dacă nu onorezi poporul, nici el nu te va onora pe tine. Însă despre bunii conducători, care vorbesc puțin după ce și-au îndeplinit și atins scopurile, poporul va spune: «Le-am realizat noi înșine». Rezultă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mai multe decât a dărâmat în tot Bucureștiul cutremurul din 1977. Nu era de ajuns că în București mii de oameni fac zilnic cozi de ore întregi, adesea fără rezultat și că situația în orașele de provincie este incomparabil mai rea. Nu era de ajuns că autoritățile locale, care cunosc situația, probabil nu o raportează mai sus. Toți caută să-și apere scaunul și poziția care le îngăduie să trăiască mai bine și să se aprovizioneze cu de toate la magazinele
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și porcul sau fleica și drapelul Năpastele la poporul român se zice că sunt de la Dumnezeu, de ele nu poți să scapi: cutremure, inundații, focuri, ciumă, holeră, brâncă, moartea-n vite, câte și mai câte. Unele dintre ele par mai rele decât războiul, pentru că cel puțin în cazul acestuia există un oarecare ceremonial: ultimatumuri, tratative, trădări, pe când în cazul seismelor, te culci treaz și te scoli mort! Nimeni, în afara șobolanilor de apă și a șerpilor, nu are presentimentul unor asemenea catastrofe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și imobilizat om din țară. Paradoxal este că nu-i pot urma nici pe unii, nici pe alții. Nesiguranța mea și a familiei mele mă obligă la emigrare; autoritățile mă țin într-o totală ignorare în legătură cu ea. Certitudinea cea mai rea este mai puțin rea decât incertitudinea. Și acum rămân aceste trei: credința, nădejdea și dragostea. Dar mai mare decât toate este dragostea. Și oricum ar fi, știu că nu voi fi lipsit de dragostea semenilor mei. Gheorghe Calciu-Dumitreasa, București, ianuarie
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
țară. Paradoxal este că nu-i pot urma nici pe unii, nici pe alții. Nesiguranța mea și a familiei mele mă obligă la emigrare; autoritățile mă țin într-o totală ignorare în legătură cu ea. Certitudinea cea mai rea este mai puțin rea decât incertitudinea. Și acum rămân aceste trei: credința, nădejdea și dragostea. Dar mai mare decât toate este dragostea. Și oricum ar fi, știu că nu voi fi lipsit de dragostea semenilor mei. Gheorghe Calciu-Dumitreasa, București, ianuarie 1985, difuzată la 18
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Însă, În cele din urmă, Încărcătura. În marele bâlci al deșertăciunilor care ne găzduia, premisele celor mai detașați și mai ludici și mai senini decât eram eu În stare să fiu nu mi se păreau nici mai bune, nici mai rele. Nu erau Însă ale mele, atât. Să fi fost deosebirea dintre noi vechea și mereu noua contradicție și complementaritate dintre Atena și Ierusalim?... Mai curând, altceva. O scrisoare a lui Paul Georgescu către Ion Simuț, publicată În Apostrof, mi-a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Ale bietei naturi omenești În libertate, adică. Nu erau puține nici cazurile când viguroși duplicitari din vremea dictaturii deveneau peste noapte, adică după 1989, Înțelepți convertiți la supra-Înțelepciune și la super-estetism, pledând, acum, contra separării prea drastice dintre „buni” și „răi”, adică Împotriva „denunțurilor” și „polițismelor”. Vituperând nu contra celor care au denunțat, urmărit și condamnat În numele Puterii, pe vremea negrelor constrângeri și compromisuri comuniste, ci Împotriva Încercărilor postcomuniste de dezbatere a trecutului. Categorisite cu tartuffiană plăcere drept „inchizitoriale” (nici mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
al forurilor de partid gata oricând să blameze decadența artiștilor rupți de popor, ci, mărturisesc, și din cel al unui inginer obișnuit ani de zile cu disciplina austeră a unui salariu care, În ierarhia socialistă, nici nu era cel mai rău. Nu prea știam ce să spun și nici nu era nevoie, trebuia doar să ascult, aveam ce. - Știi ce se va Întâmpla cu milionul Împrumutat de la ăștia? Îl vom plăti, nu-ți fă griji. Îl vom restitui fără nici o dificultate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
