4,343 matches
-
celui ce visează. Însă, dat fiind că sunt adesea prezente în cimitire, aceste conifere pot indica, în mod paradoxal, teama de moarte. Cedru Pe lângă semnificația de eternitate, înălțimea trunchiului și a ramurilor face din cedru întruchiparea măreției sufletului și a înălțării spirituale, în timp ce soliditatea lemnului îl asociază cu forța și cu puterea. Stejar Stejarul este copacul cel mai încărcat de simboluri și cel mai venerat în toate culturile. Exprimă forța, soliditatea și sănătatea (etimologie comună a termenilor robustețe și stejar, robur
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
el. Pușca are și o semnificație de pedeapsă. Vinovații sunt împușcați. Se poate deci ca în visele respective să fie evidențiată culpabilitatea, fondată sau nu, simțită de către persoana în cauză. Secure Securea exprimă separarea directă și brutală, dar necesară pentru înălțarea spirituală a omului. Ea rupe pentru a elibera sau pentru a permite scoaterea adevărului la lumină. Instrument al decapitării, ea separă capul de trup, ceea ce, într-o perspectivă simbolică, poate fi interpretat ca revelare a sufletului pur, eliberat de legăturile
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
excesului de blândețe). Frumusețe, urâțenie În plan simbolic, frumusețea și urâțenia nu se raportează la înfățișarea persoanei ori la estetismul unui obiect sau al unui peisaj, ci la puritatea sufletului. Astfel, un suflet de o mare frumusețe reprezintă dorința de înălțare, evoluția interioară reală a subiectului; la polul opus, o ființă urâtă exprimă tendințele inferioare cărora li se abandonează persoana în cauză. Interpretarea este cu atât mai exactă cu cât este însoțită de sentimente de frică și de teroare pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
noțiunea de șantaj. În vis, poate fi interpretat ca o manipulare tolerată; subiectul este determinat să joace după cum „i se cântă”. Șirag de mătănii Mătăniile sunt suportul meditației și al rugăciunii. Îi dau adesea visului o dimensiune spirituală și exprimă înălțarea sufletului. Însă, într-o abordare mai profană și negativă, indică lunga listă de dorințe și de probleme («un șirag de reproșuri», de exemplu). Cărbune Cărbunele simbolizează bogăția, însă o bogăție ce nu este obținută decât cu prețul unei munci epuizante
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
căuta, a găsi Interpretarea depinde de obiectul căutării (raportarea se va face la acest obiect), dar ea este nuanțată în funcție de rezultat: - căutarea indică faptul că subiectul este angajat într-o activitate de transformare interioară, este animat de o dorință de înălțare sau de comprehensiune; în orice caz, dezvăluie atitudinea activă și responsabilă a persoanei; - dacă cel ce visează găsește un obiect, o ieșire, un element oarecare, înseamnă că este gata să ajungă la soluție, la adevăr. Este pe drumul cel bun
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
interpreta, în funcție de percepția și convingerea personală, ca exprimând un sentiment de fatalitate sau, dimpotrivă, o dorință de cunoaștere a propriei persoane și de descoperire a drumului ce trebuie urmat. Astronautul este prin excelență pionierul, aventurierul timpurilor moderne. Reprezintă, prin urmare, înălțarea interioară și spirituală a subiectului, dorința de a se depăși, dar și dorința de a îndrepta spre necunoscut, spre teritorii (afective, profesionale, materiale) încă neexplorate. Lună Contrar soarelui, luna este asociată mamei. Ea posedă o polaritate feminină și pasivă. Pune
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
arenei și scenei (vezi aceste două cuvinte); - clovnul este o invitație la detașare, la a privi lucrurile cu umor, la a râde cu sinceritate de propriile defectele ; - îmblânzitorul simbolizează stăpânirea instinctelor și a pulsiunilor; - trapezistul trimite la ideile de lejeritate, înălțare, detașare (vezi Pasăre); - acrobatul și jongleurul exprimă ușurința și suplețea comportamentului, dar și instabilitatea (obligația de a jongla cu finanțele ori cu relațiile amoroase). Foarfece, a tăia În alegoria greacă a destinului, reprezentată de cele trei Moire, Apolo este cel
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
uneori brutale, dar naturale și adevărate. Astfel, în visul: - pozitiv, dezvăluie caracterul autentic și pur al unei acțiuni sau atitudini; - negativ, supunerea față de simțuri, absența rafinamentului și a civilizației. Prin urmare, epilarea corespunde fie unei îndepărtări de natură, fie unei înălțări interioare. Interpretarea depinde, în parte, de celelalte elemente ale visului. Este totuși posibil să se considere că depășirea condiției presupune abandonarea spiritului animalic. Piept, tors, sâni Sânii, în plan simbolic, au mai mult semnificația alăptării decât o conotație sexuală. Evocă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Este expresia unei transformări involutive. Este lumea infernală, haotică și depravată care pătează și maculează albul inocenței și al purității. În schimb, dacă nuanța este naturală și perfectă, așa cum o găsim în onix, cerneală, abanos, devine simbolul purității și al înălțării. La modul general, are o semnificație negativă de cădere, în Occident, iar în Orient una pozitivă de perfecțiune. În vise, este adesea revelator pentru dimensiunea ascunsă a ființei sau a unui element, a neliniștii pe care acest mister o sugerează
