KorAP: Find »[drukola/base=încetini & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...86 87 88 ...114 >

2,847 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

ei negru și rujul roșu. Își netezi fusta, așezîndu-se confortabil, apoi coborî geamul din partea ei, și-și propti cotul pe marginea lui. Cu fața În calea curentului arăta ca o fată dintr-un film american, cum Îi spusese Reggie deja. Încetinind viteza la semafor, Îi puse mîna pe coapsă și murmură admirativ: — O, dacă m-ar vedea tipii din Hendon acum! Desigur, se ținea departe de nordul Londrei. O luase de la gara Waterloo și, traversînd fluviul spre Strand, se Îndrepta spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
zi, cu mai mulți ani În urmă, cînd merseseră la țară și se apropiaseră de o căsuță și vorbiseră cu proprietarul, care credea că sînt căsătoriți, și-i invitase În salon și-i servise cu un pahar cu lapte. Acum, Încetinind În fața unei căsuțe de culoarea brînzei franțuzești, Reggie spuse: — Uite, are loc În spate pentru porci și pui. Mi te și imaginez aruncînd lăturile. Te văd culegînd mere din livadă. Mi-ai putea face o plăcintă cu mere și budinci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
așa cum tăcerea li se păruse nefirească și nelalocul ei cînd veniseră acolo. Întoarse mașina și o porni Încet spre poteca plină de gropi, și o luă pe drumul pe care veniseră; trecură pe lîngă căsuța de culoarea brînzei fără să Încetinească, apoi o luară pe drumul principal spre Londra. Acum traficul era mult mai aglomerat. Lumea se Întorcea, la fel ca ei, după ce-și petrecuse o după-amiază În aer liber. Mașinile care goneau făceau un zgomot infernal. Soarele le bătea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cum se Întoarce Încă o dată să-i facă semn cu mîna. Kay ridică mîna, apoi o luă la pas, Îndărăt, spre Bayswater. Merse energic atît timp cît socoti că Mickey ar putea s-o urmărească, dar imediat ce dădu colțul, Își Încetini pasul. Și cînd ajunse În Westbourne Grove și strada se aglomeră, găsi un prag la umbra unui zid prăbușit, și se așeză. Se gîndi la ce-i spusese lui Mickey despre faptul de a sta În mulțime și a-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
o luăm de la capăt, de data asta cu o băutură? Se apropiaseră de o cîrciumă de la marginea cartierului Soho. Ea clătină din cap iar, refuzîndu-l. — Nu pot. El Îi atinse brațul. — Nici măcar douăzeci de minute? Ea Îi simți apăsarea degetelor, Încetini mersul și privirile li se Întîlniră. Arăta iar tînăr și serios. Nu pot. Îmi pare rău. Am ceva de făcut. — Nu putem face asta Împreună? — Aș prefera să nu vii. — Ei bine, aș putea aștepta. Probabil că pe fața ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Credeam că am putea... Ei bine, speram că am putea fi prieteni. Dacă nu pentru altceva, măcar pentru că tot o să dăm neapărat unul peste celălalt la domnul Mundy, și... Ajunseră la colțul de nord-vest al Trafalgar Square și Începură să Încetinească pasul. Viv Își Întoarse capul, căutînd un ceas. CÎnd se uită din nou spre Fraser, descoperi că o privea lung, cu o expresie ciudată. — Ce? zise ea. ZÎmbi. — Uneori semeni cu fratele tău. Acum aveai aceeași expresie ca el. Semeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
a cincea sau a șasea oară cînd venea aici În ultimele două săptămîni. Spera să o vadă, să o dibuie prin mulțime... Se apropie de cinematograful Tivoli, ținîndu-se pe partea de nord a străzii, unde unghiul era mai larg. Își Încetini pasul, se dădu la o parte și intră Într-un cadru de ușă. Probabil că, dacă ar fi privit-o cineva, ar fi părut cam nebună după felul În care se uita atent la fiecare față În parte. Tot i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