al Tribunei și a trebuit să mă Înclin În fața cronicarului oficial al revistei. Despre povestirile din Primele porți voi scrie Însă negreșit, dar la Steaua, unde mi-am luat un fel de rubrică (clandestină); În octombrie - sau, În cel mai rău caz, În numărul pe noiembrie- voi da cronica. Spun de noiembrie, pentru că s-ar putea (aici nu mai depinde de mine, ci În primul rând de redacție) să Încerc nu atât o recenzie, cât un profil scriitoricesc; aș vrea, adică
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să știi”, a repetat. N-am Întrebat pe cine avea În vedere prin „ei”, mă mulțumeam cu faptul că părea să se separe, implicit și explicit, de aceștia. Nu aștepta, probabil, vreo reacție, de vreme ce a continuat, În același fel. „Sunt răi. Sunt răi, să știi.” N-am comentat decât printr-un zâmbet. Subiectul nu mă Înveselea, aș fi vrut să-l dezbatem, dar nu aveam chef să revin la murdăriile care mă ajunseseră până și peste ocean. Speram că zâmbetul meu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a repetat. N-am Întrebat pe cine avea În vedere prin „ei”, mă mulțumeam cu faptul că părea să se separe, implicit și explicit, de aceștia. Nu aștepta, probabil, vreo reacție, de vreme ce a continuat, În același fel. „Sunt răi. Sunt răi, să știi.” N-am comentat decât printr-un zâmbet. Subiectul nu mă Înveselea, aș fi vrut să-l dezbatem, dar nu aveam chef să revin la murdăriile care mă ajunseseră până și peste ocean. Speram că zâmbetul meu Îi ajungea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În franceză și asta nu l-a avantajat. Deloc nu l-a avantajat. Înainte de plecare, s-a oferit să-mi publice intervenția la București, În Literatorul. Un gest de prețuire și curtoazie, evident, chiar de curaj, dacă mă gândeam la „răii” care nu aveau să-mi ierte, cum prezicea, păcatele. Ar fi Însemnat Însă să Întreprind la repezeală o transcriere liberă a ceea ce spusesem, iar numele revistei nu mă atrăgea, Îmi parveniseră destule opinii sarcastice despre noua publicație. A rămas să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acolo-n Caucaz,/ Legându-l strâns, printr-un ucaz.” Dumnezeu? Da, de vreme ce luase chipul omului, de ce n-ar fi luat și Însușirile sale? „Și-un vultur foarte rău i-a dat/ Să-l escaveze la ficat.” Foarte rău, Într-adevăr!... „Răii” nu cer iertare celor pe care Îi vânează și, ca vulturii flămânzi, nici nu iartă, la rândul lor, pe cei care se „pun În colți” cu ei. În puținele vorbe din acea dimineață la Torino nu se deslușise vreo aluzie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
materiale mai bune. Aici degradarea va continua, poate se va accelera. Dumneata ești Însă un caz special. Ai fost jignit de mic, ai suferit din copilărie. Ai Îndreptățirea. Cu condiția ca acolo să poți scrie... Altfel, faci o nevroză mai rea. Fatală.” Când am plecat, totuși, și nu din vanitoase nemulțumiri „literare”, ci pentru că mă sufocam, pur și simplu, a fost teribil șocat și a reacționat cu furie, cum mă așteptam. Ieșirile din București le aștepta cu nerăbdare, le programa mult
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și invidia”. Berlinul mă avantajează, probabil: nu sunt silit să descopăr rutina, pot căuta doar potențialitățile. * „Sperăm că v-ați mai Înseninat după zbuciumul dinaintea plecării și că va fi un an terapeutic”, scrie prietenul din Italia. „Situația este mai rea ca Înainte. Mama nu mai vede deloc. Are dese accese de anghină pectorală. Ca să fie dusă din pat până În baie durează un sfert de oră. Poșta circulă greu de tot. Am primit abia ieri ilustrata voastră, expediată acum 40 de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
