221,754 matches
-
Yourself, Vol. 5" a lui Roger Sanchez și lui Sharam Tayebi de la Deep Dish pentru Global Underground "Dubai". În iunie 2008, ea a lansat „Crash and Burn”, primul single de pe albumul solo. Acesta s-a bucurat de succes în cluburi, ajungând până pe locul al șaselea în clasamentul "Billboard" Hoț Dance Club Play. Al doilea single de pe album, „Love Story”, a fost lansat în februarie 2009. A ajuns pe primul loc în clasamentul "Billboard" Hoț Dance Club Play în aprilie 2009 și
Nadia Ali () [Corola-website/Science/333971_a_335300]
-
Burn”, primul single de pe albumul solo. Acesta s-a bucurat de succes în cluburi, ajungând până pe locul al șaselea în clasamentul "Billboard" Hoț Dance Club Play. Al doilea single de pe album, „Love Story”, a fost lansat în februarie 2009. A ajuns pe primul loc în clasamentul "Billboard" Hoț Dance Club Play în aprilie 2009 și a fost nominalizat la categoria „Cea mai bună piesă de muzică progresivă/house” la Premiile Internaționale pentru Muzica Dance de la WMC. Ali a apărut la MTV
Nadia Ali () [Corola-website/Science/333971_a_335300]
-
ale pieselor „Rapture”, „Crash and Burn” și „Love Story”, toate interpretate live. Al treilea single, „Fine Prinț”, a fost lansat în iulie 2009. Ali a anunțat că după acest single va lansa albumul sau de debut, intitulat "Embers". Piesă a ajuns până pe locul al patrulea în clasamentul "Billboard's" Hoț Dance Club Play. "Embers" a fost lansat în septembrie 2009. Co-produs de Sultan & Ned Shepard, Alex Sayz și Scott Fritz, Ali a lansat albumul în propria să casă de discuri, Smile
Nadia Ali () [Corola-website/Science/333971_a_335300]
-
ei de către un mecanism al cărui inventator este. Apărută inițial sub titlul "Ultima clepsidră" în antologia "" (2011), Tempus fugit prezintă o societate a viitorului (sau o realitate alternativă) în care timpul a început să curgă foarte încet, amenințând chiar să ajungă la extincție. În această societate în care s-a revenit la folosirea clepsidrelor, un terorist deschide porți către alte timpuri, lucru care poate duce la distrugerea realității. Imora este o altă povestire pe tema timpului, publicată în 2013 în antologia
Ceasul fantasmelor () [Corola-website/Science/333988_a_335317]
-
poate duce la distrugerea realității. Imora este o altă povestire pe tema timpului, publicată în 2013 în antologia "Ferestrele timpului". În încercarea de a împiedica producerea unui eveniment nedorit, protagonistul schimbă continuu firele trecutului și ale viitorului, doar pentru a ajunge mereu în același punct. Povestirile din ultima secțiune se petrec într-un univers care oscilează între space opera și dark fantasy și care se dorește începutul unei serii. Ele orbitează în jurul pământencei Ermengaarde din Dinastia Eyes, aflată în mijlocul unui conflict
Ceasul fantasmelor () [Corola-website/Science/333988_a_335317]
-
de reparații, (precum cuirasatul Tirpitz), să facă drumul spre apele teritoriale germane în loc să folosească un adăpost sigur pe malul Atlanticului. Un distrugător depășit moral, HMS Campbeltown, însoțit de 18 vase mai mici au traversat Canalul Mânecii spre Saint-Nazaire de pe coasta Atlanticului. Ajuns în fața docului uscat Normandie, distrugătorul a fost condus să execute o lovitură de berbec asupra porților docului. Distrugătorul a fost încărcat cu material explozibil, ascuns bine într-o carcasă de oțel și beton și care a fost detonat cu întârziere
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
Royal Navy șI Royal Air Force (RAF) erau în plin proces de elaborare a planurilor pentru distrugerea lui. Planificatorii din Combined Operations Headquarters verificau toate scenariile posibile în cazul în care "Tirpitz" ar fi scăpat de blocada navală și ar fi ajuns în Atlantic. Planificatorii britanici au ajuns la concluzia că singurul port capabil să găzduiască "Tirpitz" era St Nazaire, în special în cazul în care, la fel ca în cazul lui "Bismarck", ar fi fost avariat în timpul misiunii și ar fi
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
erau în plin proces de elaborare a planurilor pentru distrugerea lui. Planificatorii din Combined Operations Headquarters verificau toate scenariile posibile în cazul în care "Tirpitz" ar fi scăpat de blocada navală și ar fi ajuns în Atlantic. Planificatorii britanici au ajuns la concluzia că singurul port capabil să găzduiască "Tirpitz" era St Nazaire, în special în cazul în care, la fel ca în cazul lui "Bismarck", ar fi fost avariat în timpul misiunii și ar fi avut nevoie de reparații. Ei au
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
