3,716 matches
-
egal, neschimbată, mereu identică sieși. Depășind linia de șaptezeci de ani era aceeași copilă frumoasă și, la propriu, fără pereche. Imaginea ei a trecut prin gardul din spatele curții și s-a pierdut la orizont, sub norii înșelători. Ester și Garoafa, îmbătrînind, și-au accentuat trăsăturile neamului lor. Ester s-a făcut mare și roșie, cu blănurile grămadă pe ea, cu pălării sofisticate, iar după cincizeci de ani s-a îngrășat monstruos. Dinții i s-au dezgolit ca la cai între buzele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Și am văzut Soarele contopindu-se cu Pământul și eclipsele fumegând. Și termometrul plesni, iar mercurul din el căzu ca o lacrimă în hăul de sub noi. Și-atunci am văzut cum stelele se chircesc, cum spațiul se contractă, cum lumina îmbătrînește, cum forțele de interacție tari și slabe, forța gravifică și forța electromagnetică pornesc un poker în patru și joacă zaruri cu hipercuburi. Cum timpul practică o rușinoasă ipsațiune. Cum lumea ajunge cât un măr, cât o cireașă, cât un electron
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nimeni niciodată, vei ști ce nu a știut nimeni niciodată, vei ști, în fine, ÎN FINE, Adevărul." Pe măsură ce vorbea, Egor devenea tot mai agitat, îi era teribil de frică. Dacă eu ratam, însemna că el trăise chiar degeaba. Ar fi îmbătrînit ca un eunuc, de pază la ușa unui harem care nu era al lui și cu care nu avea ce face. Toată fantastica lui genealogie s-ar fi dovedit inutilă. Ar fi trebuit să mai treacă cine știe câte sute de ani
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
noapte, muzica mugea și vuia, vibra și tiuia acaparator. Saxofonistul și Elena lui ocupau vila de metal și sticlă care fusese ridicată pe fundațiile fostului bloc. Înconjurați de puternicul miros de ozon, trăiau liniștiți, începură să-și dea seama că îmbătrînesc când își căsătoriră băiatul. Profesorul era recunoscut ca un impresar genial, dar de la un timp nimeni nu părea să mai aibă nevoie de el. Mai era invitat pe la congrese, ca președinte onorific, dar ceea ce i se cerea, mereu și mereu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un element intern al imensului corp. În momentul în care Soarele explodă, aruncând în spațiu, sub forma unei văpăi purpurii și violete, scânteind din milioane de franje, materie volatilă ca eterul, arhitectul își începu migrația lentă spre centrul galaxiei. Universul îmbătrînea, se scofâlcise ca o smochină. Materia lui se fărâmița ca putregaiul. Până și spațiul interstelar, altădată flexibil, aburos, plin de nori de metan și fire de praf auriu, devenise aspru și rigid. Prin el înainta acum arhitectul, ca o nebuloasă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
chiar dacă vrei să te oprești nu o să mai poți, de exemplu ca și cum ți-ar fi foame și ar cere de mâncare, sau ca și cum ți ar fi sete și vrei să bei, distrugându-ți organismul, plămânii; creierul o va lua razna, îmbătrânești mai repede și în final ele pot provoca moartea. Drogurile îți distrug propria viață, nu mai ești la fel ca ceilalți, ești dat la o parte de celelalte persoane, nimeni nu o să te mai asculte. Ele nu îți distrug numai
Fii conştient. Drogurile îţi opresc zborul. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Pamfil Andreea Dumitriţa, Romanescu Anca-Raluca () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2002]
-
ascultat-o cum vorbea politicos, probabil lui Mantu, și cum mulțumea pentru bunăvoință. ― Mă duc să aranjez odaia, îmi spuse. M-am bucurat că pleacă și că pot acum ofta în voie și plânge. Mă străbătu deodată gândul că am îmbătrînit și că părul mi-e alb de supărare, și sării în sus, ca să mă uit în oglindă. De-abia mă recunoscui. Fața îmi era palidă, suptă, uscată, și sprînceneîe răvășite, parcă le smulsesem; nu știu ce dungă se adâncise la colțul buzelor
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
În orice caz, îl întrerupse Cladova, nu s-a schimbat prea mult. De când am văzut-o întîia oară, parcă ar fi rămas aceeași... - Cred că te înșeli. În ultimii ani s-a schimbat destul de mult. Nu pot spune că a îmbătrînit, dar nu mai e Leana de prin 1930 sau 1935. Nu vă mai vorbesc de cum era prin 1920-21, la " Floarea-soarelui", când se oprea pe la mese și uneori sorbea din paharul vreunui tinerel. Pe Leana de-atunci n-ați apucat-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