habar n-are de nimic, caută doar scandalul.” Într-adevăr, cum observa criticul James Wood (The New Republic, 13 noiembrie 2000), „este clar că Atlas nu scrie biografia unei minți libere, a unei imaginații, ci a unui seducător, unui soț rău, unui om care câștigă bani și care s-a Întâmplat să scrie și câteva cărți bune”. Volumul lui Atlas furnizează un amplu dosar biografic, cu multe date noi de detectivistică și bârfă literară, incapabil, Însă, să aducă nimic nou În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sa nu este transmisibilă celor care nu au trăit-o. Nu se va putea adapta Între ei. „Viața era mai pură, mai simplă acolo”, Își spune În finalul cărții supraviețuitorul, amintindu-și de cei de „acolo”, buni și mai ales răi, cu un „resentiment afectuos”. Nu ezită să rostească cuvântul „fericire”. „Da, asta am să le spun celor care mă mai Întreabă despre lagăr: despre fericirea În acele locuri. Dacă mă mai Întreabă vreodată. Și dacă nu uit.” Pentru cei care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În scânteietoarele raze ale nenumăratelor fapte ignobile, așteptând să cadă În capul cuiva”. Tonul devine tot mai ferm, implacabil: „Încetați a mai spune că Auschwitz nu poate fi explicat, produsul unor forțe iraționale, incomprehensibile; există oricând o explicație pentru fapte rele... ceea ce este cu adevărat irațional și, Într-adevăr, ceea ce nu poate fi explicat nu este răul, ci, dimpotrivă, binele”. Alter ego-ul lui Kertész, naratorul anonim al Kaddish-ului, motivează, apoi, printr-o amintire, de ce nu-l mai interesează führerii, cancelarii, dictatorii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
alternativele sale scurte și imperative: „Continuă - Întrerupe”. Nu incertitudinea identității Îl domină acum pe Keseru, ci, mai curând, certitudinea că nu mai are chef de profesia de lector. Nu i se mai pare important dacă o carte este bună sau rea. Îl preocupă spulberarea memoriei, oamenii fără trecut și viitor. Gândește, din nou, dar fără Îngrijorarea de altădată, spre acei Obdachlosen, Între care se poate imagina pe sine Însuși. Masa lor informă Îngână În stradă corul mut al Istoriei. Umbre fără
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
trata cu silă, ca pe o boală urâtă și nevindecabilă, penetrând toți porii vieții sociale, intoxicând și victimele, dresate să se aranjeze cu ura din jurul lor, Într-un soi de târg continuu, care le deformase definitiv caracterul. Vorbea cu vehemență rea, Înrăită, despre primitivismul agresiv al persecutorilor și despre umilitatea persecutaților, despre metabolismul lor grotesc, amestec de biete mici plăceri domestice și lente supurări persistente ale ipocriziei. Pe măsură ce ne-am Împrietenit, Începuse să-mi vorbească și despre familia sa, despre școală
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
băncile școlii, i-a prins vâltoarea lumii cu preocupările ei. Pe cei mai mulți a început să-i momească viața tihnită făcându-i să uite de toate idealurile propovăduite ca studenți. Azi, poziția neamului românesc în fața dușmanilor săi de moarte, e mai rea decât înainte și pe zi ce trece va deveni tot mai grea. El n-a depus nicicând arma jos. Acum însă e într-o nouă și mare ofensivă pe care va purta-o cu noi. Deci să băgăm bine de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de nemăsurat. Ultimul Cuvânt al lui Corneliu Zelea Codreanu „Aveți în mâinile d-vs nu viața mea, pe care o dau bucuros. Aveți în mâinile d-vs onoarea întregului tineret al neamului românesc”. Concluziuni „Din dezbaterile procesului rezultă limpede că înscenarea și reaua credință au dominat întreaga lui desfășurare. Rechizitoriul și Ordonanța definitivă nu conțin nici un grăunte de adevăr și se prăbușește la cea dintâi confruntare cu faptele. Rostul acestor două instrumente juridice a fost să apară în presă, să impresioneze publicul și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în țară. România se găsea complet izolată, atât din punct de vedere politic, cât și militar, în fața unui dușman de zeci de ori mai puternic decât noi. Acum se ispășeau păcatele anilor de zile de politică greșită din miopie sau rea credință. De aceea cererile rusești n-au surprins pe nimeni. Ele erau consecințele foarte logice ale evenimentelor politice și militare desfășurate în decursul iernii și primăverii 1940, începând cu războiul ruso-finlandez și continuând cu ocuparea țărilor baltice. După atâtea greșeli
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]