87,487 matches
-
oameni pe care editorul a considerat, pare-se, că aparțin părții obscure ale istoriei. Întrerupând-o În mijlocul ideii, i-am aprins țigara. Ceilalți din poză? În fotografia ovală din ziar nu reușeam să disting decât secțiuni din bărbații care-l Încadrau pe Cancelarul Sănătății și partenerul său. Domnul Stânga era prezent cu o mână, În timp ce domnul Dreapta, cel cu spatele la cameră, doar cu un umăr vizibil, părea gata să se contopească cu umbrele. Dar chiar În prim-plan, am zărit fruntea plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Își mângâie ușor părul rar. L-am apucat de sub braț. Se sprijini de mine reținut, târșâindu-și picioarele spre locuința lui, cu spatele aplecat și pași mici. — Ne Îndreptăm spre front, ă, Knisch? Cele câteva smocuri de păr care-i Încadrau capul stăteau vâlvoi și, ca toți bătrânii, nu era bărbierit la fel de meticulos peste tot. Pe alocuri Își lipise bucăți de hârtie igienică pe fața ruginită. Am Încercat să le dezlipesc, dar domnul Vogelsang Își feri chipul și arătă spre ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cap furioasă și să exclame încetișor „Ah, Alice!“, ceea ce nu-l putea face pe Heshie decât s-o iubească și mai mult; și, bine-nțeles, același efect îl avea și asupra mea. Ah-Alice, cu pletele blonde săltându-i pe spate, încadrându-i chipul! Cum mai străbătea jumătate din lungimea terenului de joc, cu pasul ei elastic, exuberant! Ah-Alice, în fustița ei albă cu pantalonașii de satin albi strânși pe coapse și cu cizmulițele ei albe, care-i veneau până la jumătatea gambelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de frumoasă, cu niște pomeți atât de extraordinari, Încât era greu să nu rămâi cu ochii la ei. Fata obișnuită plecă de acolo curând și am văzut cum Hunter a continuat să converseze cu posesoarea pomeților frumoși. Chipul fetei era Încadrat de o perucă strălucitoare din păr drept, În stil japonez. Era Îmbrăcată cu o cămașă albă, cravată neagră și un kilt mini. Picioarele ei aveau lungimea nebunească specifică acelor creaturi Înalte și zvelte din Însorita Sardinie. În picioare avea pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
protector În legătură cu un golf: după cinci minute după ce ai intrat În el, golful devine, Într-un fel, proprietatea ta privată. — Este un vas minunat, remarcă Hunter, luând un binoclu și privind prin el. Ia privește. Mi-l trecu și mie. Încadrat de marile cercuri negre ale binoclului, vasul se vedea foarte bine: cu siguranță avea vreo 45 de metri lungime și două catarge În partea din față. Era super-elegant, cu coca lucioasă ca oglinda, care reflecta oceanul sclipitor. — Nu mă deranjează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Stridie se blochează. Și, din afara mașinii încuiate, înfundat și în surdină, Stridie strigă: N-aveți decât să mă aruncați în veceu, că tot niște oameni de rahat o să rămâneți. Și eu o să tot cresc! Helen semnalizează și începe să se încadreze în trafic — N-aveți decât să uitați de mine, zbiară Stridie. Cu chipul lui de diavol, roșu și schimonosit, arătându-și dinții mari și albi, zbiară: Dar asta nu-nseamnă că eu nu mai exist! Nu știu de ce, dar îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
semnalizare, cu ambele becuri, cel roșu și cel verde, aprinse. Eu, să fiu în locul ’mneavoastră, domnule, nu aș coborî aici... Bărbatul avea un accent greoi din West Country și o figură cabalină. O aură de păr de culoarea ghimbirului îi încadra figura ca un inel saturnian. Se uitase la mine cu o privire sinceră și îndatoritoare, apoi continuase. Trenul s-a oprit doar ca să ia apă - plecați imediat ce reușim să facem abur. Înainte să apuc să-mi dau seama despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sunt absurde. Și totuși, la nici douăzeci de iarzi de serviciu, mintea lui contempla imaginea unei fofoloance tinere și calde. O fofoloancă prin care încă nu ieșise capul unui bebeluș. O fofoloancă parfumată, cufundată în albituri brodate cu modele delicate. Încadrată de un abdomen plat, de șolduri suple, de marginea unui portjartier și de ciorapi închiși la culoare. — Oooh, gemu fără să vrea Margoulies și pătrunse prin ușile batante ce dădeau spre holul de primire de la Centrul de Sănătate Grove. Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