lucruri noi și extraordinare. Nimeni nu-l provoca. Nimeni nu părea că-i dă atenție. Mergea pe străzi ca o fantomă. Îi luă o oră să traverseze În modul acesta ireal și fascinant Shapherd’s Bush și Hammersmith, apoi Își Încetini pașii și deveni mai precaut, cînd găsi capătul străzii lui Fraser. Casele de aici erau mai impozante decît cele cu care era obișnuit; majoritatea erau vile edwardiene din cărămidă, convertite În cabinete medicale sau case pentru orbi sau - cum era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și acum le goleau. Apoi se auzi o izbitură și mai mare, apoi alta, iar drumul din fața lor fu brusc luminat de o lumină albă, Înspăimîntătoare. Avionul lansa bombe incendiare și una explodase. — Minunat, zise Mickey. Ce ne facem? Kay Încetinise automat, și piciorul i se plimba pe deasupra frînei. Trebuia să meargă Înainte, fără să conteze pe unde treceau. Dacă te implicai Într-un nou incident, acesta se putea dovedi fatal. Dar, Întotdeauna, Îi venea greu să se depărteze de pericol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
atît de subtilă Încît Își dădu seama că era probabil domnul Mundy, pentru că el era cel mai vechi ofițer din Închisoare și știa cum să pășească atent, să nu-i deranjeze pe oameni. Bătaia se apropie, dar Începu să se Încetinească; venise ca o bătaie a inimii care se depărta, pînă cînd se opri de tot. Duncan Își ținu răsuflarea. Sub ușa celulei lui era o dungă de lumină de un albastru bolnăvicios, iar, pe verticală, În centrul ușii, la un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și cu Giggs ascultaseră pînă În acel moment. Și ceilalți de la masă ascultaseră. Domnul Mundy ezită. Hammond continuă: — Domnul Daniels ne-a spus că sînteți aici de patruzeci de ani, sau ceva de genul ăsta. — Ei bine, spuse domnul Mundy Încetinindu-și pașii. SÎnt aici de douăzeci și șapte de ani, și Înainte am fost zece ani la Parkhurst. Hammond fluieră. — Isuse! exclamă Giggs. Mai mult decît primești pentru omor, nu-i așa? Și cum era aici pe vremuri? Cum erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Aproape că rămase fără suflare. Orice fel de efort Îi lăsa cu respirația tăiată. La Trei, trebui să se oprească să-și tragă sufletul. În coridorul de la etajul lui se rezemă de balustrada din afara celulei, așteptînd ca inima să-și Încetinească bătăile. Își Încrucișă brațele, se lăsă În coate și privi Înapoi În sală. Zarva vocilor care se certau, a rîsetelor și strigătelor se auzea mai potolit de aici. Priveliștea era teribil de impresionantă, pentru că sala era cît o străduță, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
sub piept, ținea tocurile mai sus, pentru că treptele erau tari, din marmură, iar tocurile făceau zgomot. CÎnd trecu pe lîngă un bărbat, acesta rîse. „Da’ ce-i atîta grabă? Știi ceva ce noi nu știm?“ Asta o făcu să mai Încetinească pasul puțin, pînă ce el dispăru, apoi o luă din nou la picior. Doar la trecerea spre etajul șapte Încetini din nou să-și tragă respirația, să-și șteargă fața cu batista și să-și aranjeze părul. PÎnă la ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
un bărbat, acesta rîse. „Da’ ce-i atîta grabă? Știi ceva ce noi nu știm?“ Asta o făcu să mai Încetinească pasul puțin, pînă ce el dispăru, apoi o luă din nou la picior. Doar la trecerea spre etajul șapte Încetini din nou să-și tragă respirația, să-și șteargă fața cu batista și să-și aranjeze părul. PÎnă la ea ajunse un sunet Înnebunitor, un fel de hîrști-poc-poc-poc! de parcă ar fi explodat niște șrapnele minuscule. O luă repede pe coridor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
