2,851 matches
-
observat că Josh arăta cam palid și transpirat În timp ce se trecea de la un copil la altul pachetul cu cadouri și am reușit să-l scot pe hol, dar pe când eu mă luptam să deschid ușa din față, el și-a Înșirat gustarea de la petrecere pe traversa din hol. Apoi a apărut mama lui, care a țipat: „Ce-a pățit puiul meu, Joshie?“ Am reușit să-mi Înghit replica evidentă: s-a Întâmplat că puiul tău, Joshie, tocmai a compromis un kelim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
picioare. Pupici, Julie Mulțumesc cerului, Julie era încă cu Charlie. Deși fusese, indiscutabil, răutăcios în legătură cu incidentul Advil și luasem hotărârea majoră să nu-i mai vorbesc vreodată, o făcea fericită pe Julie. Nimic altceva nu conta. Celelalte mesaje de la Julie înșirau diversele ei cumpărături în detalii dikensiene. Scotocise, mai ales, după toalete semnate Marc Jacobs, expuse la Colette. Cam ciudat, de vreme ce putea să le cumpere mai ieftin acasă în New York, din Mercer Street. Dar, după cum spunea ea: „Uite ce-i, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de frontieră era o tranzacție unică, ce dezamorsa magia tuturor celorlalte. Așteptam să-mi ordone să ies din mașină și să-mi facă o percheziție corporală agresivă, Înainte de a se pune pe dezmembrat tot Renault-ul pînă avea să-l lase Înșirat pe marginea drumului ca pe un set de prezentare. Dar el Își pierduse interesul față de mine cînd observase cu celălalt ochi un autobuz plin cu lucrători nomazi marocani care veniseră cu feribotul de la Tanger. Abandonînd percheziționarea camionetei și a Încărcăturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Frank. Am pornit cu mașina pe aleea din fața hotelului Los Monteros și am intrat pe șoseaua de coastă către Malaga, trăgînd de volan cu atîta furie, Încît a Început să-mi curgă sînge de sub unghia degetului mare. Pe margine se Înșirau firme de neon, reclame la beach-baruri, restaurante pescărești și cluburi de noapte În aer liber, un baraj de semnale care aproape că Înăbușea alarmele stridente ce răsunau dinspre judecătoria din Marbella. Frank era nevinovat; practic toată lumea implicată În investigație era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Am mîncat de unul singur, trăgînd de bouillabaisse(##notă Supă de pește și crustacee, specifică bucătăriei franțuzești.##) cît am putut de mult fără să stîrnesc curiozitatea surorilor Keswick. Era ora unsprezece cînd am plecat de la restaurant, iar cluburile de noapte Înșirate de-a lungul cheiului tocmai Își Începeau programul, umplînd tot portul cu muzica lui bubuitoare. M-am oprit puțin lîngă atelier și am privit Îndelung șalupa uriașă la care Îl găsisem pe Andersson lucrînd. Mi-o și imaginam Învingînd fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și bilete de loterie rupte ca să ajungă să citească un anunț decolorat despre o reuniune dansantă pentru persoane de peste cincizeci de ani la centrul social din Costasol. Fără să mă aștepte, traversă Încăperea goală și ieși prin parcare către vilele Înșirate pe latura de vest a pieței. Grădini de prundiș presărat cu cactuși și suculente decolorate duceau către terasele umbrite, pe care mobilierul de plajă Își aștepta ocupanții umani de la ceas de seară, ca niște carcase chitinoase abandonate temporar de gîzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fac așa ceva, Charles... dar trebuie făcute sacrificii. — Cel puțin nu-i Aston Martinul tău. — Mă refeream la sacrificiile noastre - e un medicament amar, dar trebuie să-l Înghițim amîndoi... Am pornit-o pe șoseaua de centură, pe marginea căreia se Înșirau vilele și apartamentele mai ieftine, cu vedere spre autostrada Malaga. Panouri vopsite de mînă cu inscripția „De vînzare“ atîrnau din balcoane, ceea ce m-a făcut să presupun că dezvoltatorii olandezo-germani vînduseră proprietățile la preț redus. — Hai la casa aia de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ținîndu-se de balustradă, Își fluturară rachetele către un car alegoric care trecea pe sub noi. — Dumnezeule mare! Aia e Fiona Taylor? — Super-tare - e goală pușcă! Pe platformă, concepută de Clubul de Arte Costasol, era Înfățișat atelierul unui artist. Șase șevalete se Înșirau la un capăt al scenei, iar În fața lor stăteau artiști În haine de lucru victoriene, care făceau schițe În cărbune și creion. Un sculptor, Teddy Taylor, otorinolaringolog din Purley, lucra la masa lui, modelînd din lut trupul nevestei sale blonde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de el. Ai nevoie de energia și de naivitatea lui. — Supraviețuim noi și fără el. Odată ce s-a pornit caruselul, nu mai are nevoie de-atîtea brînciuri să rămînă În mișcare. — Așa crezi tu, spuse ea, privind