m-a văzut sau s-a făcut că nu mă vede. Era, o dată, cu un grup întreg... -Tot atât de tânără și frumoasă? îl întrerupse Condurachi. Manole îi puse mina pe umăr. - Mon cher, n-ai să mă crezi, a îmbătrînit îngrozitor. E de nerecunoscut! Ce mai încolo și-ncoace, când am zărit-o ultima oară, primăvara trecută, era o babă! Eleazar se opri brusc în mijlocul odăii. - Mă asculți, sau preferi să te uiți pe fereastră? - Te ascult, spuse Lorinț, dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
caute începutul, pentru că îl va găsi de la sine, fără nici un efort. De-abia atunci Maria da Maria își dădu seama că plânge. - De ce te uiți așa la mine? o întrebă Marina. Pentru că plâng sau pentru că ți se pare c-am îmbătrînit peste noapte? Nu-i lăsă timp să răspundă. - Ah! dacă aș ști să răspund la întrebarea aceasta, câte alte răspunsuri nu ne-ar cere să le mai întrebăm o dată, și apoi încă o dată, încă o dată... De câteva zile, ploua mărunt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
stâng, privind absent în fața lui. Stătea așa, probabil, de mult timp, pentru că Ieronim, văzând că tăcerea se prelungește, crezuse că Antim plecase în oraș. Dar îl găsise la locul lui obișnuit, cu violoncelul lângă el, cu privirile pierdute. - Încep să îmbătrînesc, îi spuse încercînd să zâmbească. Am prea multe amintiri... - Un artist nu îmbătrînește niciodată, Oncle Vania, îl întrerupse Ieronim, brusc emoționat. Dacă ne-a pedepsit și pe noi Dumnezeu cu ceva, ne-a pedepsit cu tinerețe fără bătrânețe. Recunosc, pedeapsa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
văzând că tăcerea se prelungește, crezuse că Antim plecase în oraș. Dar îl găsise la locul lui obișnuit, cu violoncelul lângă el, cu privirile pierdute. - Încep să îmbătrînesc, îi spuse încercînd să zâmbească. Am prea multe amintiri... - Un artist nu îmbătrînește niciodată, Oncle Vania, îl întrerupse Ieronim, brusc emoționat. Dacă ne-a pedepsit și pe noi Dumnezeu cu ceva, ne-a pedepsit cu tinerețe fără bătrânețe. Recunosc, pedeapsa e grea, dar ce putem face? Asta ne-a fost ursita... - Tinerețe fără
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Cișmigiu, merge țeapăn, cu burta-nainte, burtă de negustor, așa cum ăla bătrânu, tăticu, oltean prizărit, n-a avut niciodată. Ăsta era ofu lui : Ce fel de negustor oi fi io dacă nu am burtă ? i se tot plângea când mai îmbătrânise. Da omu ei, el așa a fost toată viața : nalt și pântecos. Și merge țeapăn, calcă apăsat, cu burta înainte, și se uită cu jind la plăcintăria din colț și la sticlele cu Cico. Ea-i mai strecoară câte-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la ureche. La urmă, se dregea c-o ciorbă de burtă, era cu chef și pleca acasă cu birjă ; de câteva ori, a fost așa, la cules de vii, da ține minte și-acu, parc-a fost ieri... A mai îmbătrânit ei acu, da tot așa le place : să prăjească o tigaie de carne și de cârnați și să-ntingă cu pâinea-n sos... Și c-un castron mare de murături, și cu-o țuică... Omul care nu mănâncă e lingav
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
micu într-o chichineață de la mansardă. Și pramatia de Niki tocmai atunci își găsise să plece la o Matracucă. O vreme madam Ioaniu a zis c-o să puie la loc felinarile când o să scape de chiriași ; p-ormă a mai îmbătrânit și ea, p ormă a plecat și Tudor, băiatu. Ditamai căsoiu pustiu, numa Ivona și cu bărba-su, acu la ce să le mai puie ? S-a cojit și casa p-afară, cin’ să mai stea iar s-o tencuiască ? Poate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a mutat aciia ! Granguri mari trebe să fie, boieri noi, mari comuniști, alde Daniel, alde Zahareștii. Boieri noi, boierii vechi - care-a murit, care s-a scăpătat, care-a fugit în străinătate, care mai fuge și-acuma... Casele lor a îmbătrânit și ele, e și ele pe ducă. Uite și la casa lu madam Ioaniu, cojită toată p-afară. S-a dus și biata madam Ioaniu, s-a dus și sor-sa, Patroana, s-a dus și bărbații lor, acu vezi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
