3,138 matches
-
În Televiziune (greu de spus În ce măsură acțiuni efective ale manifestanților sau provocări ale Puterii). Iliescu a apelat din nou la „popor“, și așa au apărut În București pe 14 iunie mii de mineri din Valea Jiului În salopetele lor negre și Înarmați cu bâte. Printre ei, dirijându-i și stimulându-i, și falși „mineri“. Timp de două zile, În București a domnit teroarea. Au fost devastate sediile partidelor de opoziție, Universitatea și Institutul de Arhitectură. Erau vânați mai cu seamă intelectualii sau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
invitați. Ca măsură de precauție împotriva unor musafiri nepoftiți am angajat doi bodygarzi (unul machiat ca Frankenstein, celălalt purtând o mască reprezentându-l pe Dick Cheney) și i-am plasat în fața ușii de la intrare, dincolo de un cordon de catifea, fiecare înarmat cu o listă de oaspeți stropită cu sânge și cu un megafon. Petrecerea urma să fie filmată de unul dintre studenții mei. Am trecut pe lângă bucătărie, unde Jayne tăifăsuia cu femeile de la catering costumate sugestiv în vrăjitoare sau pisici cochete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mergeam împreună ca de obicei, miercurea, fiindcă asta nu mai conta în vis. La Buckley erau peste tot gărzi de pază. Începeau de la poartă, inspectând mașinile cu lanterne și verificând numele înscrisă pe lista lor. În parcare, alte gărzi - unele înarmate - insistând să verifice cărțile de identitate. Întregul contigent de elevi de la Buckley, de la grădiniță la clasa a 12-a, număra doar șase sute de suflete (în fiecare clasă aproximativ 40 de copii), iar în seara asta fuseseră invitați numai părinții copiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
semăna cu niște aripi - încolțiseră lateral din dreptul coastelor câinelui. Străpunseseră coșul pieptului și acum fâlfâiau descotorosindu-se de sângele și viscerele care le îngreuia mișcările. Se târa spre mine. Continuam să dau din picioare. Și, fără nici un efort, gura înarmată cu dinți se afundă din nou în pulpa mea dreaptă, mușcându-mă. M-am cabrat, urlând, și sângele descris un arc, stropind peretele atunci când gura câinelui de desprinse din mine. Se făcuse dintr-o dată frig în casă, dar fața îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sute fiind protejați de familiile arabe (Drepții între Drepți n-au fost puțini în rândul palestinienilor; ei trăiau în osmoză cu sefarzii, care dădeau uneori nume arăbești copiilor lor). Invers, în 1994, un colon din Kyriat Arba, Goldstein, a pătruns înarmat cu o pușcă-mitralieră în moscheea lui Abraham, în timpul rugăciunii: douăzeci și nouă de palestinieni uciși, aproape două sute de răniți. Un nebun, s-a spus atunci. Să zicem: un mic episod dintr-un război de o sută de ani. Pentru moment
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
figură de perlă rară). Care-i credința politică sau religioasă care nu funcționează cu rea-credință? Iar între nebunie și credință, care-i zeul care ar vedea diferența? Cea din urmă nu mută munții din loc de fiecare dată dar nu înarmându-te cu un altimetru și cu un teodolit ajungi în vârf. I-aș recomanda mai degrabă candidatului la titlul de erou autosugestia dinamică. Ce-ar fi decis de Gaulle dacă, pe 17 iunie 1940, ar fi strâns un sfat al
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cea plină de grație, artista, nestatornica ispitită să aprindă focul iubirii în toate inimile; Hera, frumusețea rece și severă care impune tuturor, prima dintre soțiile regelui zeilor și cea mai legitimă (a avut această calitate înaintea tuturor celorlalte) și Atena, înarmată cu lancea ei, strălucitoare toată sub casca-i, dar irascibilă și de care toți se tem un pic. Sau, cum am zice noi astăzi, și chiar în această ordine: divinitățile creștină, evreiască și islamică. Paris ezită; în ce-l privește
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
e un personaj bizar. De la 15 august, de când am ajuns în tabără și până la ziua aceasta", părintele lui Anton Holban (viitorul romancier) "încă nu s-a spălat, pentru care lucru bunul și burtosul doctor Rizescu a luat măsuri ca să se înarmeze o companie cu lopata de infanterie și o altă companie cu măturoaie și cu hârdaie cu apă, ca să poată curăți urechile domnului căpitan..." Nici o toleranță pentru generalul Tell, mărginit și absurd. Din aspra experiență a rezultat fragmentul Mergând spre Hârlău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și procente mari. Dar iată că domnul C. M. intră în legătură cu Mochi Fișer. Îi dă la mână ipotecă asupra tuturor moșiilor lui, casa o trece pe numele nevestei, și după ce își ia grija