la concluzia că singurul port capabil să găzduiască "Tirpitz" era St Nazaire, în special în cazul în care, la fel ca în cazul lui "Bismarck", ar fi fost avariat în timpul misiunii și ar fi avut nevoie de reparații. Ei au ajuns la concluzia că dacă docul de la St Nazaire ar fi fost distrus, germanii nu ar mai fi trimis "Tirpitz" în Atlantic. "Combined Operations" a examinat toate opțiuniile pentru distrugerea docului. În această fază a războiului, guvernul britanic încă mai încerca
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
detoante cu întârziere după ce comandourile părăseau zona protului. Pentru ca să îi împiedice pe germani să remorcheze vasul în larg, echipajul distrugătorului trebuia să sabordeze nava mai înainte de a o părăsi. Dacă distrugătorul ar fi fost distrus sau scufundat mai înainte ca să ajungă la docuri, cele patru vedete rapide trebuiau să preia echipajul și comandourile și le transporte până la țărm. Încărcătura explozivă trebuia preluată și ea, plasată în locul potrivit și regaltă să explodeze după ce ultima vedetă părăsea zona. În cadrul operațiunii au mai participat
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
fi riscant și foarte improbabil”. Cele trei distrugătoare și 16 vase mici au părăsit Falmouth, Cornwall la 14:00 pe 26 martie 1942. Ele au format un covoi cu trei linii de deplasare, cu distrugătoarele la mijloc. Când aveau să ajungă la St Nazaire, vedetele rapide din partea stângă trebuiau să se îndrepte spre vechiul dig, să debarce comandourile în vreme ce vedetele de pe partea dreaptă trebuiau să se îndrepte spre intrarea veche în bazin și să execute la rândul lor debarcarea celor de la
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
fost informat că în zonă se află cinci vedete torpiloare germane. După două ore, comandantul convoiului a fost informat că în sprijinul său se îndreaptă cu toată viteza două distrugătoare din clasa Hunt, HMS Cleveland și HMS Brocklesby. Convoiul a ajuns la 120 km de St Nazaire la 21:00 și și-a schimbar cursul spre estuar. În acest timp, distrugătoarele "Atherstone" și "Tynedale" au rămas să patruleze în larg. Convoiul a adoptat o nouă formațiune de deplasare, cu vedetele rapide
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
cele două baterii de artilerie plasate pe acoperișul casei pompelor și să asigure siguranța podului pe care urmau să se retragă camarazii după terminarea misiunii în zona docului. Căpitanul Roy și sergentul Don Randall au folosit scări de asalt pentru ca să ajungă la tunuri, pe care le-au scos din funcțiune cu grenate, după care s-au grăbit să cucerească podul, ceea ce le-a permis echipelor de demolarea ale căpitanului Bob Montgomery și locotenentului Corran Purdon să părăsească zona. Ei au pierdut
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
grupurile unu și doi au fost aproape distruse în timp ce se apropiau de obiectiv. Echipajul de pe ML 457 a fost singurul care a reușit să își debarce comandoul la vechiul dig. Vedeta ML 177 a fost singura care a reușit să ajungă la porțile vechii intrări în bazin. Această ultimă echipă debarcată a reușit să plaseze încărcături explozive pe două remorchere ancorate în bazin. Mai eau doar două vedete în zonă. ML 160 a depășit docul și a atacat ținte din amonte
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
zona rurală din vecinătate, dar au fost în cele din urmă încercuiți. După ce și-au terminat muniția, militarilor britanici nu le-a rămas decât opțiunea capitulării. Nu toți membrii comandourilor au fot luați prizonieri. Cinci dintre ei au reușit să ajungă în Spania neutră, de unde s-au reîntors în Anglia. Cele mai multe vedete rapide au fost distruse în timpul intervenției și ardeau pe râu. Prima vedetă din coloana din tribord (dreapta) a fost prima care a fost incendiată. Echipajul său a reușit să
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
și-a continuat patrularea și a deschis focul asupra traulerului înarmat. Echipajul german al traulerului a răspuns cu foc și a reușit să incendieze motorul vedetei britanice. Vedeta ML 306 a fost supusă unui foc intens al inamicului atunci când a ajuns în apropierea portului. Sergentul Thomas Durrant din comandoul nr. 1 a deschis focul cu mitraliera grea Lewis asupra cuiburilor de mitralieră și proiectoarelor de căutare de pe mal. În timpul schimbului de focuri a fost rănit, dar a refuzat să își părăsească
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