salata orientală, doi de fiecare, zicea, și uite-așa umbla pân bucătărie, cu țigarea-n colțu gurii, ca generalu. Și dacă se trezea la masă cu unu-n plus, musai cineva rămânea cu farfuria goală. Dată dracului a fost, și de ce îmbătrânea, d-aia se făcea mai cărpănoasă, altfel, în vremile bune, când pleca seara, tot îi mai strecura în țoașcă ceva : mai o cutie de pate, mai o conservă, mai niște prăjituri uscate, mai o bucată de cașcaval. Odată, ține minte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
le ncoa, io sunt lada de gunoi... Și ce mai râdea baba ! Râdea, și-i trăgea la cafele, și-i mai trăgea și cu paharu, și-i plăcea și să mănânce, s-o vezi ce mai hăpăia la masă... De ce-mbătrânea, d-aia se făcea mai lacomă. Se scoală de pe piatra rece, a amorțit, o înjunghie picioarele mai rău ca az-dimineață. Și-o și trece, de-abia se mai ține, de ce-mbătrânește omu, și bășica udului i se slăbește. D-aia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-o vezi ce mai hăpăia la masă... De ce-mbătrânea, d-aia se făcea mai lacomă. Se scoală de pe piatra rece, a amorțit, o înjunghie picioarele mai rău ca az-dimineață. Și-o și trece, de-abia se mai ține, de ce-mbătrânește omu, și bășica udului i se slăbește. D-aia nici nu-i vine să plece, poate vine Nebuna și-i dă drumu-n casă. Mai face câțiva pași, mai se uită la poartă, poate apare Ivona, dar-ar dracu-n ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de la ea nimic. Era vicleană ca vulpea și tăcea ca mormântu. Da odată tot a scăpat-o gura. Sta ele-amândouă, ea turuia la mașină, baba era cocoțată-n fotoliu, ca țiganu-mpărat, și dă i, și dă-i cu poveștile. De ce-mbătrânea, o clipă nu-i mai tăcea gura. Și tot cu bărba-su de-al doilea, cu Ioaniu. Ani de zile tăcuse mâlc și nici numele nu i-l pomenise, da acu, de când lua pensie de pe urma lui, și la telefon tot așa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aur, cu fir de argint, cu etichete sclipicioase. Și ce dopuri avea ! Și ce sticlă brumată, albastră, verzuie, nu se-ndura baba nici la obzeci de ani să le arunce... Venea baba pâș pâș, greoaie, și pieptoasă, și cocârjată, de ce-mbătrânea, de-aia se cocârja și i se lungise și nasu. I se făcuse nasu coroiat. Și-așeza pe masă sticluțele și se uita la ele. Asta a fost când... începea. Și-amintea de toate, când le primise, dată dracului ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dracului, și nu vezi de la ea un cap de ață. La ce le-o strânge, la ce le-o ține, că n-o să le ia cu ea în pământ ! Prefăcută și cărpănoasă, d-aia o și înșală bărba-su ! Și de ce îmbătrânește, d-aia se face mai cărpănoasă. — Dar-ar dracu-n tine și-n cinzeci de leii tăi... Tropăie pe loc, să se mai încălzească puțin, și pe urmă se-apleacă gemând, ce ți-o fi și cu asta, ce greu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mort pe loc, și atunci mai mare necazu... Așa că-l bodogăne ea ce-l bodogăne, da vine și-l încheie. Se apleacă, strânge pungile de plastic, le-mpăturește și le pune-n țoașcă. Face toate astea încet, de când a mai îmbătrânit, nu mai e așa repezită. Da nici nu-i vine să plece, nu se ndură... Nu se-ndură, când se gândește că a făcut drumu degeaba. Cap sec, cap sec, își șoptește singură, ocolește burlanu de lângă scară, dă colțul casei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
una, o zi la alta, de nicăieri nu se-ntorcea cu mâna goală, mai și schimba o vorbă, mai afla una-alta. Și ele se bătea care s-o cheme. Cucoane mari fusese, da acu le ajunsese greu : mai și îmbătrânise, le scosese din casele lor, de unde-avea niște palate, ajunsese de sta și pân pivnițe, și pân poduri, vai de capu lor ajunsese. Era una de fusese ditamai prințesa, ș-acu spăla rufe într-un garaj, uite-așa boccele de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu te mai las să pleci d-acasă ! Că uite ce-mi bate inima ! Haidi, haidi, lighioană bătrână, i-am zis io. Da chiar așa era : îi bătea inima ca niște ciocane. Așa s-a făcut de fricos de când a îmbătrânit ! Haidi, haidi, lighioană bătrână, i-am zis, acu ți-e frică să nu mor, și toată viața ce rău de clanță ai fost ! Lasă, face, că e alții mai răi, că altfel am fi stat patrujnouă de ani împreună ? Ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]