au fost înmormântați 13 împărați ai dinastiei. De aici, denumirea de Cele 13 Morminte Ming. Structura celor 13 locașuri funerare este identică cu cea a mausoleului Xiao. Pe axul zonei cu morminte, este poziționat "drumul sfânt''. Intrarea în zonă este încadrată de o arcadă din marmură cu o vechime de peste 450 de ani, conservată perfect. La mică distanță de arcadă este poarta principală, pe unde intra împăratul când participa la oficierea slujbelor. Complexul de morminte era înconjurat de un zid lung
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sub vălul ei. Așa, potrivit povestirii, metoda creșterii viermilor de mătase s-a răspândit până în Occident. Autenticitatea întâmplării este confirmată și de o gravură descoperită de un explorator ungur în Regiunea Autonomă Xingjiang-Uigură. Aceasta arată o nobilă, îmbrăcată somptuos și încadrată de slujnice. Cea din stânga arată cu degetul spre capul stăpânei. Este posibil ca aceasta să fie chiar prințesa care a dus viermii de mătase și semințele de dud în lumea occidentală. Originea și evoluția caracterelor chinezești Caracterul chinezesc este una
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pufnit sugestiv. Acest tablou idilic al fericirii mele, bănuiesc, vă Îndeamnă să subliniați ceea ce este și așa dureros de evident și vă Întrebați cu voce tare dacă nu mi-a trecut niciodată prin cap că e posibil să nu mă Încadrez exact În categoria „odrasle neajutorate”. Răspunsul foarte scurt la această Întrebare este : niciodată. Acum, cînd mă uit În urmă, Îmi dau seama că șirul de evenimente ce-aveau să culmineze aproape cu o tragedie, la care voi ajunge cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lui Hans Fuchs - omul care a utilizat pentru prima oară efectiv cercetările lui Gall În munca sa de anchetator al poliției - este semn clar de „Înclinații criminale” și „degenerare morală”. De fapt, În afara unui amănunt minor care mă descalifică, mă Încadrez perfect În categoria pe care Fuchs o numește monstrum humanum, cea mai abjectă specie de criminal. Știam că nu are nici un rost să-mi antrenez conștiința Într-o luptă pe care n-aveam nici o șansă s-o cîștig. Așa cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
niciodată perfect bărbierit, și nu avea niciodată barbă, Întotdeauna ziceai că nu e ras de două zile. În comisurile gurii lui se Întrezărea o anume amărăciune, iar ochii lui triști trădau un je ne sais quoi ironic. Jerry nu se Încadra decît vag În acest tipar, și anume În partea legată de whisky. Nu știam unde se duce atunci cînd mă lăsa singur noaptea, dar nu aducea niciodată cu el acasă vreo persoană interesantă. Tot ce aducea acasă erau niște cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
sau ai unui surghiunit care s-a Întors după mulți ani acasă și nu e fi sigur de primirea ce-l așteaptă. Era un bărbat Înalt și deșirat, ușor adus din spate, cu un păr negru Înspicat de fire cărunte, Încadrînd o față Îngustă dar expresivă, cu un nas nu tocmai drept și o gură foarte senzuală. Purta un costum de bună calitate, dar care părea cam neîngrijit. Ai fi zis că-i burlac, și totuși ceva În felul lui de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bisulfit, adăugă el, folosind o comparație ce nu-i aparținea. Developarea se face Încet, dezvăluind treptat imaginea. — Depinde de calitatea soluției, Johns, spuse Digby, surîzÎnd afabil - și se Întinse În fotoliu. Era un bărbat Între două vîrste, slab, cu fața Încadrată de o barbă neîngrijită. Cuta adîncă ce-i brăzda fruntea părea nelalocul ei, ca o cicatrice de floretă pe fruntea unui profesor. — Nici vorbă! zise Johns, folosind una din expresiile lui favorite. Va să zică, te-ai ocupat cu fotografia? — Crezi cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
povestindu-i cu răbdare isprăvile lui Mussolini. 2 Așezat În spatele unui birou simplu, Împodobit cu un ghiveci cu flori, doctorul Îl Întîmpină pe Digby cu un gest amical, ca și cum ar fi fost vorba de un elev preferat. Fața lui vulturească, Încadrată de un păr alb ca zăpada, avea o expresie nobilă și cam teatrală, ca aceea a unui personaj din epoca victoriană. Johns se retrase tiptil, mergînd de-a-ndăratelea spre ușă și Împiedicîndu-se de covor. — Cum te simți? Îl Întrebă doctorul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cîte o masă și trei scaune tari și drepte. Altă mobilă nu se zărea. Omul În uniformă deschise una din aceste uși - putea să fi deschis oricare alta și spuse: — Așteptați aici, domnule. Era foarte devreme. Cerceveaua metalică a ferestrei Încadra un cer rece și cenușiu. Ultimele stele păliseră. Rowe se așeză pe un scaun, cu mîinile Între genunchi; era obosit și cam plictisit. „Prin urmare - Își spunea - nu sînt un om de seamă, un explorator, ci un criminal de rînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