la pueblele din zare Înșirate de-a lungul țărmului, cu zidurile lor albe strălucind În soare. Încotro pleacă? — Mai departe pe linia țărmului. Calahonda - e un complex uriaș. SÎnt la vreo zece mii de englezi acolo. — Mare surpriză o să le facă. Deci pleacă mai departe, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și cam după vreo jumătate de zi, retrăgându-se și mai scăzând apa cu vreo jumătate de metru, am început să dăm jos coloana de burlane și am pus-o în curmeziș pe galerie și demontând conducta de apă, am înșirat-o pe burlane, să încercăm a face pod, pe care să ne putem sustrage din această urâcioasă temniță Și când am ajuns la capătul nișei, s-a umflat altă viitură de apă, care iarăși ne-a alungat pe instalația sondei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
târându-se pe lângă ziduri Ciupind sunetele vântului Pentru a obține un picur de candoare... La, la, la, la... Mi-am amintit și de promisiunea de a-i înmâna, direct, sărmanei sale neveste, Cartea celor douăzeci și una de nopți, care-i va înșira informații fabuloase, inducându-i, implacabil, vătămătoare insomnii și vise rele. O pornesc cătinel, mergând agale, precum în urma unui alai de prizonieri istoviți, alai călăuzit de un bătrân satir beat ori bolnav? acompaniat de baba lui rea și sâcâitoare cu haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pentru muzica aleasă, de la el setea de alcool, abisalul suflet artistic și înzestrarea vocală. Spre marea lui mirare, Melanie, glăsuind aproape în șoaptă, ca și cum se sfia de indiscreția unor fantome, care puteau să li se strecoare în preajmă, pe nesimțite, înșiră o cu totul altă legendă: Acolo, în lagărul de robotă, mama a avut norocul să i se facă milă de ea unei femei-comisar, fata unui comandant de submarin al flotei marine sovietice din Baltica. Era fiica acelui nemilos Serghei Marinescov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
întredeschisă în omăt, după pasajul unui necunoscut care intrase ori ieșise, pe acolo, ceva mai devreme. O străbătu, fără măcar să-și aducă aminte că, deasupra ei, de la inscripția ruginită în fier forjat, cu dispoziție în arc de cerc, se mai înșirau niscaiva litere ale unor cuvinte precum Cimitirul israelit. Printre înscrisurile contorsionate de curgerea timpului, cutreiera arcușul aspru al viscolului lui făurar, executând, în scâncete și scârțâituri, subțiri arpegii eoliene. Vladimir nu încetă să dezavueze abandonul lui Nae Calaican, care o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și gândul ăsta mă strecură În spatele țigăncii dansatoare. Am Început și eu să mă bâțâi, palid și cu fălcile Încleștate, proptindu-mi bărbia de umărul dezgolit al mult râvnitei. Ca să-i șoptesc la ureche toate tâmpeniile pe care i le Înșira negrul. Ca să fiu mai limpede: traduceam chiar numai tâmpeniile, doar frazele În privința cărora eram sigur că nu-și vor găsi ecou În suflețelul zbuciumat al stripteuzei. Aș vrea să te cunosc mai bine, ai un corp minunat, mergi cumva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
unul singur acel fior, fără să se vadă, copleșit de toată această emoție prevestind șirurile de ani glorioși care aveau să vină, toată dragostea de care aveam să mă bucur, toate desfătările pe care mi le pregăteau bărbații și femeile Înșirați pe terasa În care, Încet-Încet, se cufundau toți În Întuneric: părinții mei, tanti Clara, vecinii noștri cuminți cu copii frumoși, preschimbându-se toți În umbre clătinate de văpaia câtorva lumânări, umbre de bărbați, femei și copii care, În vreme ce mă apropiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Interiorul nu arată nici îmbâcsit, nici prăfuit, pare chiar oarecum viu, lipsit de acel aer stătut caracteristic încăperilor nefolosite mult timp, datorită vizitelor regulate ale Rozaliei, administratoarea blocului, care o dată pe săptămână aerisea, mătura și ștergea praful. Cărțile, de obicei înșirate peste tot de trebuia mereu să mute câte un teanc atunci când primea musafiri, sunt acum ordonat aranjate în biblioteca modernă, modulară. Pe cotoarele aliniate în spatele cristalurilor mobile se disting numele unor scriitori: Mallarmé, Tolstoi, Goethe, Eliade, Zola, Sebastian. De pe unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ce te uiți ca boul la mine? Marș și aranjează piramida! Sau vrei să o fac eu, mă? În fața scenei hilare, câțiva soldați găsesc putere să zâmbească ascuns, pe sub tuleiele abia ieșite, marea majoritate însă stau cu nasurile în jos, înșirând cine știe ce gânduri în timp ce strecoară ritmic lingura printre buze. După servirea mesei, Marius asistă la depunerea armamentului în rastele și, după ce lasă comanda subofițerului Caraiman, părăsește îngândurat regimentul. Din nou se întreabă ce are de făcut. Sărăcia mijloacelor puse la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