dinspre partea aceasta, după ce bine înțeles, s-a înarmat și cu un act asigurător din partea lui Mochi Fișer, când vin scadențele polițelor, domnia sa declară că nu mai plătește nimic: Falimentul e declarat. Peste două milioane și jumătate pierdute printr-această singură lovitură. Unele bănci au pierdut sute de mii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se ofilește un trandafir. lazuri = curături. grohotișuri = adunături de bolovani și morene. Braniște = rezervă domnească de pământuri. Seimeni îmbrăcați în roșu, darabani în haine cerchezești verzi, calarași cu bonte și nadragi albaștri și arnăuțime cu straie cusute cu fir și înarmată cu pistoale și iatagane. Fabrica de avioane Din orașul zis Arad Nu ne costă milioane Ci bătând fii lui Arpad. (Ionescu tipograful) Pământ mormânt Pavimentul, monumentum dovezi de viață îmbielșugată, ordonată și civilizată odinioară. harșaua calului jugu-dracului crengi îngemănate bizar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
târgul Baia nu mai are nicio legătură cu realitatea. După ce spune că regele a fost găzduit în centrul târgului, fără să fi știut în seara aceea, dar nici mai de dinainte că va fi atacat: „De aceea, auzind zarva, a înarmat pe dată partea mai bună și mai tare a oștirii sale și a ieșit împotriva dușmanilor săi, el cel dintâi, dând, în persoană, năvală asupra lor. La acest dintâi iureș, voievodul Ștefan și cu toată oastea lui n-au fost
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
era formată din țărani, după cum arată documentele interne sau cronicarii poloni. În cele patru mari campanii, care s-au desfășurat în timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1467, 1475, 1476 și 1497), oastea Moldovei s-a înfruntat cu trupe organizate și înarmate după sistemul oștilor din apusul Europei, când este vorba de oștile ungare și polone, ceea ce înseamnă că erau alcătuite, în cea mai mare parte din cavaleri și mercenari greu înarmați. Și oștile otomane aveau un nucleu format din oameni care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să afirmăm că și în oștile românești din secolele XIV-XV existau oameni bine înarmați, la fel ca cei din statele feudale apusene. O frescă de pe un stâlp din biserica Sfântul Nicolae din Curtea de Argeș reprezintă pe un cavaler înarmat așa cum erau înarmați cavalerii occidentali. La 22 iunie 1456, într-un document dat de Petru Aron, acesta făgăduia regelui Poloniei îi va trimite în ajutor “patru sute de lănci (sulițe) sau patru sute de călăreți cu lănci, înarmați cum se cuvine pentru război, cu cuirase
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mai mult îndeletnicirea războiului decât a păcii”, hărțuindu-se mereu cu tătarii, respingând năvălirile acestora sau năvălind ei în ținuturile controlate de tătari. “Oamenii sunt de felul lor șireți, cu trupul înalt și vârtos și sunt cruzi în război. Sunt înarmați cu sulițe foarte lungi, cu scut și cu sabie încovoiată, arme îndeosebi turcești, câțiva folosesc buzdugane de fier și cei mai mulți securea. Se încaieră la luptă cu atâta îndrăzneală, cu atâta dispreț de dușman și încredere în sine încât deseori cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
documente care ne îngăduie să vorbim despre cetele militare boierești. În ceata militară boierească intrau rudele boierului. Boierii aveau slugi la curtea boierească, datoare să păzească curtea boierului, să perceapă dările din satele stăpânite de boier. Înarmate, cum era toată lumea înarmată în vremea respectivă, slugile mergeau la oaste făcând parte din ceata boierului. S-a afirmat că “slugile boierești erau oameni de oaste călări de pe moșiile lor (boierilor) care în schimbul unor scutiri și concedări de pământ din domeniul boieresc slujeau alături de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
curțile episcopale. S-a spus că vornicii boierilor conduceau garnizoanele existente la curțile boierești. Din două documente, în care sunt pomeniți vornicii reiese că atribuțiile lor erau de ordin juridic. La curțile boierești erau slugi înarmate, cum mai toată lumea era înarmată în vremea respectivă; ele mergeau la război alături de boier intrând în alcătuirea cetelor boierești. Nu se poate vorbi însă de garnizoane! Este greu de crezut, însă, că în secolul al XV-lea Moldova era plină de curți boierești întărite. Până
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