curbura șoldurilor. Am tras-o încet spre mine, apăsându-mi tija penisului în clitorisul ei. Elemente ale corpului său - rotulele pătrare de sub coatele mele, sânul drept ieșit din cupa sutienului, umflătura mică ce-i marca arcul inferior al sfârcului - erau încadrate de interiorul mașinii. În timp ce-mi apăsam vârful penisului de gâtul uterului ei, în care puteam simți un corp mort, diafragma ei, mi-am plimbat privirea prin interiorul mașinii. Spațiul mic era aglomerat de suprafețe unghiulare de control și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
seară care plecau spre saloane. Privindu-l din mașina mea, parcată lângă a lui, îmi dădeam seama că acum Vaughan se dramatiza singur spre binele acelor trecători anonimi, păstrându-și poziția în lumina reflectorului ca și când ar fi așteptat să fie încadrat de niște camere de televiziune invizibile. Actorul frustrat era vizibil în toate mișcările sale impulsive și, într-un fel iritant, îmi monopoliza reacțiile față de el. Umblând cu pași elastici în tenișii săi albi, veni alene spre spatele mașinii și desfăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
BEC cât și Uniunea PSD+PUR s au grăbit în mod suspect să declare că alegerile au fost corecte fără a cere verificările minuțioase imediat cu ajutorul instituțiilor de stat responsabile. Ulterior, acestea au insistat să precizeze că alegerile s-au încadrat în marja de eroare și că n-au existat fraude majore care să afecteze rezultatul lor. Totuși, credibilitatea scăzută a președintelui BEC și explicațiilor oferite presei pot conduce la acuzația fraudei și la lipsa legitimității «învingătorilor». Având în vedere fenomenul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
istorie pe scurt, insistând asupra unor fapte și evenimente, care au marcat destinul tragic al României, din ultima jumătate de veac și mai bine. Încă de la început precizez că o astfel de prezentare va putea fi interpretată și înțeleasă corect, încadrând tema într-un context mai larg. Având în vedere și faptul că în timpul comunismului (mai bine zis totalitarismului comunist sau socialismului totalitar), istoria a suferit mai mult (fiind unul din domeniile predilecte de falsificare), fapt confirmat de mai mulți istorici
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Potrivit lor, cazurile de demență nediagnosticate ar putea afecta destinul unor națiuni întregi și poate chiar al omenirii în general.” (dintr-un articol apărut în presă, în ziarul „Obiectiv. Vocea Sucevei”). Apariția totalitarismului comunist (socialist) și în România s-a încadrat într-o anumită mișcare socială mondială: „În 1921 existau partide comuniste în aproape toate statele europene, precum și în mai multe țări de pe alte continente(Argentina, Mexic, Indonezia, China etc.), astfel că mișcarea de întemeiere a unui asemenea partid și în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de nici o lege, are bani cu hârdăul și nimeni nu-i poate face nimic!» Și pe acela îl votează, fără să se întrebe de ce el, alegătorul, trebuie să respecte legea, trebuie să dea socoteală pentru faptele sale, trebuie să se încadreze în limitele bunului-simț, iar alesul său nu. De aceea și azi la noi este «atâta jale n casă », cum zicea Goga.” Observând cum rezonează puterea la reacțiile mulțimii, la dorințele ei imediate, putem afirma că România este de fapt condusă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
intenției de a valorifica niște fragmente de viață trăită, dar ar putea să fie și o colecție de rame, iar fotografiile să se afle acolo numai ca să le umple, căci în unele rame se află figuri tăiate din ziare, una încadrează o veche scrisoare ilizibilă, alta e goală. În rest, pe peretele acesta nu mai e nimic; nici o mobilă nu e plasată în această parte a camerei. Cam așa e toată casa: pereți goi într-o parte, supraîncărcați în alta, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ce mă așteaptă, mașina de scris cu foaia pe rulou, capitolul ce trebuie început. De când am fost condamnat să scriu, plăcerea lecturii s-a sfârșit pentru mine. Ceea ce fac are ca scop starea de spirit a acestei femei de pe șezlong, încadrată de lentilele ocheanului meu, și o stare de spirit ce-mi este interzisă. În fiecare zi, înainte de a mă apuca de lucru, o privesc pe femeia de pe șezlong: îmi spun că rezultatul efortului nenatural la care mă supun scriind trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]