La câteva zile după incident, Marius și Felix fumează comod așezați pe marginea unui șanț aflat în imediata apropiere a poligonului de tragere. E un cald atât de nesuferit, încât îți lasă impresia că te afli într-o saună uriașă. Înșirați pe marginea taluzului, soldații din cele două plutoane așteaptă toropiți, încercând să reziste arșiței. Dogoarea soarelui de iulie amorțește reacțiile, pista prăfuită de antrenament plină cu tot felul de obstacole pare mai neprietenoasă ca oricând. Străbătând infernul torid, ecoul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aranjează mai bine căciula pe frunte. Noaptea începe deja să-și cânte preludiul și începe sa simtă în cizmele îmblănite primele semene ale gerului aspru. Se gândește la oamenii lui. Bine camuflați în zăpada căzută din belșug, știe că sunt înșirați în jurul obiectivului, formând un cerc invizibil din mijlocul căruia nu trebuie să scape nimic. Ca și el, probabil că așteaptă nerăbdători începerea luptei dacă nu pentru altceva, măcar pentru că așa au avantajul să uite frigul pătrunzător. Se uită din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai au puțin și intră peste ei. Urlă un ordin scurt: Pachetele explozive! Pregătite din vreme pentru cazuri extreme și Marius prevăzuse aceste momente, sculele ucigașe-două grenade defensive legate la o cutie plină cu resturi metalice și sticlă pisată, așteaptă înșirate lângă perete. Sperase să fie folosite cât mai târziu, dar acum nu mai are importanță, urgența este să respingă și acest atac. Ce va face după, o să vadă atunci. Acum! Încărcăturile zboară pe ferestre și zgomotele exploziilor răsună peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
plutonului său operativ ca să apară iată acum avansat în grad și cu funcție importantă. Se pare că omul își găsise în sfârșit chemarea. La intrarea lui, privirile celorlați îl măsoară curioase și surprinse. Ocupă și el un loc pe scaunele înșirate la perete și așteaptă. Nu durează mult și ușa se deschide, făcând loc unei tinere femei cu chip smead, mai curând plăcut decât frumos. În colțul buzei superioare are o aluniță care înveselește trăsăturile reci și distante ale feței. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Împotrivă, a pierdut și a atras În destin pe toți; a murit probabil senin, cu demnitatea dinaintea decimării suferite, tot la sorți, de străbunii lui, desigur centurioni În Imperiul Roman. Așa gîndeam. Femeile acelea, cîteva, și bărbatul așezați pe scaunele Înșirate lîngă pereți păreau a nu mă observa; se cunoșteau Între ei, erau vecini, eu fiindu-le singurul necunoscut. Numai una dintre femei, tînără, În jur de treizeci și cinci de ani Își ridică ochii către mine și-mi făcu semn, cu politețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Adio, Temistocle Popa! Octavian URSULESCU Temistocle Popa a fost un colos al muzicii noastre ușoare, un creator de șlagăre (“hit maker”, cum le spun americanii acestor muzicieni dotați cu un har rar) cum n-au fost mulți. Nu înșirăm aici toate piesele sale de succes, sunt zeci, publicăm alăturat textul cu care am însoțit CD-ul editat de UCMR cu puțin timp înaintea morții sale și astfel vă reamintim doar câteva din titlurile sale celebre. Împlinise 92 de ani
Adio, Temistocle Popa! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83414_a_84739]
-
îi inspira lui Philippe Rossillon, neuitatul nostru Secretar General, spirit liber, deloc supus convențiilor, o interpretare pe care o ilustra năzdrăvan. îi plăcea să prelungească orizontal trupul Lupoaicei, emblema heraldică a Romei, iar gemenii adăugați sculpturii, la vremea Renașterii, se înșirau inumerabil în această versiune, deveneau un lanț perpetuu: chip de a sugera voios duzinele de herezi prin care dăinuie simbolic latinitatea. La Lupa Capitolina, bronzul celebru luat demult ca referință identitară și supus, iată, unei elastice extensii, nu este totuși
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
scriitorť..." Cu mouse-ul prin cultură Conștient de lucrurile de îmbunătățit în propria ogradă electronică (măcar e adusă la zi, ceea ce, veți vedea, nu-i puțin lucru...), Cronicarul s-a pornit să exploreze sfertul stîng al paginii România cultural|, unde sînt înșirate, alfabetic, legături spre site-urile mai tuturor revistelor culturale de la noi. Pentru Altitudini - cu un site, altminteri, frumos și funcțional - timpul s-a oprit în iulie 2007, la numărul 17. Revista, evident, continuă să apară. Un cititor de la distanță n-
Actualitatea - In memoriam Monica Lovinescu by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8346_a_9671]