să părăsească estuarul și să se îndrepte spre marea deschisă. Pe drumul de ieșire, vasul său a fost prins neîncetat în razele proiecoarelor de urmărire și a fost lovit cel puțin de șase ori de focul bateriilor germane. Când a ajuns în dreptul vedetei ML 270, Ryder i-a ordonat să i se alăture, iar echipajele vedetelor au lansat perdele de fum pentru protejarea retragerii. Când au ajuns în largul mării, vedetele au ieșit din raza de acțiunea a tunurilor germane de
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
a fost lovit cel puțin de șase ori de focul bateriilor germane. Când a ajuns în dreptul vedetei ML 270, Ryder i-a ordonat să i se alăture, iar echipajele vedetelor au lansat perdele de fum pentru protejarea retragerii. Când au ajuns în largul mării, vedetele au ieșit din raza de acțiunea a tunurilor germane de mic calibru, dar au continuat să fie atacate de artileria de coastă de mare calibru. Vasele britanice ajunseseră la 6 km de țărm, când atileria germană
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
perdele de fum pentru protejarea retragerii. Când au ajuns în largul mării, vedetele au ieșit din raza de acțiunea a tunurilor germane de mic calibru, dar au continuat să fie atacate de artileria de coastă de mare calibru. Vasele britanice ajunseseră la 6 km de țărm, când atileria germană a lansat ultima salvă, ucigând la post unul dintre marinari, Savage. Pentru bravura arătată în luptă, el a fost decorat postum cu Victoria Cross. În ordinul de decorare li se recunoștea eroismul
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
o distanță de 7 mile. După zece minute, vasele germane s-au îndepărtat cu viteză mare, lăsând în urmă o perdea de fum. Distrugătoarele au identificat vedetele canoniere și cele două vedete rapide la scurtă vreme după aceasta. După ce au ajuns în dreptul lor, au transferat răniții pe "Atherstone". Pentru nu mai existau informații despre alte vedete rapide care s-ar fi putut reîntoarce la baze, micul convoi nu a mai așteptat în zonă și a plecat spre Anglia. În zonă au
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
mai așteptat în zonă și a plecat spre Anglia. În zonă au fost trimise distrugătoarele din clasa „Hunt” HMS Brocklesby și HMS Cleveland. Ele au fost reperate de un hidroavion de cercetare Heinkel 115 al Luftwaffe. Următorul avion care a ajuns în zonă, un Junkers 88, a fost atacat de avionul greu de vânătoare RAF Bristol Beaufighter, care patrula în zonă. În urma luptelor, ambele avioane germane au fost doborâte și s-au prăbușit în mare. Alte avioane germane care au încercat
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
În aceste condiții, el a hotărât ca vedetele să fie sabordate, iar echipajele să fie transferate pe distrugătoare. Doar trei vedete rapide au reușit să să reîntoarcă in Anglia: ML 160, ML 307 și ML 443. Cele trei vedete au ajuns la punctul de întâlnire și au așteptat până la ora 10:00 să apară distrugătoarele, care însă părăsiseră zona mai devreme. Cum aceste vedete fuseseră deja atacate de germani, comandanții lor au hotărât să înainteze în Altantic, cât mai departe de
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
german fiind lovit la nivelul carlingii s-a prăbușit în mare. A urmat un hidroavion Blohm + Voss, care a încercat să lanseze câteva bombe dar, după ce a fost avariat de focul mitralierelor antiaeriene, a părăsit zona. Cele trei vedete au ajuns în Anglia a doua zi, navigând fără ca să fie escortate de distrugătoare. Încărcăturile explozive din coca HMS "Campbeltown" au fost detonate pe 28 martie 1942, la prânz, iar docul uscat a fost distrus. Există versiuni diferite cu privire la soarta celor două
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
umane și materiale mari. Din cei 622 de marinari și membri ai comandourilor care au luat parte la raid, doar 228 de oameni s-au reîntors în Anglia. Cinci militari au reușit să treacă granița în Spania neutră de unde au ajuns în Gibraltar. 169 de miliari au fost uciși (105 marinari și 64 militari de comando), iar alți 215 au fost luați prizonieri (106 marinari și 109 militari de comando). Prizonierii au fost internați mai întâi la La Baule, după care
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
Succesorul lui Tazzo, Sfântul Simpert, inițial abate la Murbach, și o rudă a lui Carol cel Mare, a renovat multe biserici și mănăstiri de pe teritoriul diecezei și a construit prima catedrală de la Augsburg dedicată Fecioarei Maria. Episcopia de Augsburg a ajuns la apogeu în timpul Sfântului Ulrich (923-973), cel ce a ridicat nivelul de pregătire în rândul clerului prin numeroase reforme școlare, ce a renovat edificiile, ce a participat la numeroase sinoade și ce a dat pomană săracilor. În timpul incursiunilor maghiarilor păgâni
Dieceza de Augsburg () [Corola-website/Science/334008_a_335337]