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
să aibă un sentiment de abandon (termenul «deșert» vine de la verbul latin deserere, „a abandona”), de eșec, de penibil, sentiment sporit de imensitatea (asemenea deșertului) a sarcinii ce trebuie îndeplinite. Dar deșertul are și o semnificație spirituală de purificare și înălțare. Loc suprem al confruntării cu forțele răului, omul sfânt iese victorios, în timp ce omul slab este învins. De aici, deșertul este, la fel ca oglinda, revelator pentru suflet. În vis, el indică iminența unei lupte interioare sau reale și retragerea din
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
este adesea lent, penibil, chiar interminabil (cel ce visează urcă o scară fără sfârșit). În acest ultim caz, visul dezvăluie importanța eforturilor depuse și absența rezultatelor; însă ascensiunea este întotdeauna un semn favorabil, deoarece indică măreția scopurilor și dorința de înălțare; - dacă este în partea de sus, obiectivul este atins. Însă dacă cel ce visează coboară treptele sau scara, visul capătă o semnificație negativă. Indică regresul, deziluzia, descreșterea. A eșua Eșecul corespunde unei semnificații negative, dar adesea este mai revelator în privința
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Visul este o mărturie a progresului celui ce visează. Tămâie Tămâia înnobilează sufletul în trei moduri: - prin foc, în sensul său purificator; - prin fum, care, urcând spre cer, ghidează ascensiunea spirituală; - prin subtilitatea parfumului, care șterge mirosurile vulgare și profane. Înălțarea este de altfel redată prin verbul «a tămâia» care, în sens figurat, exprimă faptul de a purta înspre nori, de a admira și de a onora. Copil, adolescent A visa propriii copii e ceva foarte frecvent și indică, în general
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
excesul de virtute i-a atras pe cei șapte demoni În suflet, aceștia Împiedicând-o să devină theotokos. Maria Magdalena a fost cea care l-a convins pe Iosif din Arimateea să-și dea mormântul pentru Îngroparea lui Isus. După Înălțare, ea pleacă la Roma pentru a-i cere lui Tiberiu judecarea celor vinovați de răstignire. Apoi Încreștinează Galia, Împreună cu Lazăr și Maximin. Revine pentru scurtă vreme la Ierusalim, iar de acolo pleacă la Efes, unde se Întâlnește cu apostolul Ioan
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Marta deținea casa din Betania, iar Lazăr stăpânea o bună parte din Ierusalim. Scăldându-se În bani, tânăra aristocrată ducea o viață de plăcere și desfrâu, până când Îl Întâlnește pe Isus, care o convertește. Extraordinara ei poveste Începe Însă după Înălțarea la cer a Domnului. Împreună cu fratele, cu sora ei și cu Maximin, unul din cei șaptezeci și doi de ucenici, Maria Magdalena se Îmbarcă și ajunge la Marsilia. Aici are o scurtă perioadă misionară. Evanghelizează o parte din populația păgână, Între care
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Maria (se invocă 19,25-26). Scena va fi invocată, drept argument, și pentru punctul 3. 2. Anonimatul se explică prin faptul că avem de-a face cu o femeie, prost văzută În anturajul masculin al lui Isus, mai ales după Înălțare. Autoritatea unei femei ar fi fost contestată atât În interiorul comunității ioaneice, cât și În afara ei. 3. Autoritatea asupra celorlalți discipoli este argumentată de Esther De Boer tot prin episoadele invocate la punctul 1: Cina și Noli me tangere. Așezarea capului
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
act socotit ireparabil. Efectul „convertirii” este salvarea; efectul disperării este moartea. Dacă Iuda ar fi trecut printr-o convertire, el s-ar fi Întors la ucenici și ar fi primit iertarea lui Isus, ar fi asistat la Înviere și la Înălțare. Ar fi Înțeles importanța actului său. Disperarea Însă l-a făcut să se rupă, abia acum, definitiv de Mântuitor, cufundându-se Într-o singurătate absolută, fără speranță. „Și plecând, s-a spânzurat”. Cuprins de remușcări, Iuda Își ia singur viața
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