eroului: „Sus, pe Cerna-n sus,/ Mulți voinici s-au dus,/ Dar câți mi s-au dus/ Toți mi s-au răpus./ Dintr-atâți voinici,/ De cinci mii ori cinci,/ Iovan Iorgovan,/ Fecior de râmlean,/ Frumos se gătea,/ Bine se-narma/ Și singur pleca/ Pentru vânătoare,/ Pentru-nsurătoare”. Traseul inițiatic este ascendent, atât prin urcarea de la câmpie spre munte, adică în Centrul Lumii, unde va avea loc confruntarea, cât și printr-o „elevație” către izvoarele Cernei și deci către preistoric și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu carul infernal al Sâlei: „Avea șeauă, și-avea frâu/ Chiar din o falcă de zmeu;/ Frâul e din năpârcele/ Oacheșe și frumușele,/ Tot din gură încleștate/ Și din coadă înnodate,/ Cum mai negre și ciudate”. Aflat la vârsta transformării, înarmat cu „trofee” ce sporesc puterea calului său, „pruncul” cu ochi negri, ca oricare alt erou ce face incursiuni în Haos, va actualiza modelul mitic și prin istețime. Etimologic vorbind, numele compus Bogdan-Damian/ Dămean/ Dimian conține toate datele învingătorului arhetipal: numele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care trebuie să treacă vânătoarea pentru a reuși constituie fazele formatoare pentru flăcău: mai întâi el trece pe la marginea de sat (lume) unde se fălește cerbul, îl zărește și își confirmă calificarea pentru planul sacru, aleargă acasă pentru a se înarma potrivit vânătorii arhetipale (arc și săgeată) și începe o perioadă cathartică: „La vânat să-mi iasă/ Pe munții Nistrului/ Și ai pustiului”. Peregrinarea prin geografia specific inițiatică este încheiată în mijlocul săptămânii, ca echivalent temporal al centrului cosmogonic și are aceleași
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
azoi! Ștefan cel Mare! Bravo Ștefan cel Mare! Și iapa necheza și-i stropea pe toți cu apă neîncepută și da niște pocnituri ca de pistol. Și toți elevii mari de la Școala Normală au format armata lui Ștefan cel Mare, înarmați cu ghioace țintuite și cu arcuri, ca pe vremea lui Ștefan cel Mare. Și într-un an n-am avut de lucru și am făcut o nuntă. Cum se face nunta: cu mire, am uitat cine a fost mire. Mireasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
pensiune, numită Platas. Eram frânt de oboseală, atât cea fizică, cât și cea interioară, rezultatul luptei dintre ideal și pragmatic. Detaliile acestei lupte nu se pot și nici nu încerc să le descriu. A doua zi, 16 august, m-am înarmat cu mult curaj și optimism pentru ultima etapă, de aprox. 20 de km, mult mai puțini decât ieri. A fost nevoie să- mi dau tălpile picioarelor din abundență cu analgezice, pentru a nu le mai simți. Și am reușit aproape
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
împotriva oricărei reguli de protocol, dar, probabil, se obișnuia la reuniunile tovărășești ale județenelor de partid. Am decis să nu fac nimic care ar putea deranja gândirea majorității, să mă supun întocmai regulilor gazdei. Am ieșit pe terasă, ne-am înarmat cu câte un pahar plin, după care a început să vorbească "El jefe": Tovarăși, iacă au trecut aproape trei luni de când tot aici îl întâmpinam pe tovarășul diplomat, trimis de M.A.E. să sprijine activitatea ambasadei. Eu cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ne-a dat-o tot Ghiță Dimitriu. În fața curții era un paltin destul de mare. Nu spunem nimănui și Într-o noapte Îl tăiem. Zis și făcut. Într-o seară pe la ora 2300, când se lăsase Întunericul și era liniște deplină, Înarmați cu un topor am dat asaltul asupra paltinului. N-au trecut nici zece minute și slujitorii poliției au fost pe noi. Pentru aplanarea situației conflictuale a intervenit tot “proprietarul”. Le-a explicat celor doi polițiști situația precară În care locuiam
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
la vreo carte a mea a constituit un atac premeditat. Dacă s-a întâmplat, e treaba criticului și el știe mai bine de ce nu i-a plăcut vreo carte de-a mea. E regretabil că poeții nu sunt mai bine înarmați sufletește atunci când își văd cărțile criticate, că depind atât de mult de tonul ca și de toana critică a cuiva, însă știu că sunt naturi mai sensibile și că exagerează disproporționat cu cauza. Poate cei care trăiesc în găști literare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
educațional gimnazial, liceal și universitar. E greu de crezut că universitarii care au preamărit colectivizarea din literatură, ar putea avea privirea suficient de curată spre a alege neghina ideologică din operele publicate sub regimul comunist. Ne trebuie tineri istorici literari înarmați cu o armătură teoretică care să le permită o corectă decelare critică, sub unghi axiologic, între literatura adevărată și maculatura comunistă. Ce înseamnă curaj în literatură? Te regăsești între "curajoșii" literari? Curajul în literatură este să te ocupi de literatură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]