elaborată În Fil. 2,7, se referă la Întruparea Sa; faptul că „s-a smerit pe Sine” (etapeinosen heauton) se referă la Patimi și la moarte. Această Întreagă mișcare, de la unirea cu Tatăl, prin Încarnare, prin „moartea pe cruce” până la Înălțare, este esențială pentru ca toți cei Încorporați În viața Lui prin botez și credință să se Împărtășească dintr-Însul În slava Sa (Rom. 6). De ce Însă acest lucru presupune și trădarea? Economia aceasta continuă practica sacrificială iudaică: Isus este „jertfa cea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Asociația Ziariștilor din Țara Bârsei și în Sindicatul Presei din Ardeal și Banat. Poezia lui B.-L., mult îndatorată unor modele, este, în ceea ce are particular, o râvnă a „țintelor mari”. Meditația afirmă, pe tipare romantice, orgoliul spiritului și aspirația înălțării la „lumea ideală” (Destinul, O, noi, stăpâni vremelnici). Tumultul căutării dumnezeirii și iubirea domină „nemilostivul amar” al existenței (Învingătoare), iar înfiorarea, smerenia sunt mereu concurate de un conceptualism locvace. Iubirea de țară e un motiv omniprezent, pasajelor în lamento, ce
BRAN-LEMENY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285858_a_287187]
-
face lungi voiajuri în Palestina, Egipt, Macedonia, Muntele Athos). În țară îi apăreau, prin grija lui Gh. Sion, volumele Cântece și plângeri (1852) și Poeziile vechi și noue ale d-lui Bolintineanu (1855), urmate de romanul Manoil sau Căderea și înălțarea omului prin femeie (1855) și de Călătorii în Palestina și Egipt (1856). În 1857 i se permite să se întoarcă în patrie. Se dedică luptei pentru unirea Principatelor: scoate ziarul unionist „Dâmbovița” (1858), sprijină alegerea ca domnitor al Moldovei și
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
Înseamnă deschidere interioară și comuniune cu Dumnezeu-Tatăl. O relație bazată pe iubire, În care omul nu este niciodată singur. Iubirea va transforma suferința În plenitudine, iar mântuirea interioară va Înnobila umanul, Înălțându-l și Întărindu-1. Catharsisul este purificare. Mântuirea este Înălțarea și transfigurarea umanului prin comuniunea iubirii dintre om și Dumnezeu. În cazul vinovăției tragice, eroul este singur În lupta cu destinul. În cazul păcatului, omul suferă, dar sfârșește prin a se reîntoarce la Dumnezeu. În perspectiva unei morale raționaliste, vinovăția
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
iluminismului european. În volumul Bibliotecă desfătătoare și plină de învățătură, apărut în 1830, adună patru povestiri tălmăcite din Pascal, Boileau, Voltaire, Montesquieu. În același an mai apar Mitologhie pre limba românească, precum și Mărimea românilor sau Băgare de seamă asupra pricinilor înălțării și căderii lor, tălmăcire a scrierii Considérations sur leș causes de la grandeur des Romains et de leur décadence de Montesquieu, iar în 1831 este imprimata traducerea după Zadig de Voltaire. În prefețele la aceste transpuneri, C. vorbește despre strădania lui
CAPAŢINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286080_a_287409]
-
sur leș révolutions des empires de Volney, n-au fost tipărite. Traduceri: [Pascal, Boileau, Voltaire, Montesquieu], în Biblioteca desfătătoare și plină de învățătură, Sibiu, 1830; Mitologhie pre limba românească, [Sibiu], 1830; Montesquieu, Mărimea românilor sau Băgare de seamă asupra pricinilor înălțării și căderii lor, [Sibiu], 1830; Voltaire, Sadic sau Ursitoarea, f.l. 1831. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XIX, I, 126-127; Bogdan-Duică, Ist. lit., 217-219; Piru, Ist. lit., ÎI, 30-31; Cornea, Originile, passim; Dicț. lit. 1900, 176. G.D.
CAPAŢINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286080_a_287409]
-
muzical. Muzica reprezintă arta de a exprima sentimente și idei cu ajutorul sunetelor combinate într-o manieră specifică, declanșând procese afective dintre cele mai variate și neașteptate, de la emoția muzicală, cu o gamă largă de manifestare (bucurie, trăire interioară, sentimentul armoniei, înălțare spirituală), până la descărcări explozive de exaltare colerică. Fiind cea mai complexă artă și, în același timp, accesibilă tuturor oamenilor, muzica dispune de cel mai fin și penetrant limbaj artistic- sunetul muzical -, ca element sonor fundamental cu care operează. Cercetările au
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
să accentueze senzația ciudată. Turnurile gri păreau niște cruci de beton într-un cimitir imens ce marcau locurile de odihnă veșnică a celor care încă n-au murit. Pe străzi, pe trotuare, mașinile, din ce în ce mai rare, și pietonii, din ce în ce mai grăbiți odată cu înălțarea discului solar pe bolta cerului, semănau izbitor de tare cu niște furnici, cu niște gândaci care, dând de o sursă de hrană, o invadează și o consumă, o transportă până în vizuina lor și acolo o depun pentru iarna ce va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la Tariverde s-au așezat coloniști germani. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Cogealac, ce cuprindea și așezarea izolată Cainac-Baș, avea: 437 de case, 5 prăvălii, 10 mori și 279 de fântâni. Exista o singură biserică ortodoxă având hramul "Înălțarea Domnului", construită în anul 1892 în satul Inan-Ceșme. În satele Cogealac și Tariverde exista câte o casă de rugăciune a locuitorilor germani, în timp ce, în satul Cogealac exista și o geamie. Populația comunei Cogealac era, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]