E o nebunie, Helen! Ce-o să zică Julia? Probabil că nici măcar nu era acasă. De ce-ar fi? Sau poate că scrie. Poate că are musafiri. S-ar putea să fie cineva la ea - o prietenă. Asta o făcu să Încetinească. Pentru că nu-i trecuse prin cap că Julia ar putea să aibă o iubită. Ea nu pomenise pe nimeni, dar ăsta era stilul ei, se gîndi Helen - nu vorbea despre asemenea lucruri, erau secretul ei. De ce să pomenească așa ceva lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de metrou. CÎnd se apropiară, un bărbat și o fată intrară În grabă; o femeie solidă, pe care o dureau picioarele sau Îi erau Înțepenite, cobora precaută, dar cît putea de repede, treptele. Un școlar țopăia, privind cerul extaziat. Julia Încetini pasul. — Iată-l, deci, spuse ea fără entuziasm. Iată Întoarcerea printre oameni, Îi intrepretă Helen vorbele, la pălăvrăgeli, agitație și lumină... O trase pe Julia de braț. — Așteaptă, zise ea. Ce erau pe punctul să facă? M-am Îndrăgostit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
uitîndu-se la prosopul dintre picioarele lui Viv. Tinerile ca tine, tre’ să se menajeze. Așa se zice, nu? Viv Închisese ochii. Era conștientă de ce murmura bătrîna, dar stătea țeapănă, concentrîndu-se asupra sîngelui care se scurgea din ea, Încercînd să-l Încetinească, să-l rețină, să-l Împingă Îndărăt În ea. Frica i se ridica, i se topea și sălta În valuri Întunecate. Uneori - și astea i se păreau minute fără capăt - avea impresia că sîngele se oprea, iar ea se calma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
La Început totul a fost bine. Dar mi-a pus un pansament Înăuntru, iar acesta a ieșit, și atunci a Început sîngerarea. Totul a fost bine pînă atunci. Kay se depărtă și izbi cu pumnul În peretele cabinei. — Mickey! Dubița Încetini, apoi se opri; se auzi scîrțîitul frînei. Fața lui Mickey apăru la fereastra glisantă de deasupra capului lui Viv. — E OK? Nu, nu e ce-am crezut noi. A fost la cineva... la un dentist nenorocit - a scăpat-o de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Mikey le luaseră cadavrele. Acum fuseseră trimise din nou; se Îndreptau spre o stradă puțin la est de Sloane Square. Kay dădu colțul și simți cum roțile dubiței Încep să scîrțîie. Drumul era plin de pietriș, pămînt și sticlă spartă. Încetini, tîrÎndu-se puțin, apoi se opri și coborî fereastra pentru că apăru un jandarm. Observă că mergea fără să se grăbească. — Prea tîrziu? Întrebă ea. Omul dădu din cap aprobator. Le luă și le arătă cadavrele. — Isuse, spuse Mickey. Erau două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
auzit Alarma și s-a dus Într-un adăpost, probabil. Poate că s-a dus În adăpost, de dragul meu, măcar de data asta... Ajunsese În Buckingham Palace Road și trecu rapid de Gara Victoria. O coti În parc, fără să Încetinească mai deloc, așa că roțile scîrțîiră și ceva fu deplasat de la locul lui În spatele dubiței, se rostogoli și se făcu zob. Dar În față era focul acela pulsînd neregulat ca o viață pe cale de ducă - oribil, oribil. Schimbă viteza și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
se transformă Într-un fel de geamăt gros, ca un iodomnul er fals, iar cînd termină, Își puse țigara Între buze și-și frecă obrajii - aproape inconștient, cum Își tratează toți bărbații fața, nu și femeile. Apoi trenul Începu să Încetinească. Viv se uită neliniștită la geam. — Asta nu-i Paddington, nu-i așa? — Paddington! exclamă el. Isuse, aș vrea eu să fie! Se aplecă spre transperant, Îl depărtă puțin și Încercă să se uite afară, dar nu se putea zări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
uite afară, dar nu se putea zări nimic. Dumnezeu știe unde sîntem, adăugă el. Cred c-am trecut de Didcot. Iată că pornim. Ne bagă o călătorie la tîrgul de distracții pe gratis. Trenul se deplasă repede o clipă, apoi Încetini dintr-odată; și acum mergea cu o serie de smucituri. El și Viv săreau ca boabele de fasole În oală. Viv Își Întinse brațele căutînd puncte de sprijin. Nu puteai să nu zîmbești. Soldatul Își clătina capul nevenindu-i să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

sînt complet calmă. Inima, În loc să-mi spargă pieptul, cuprinsă de panică, așa cum m-aș fi așteptat, dat fiind că, aparent, se petrece lucrul cel mai rău pe care mi l-aș fi putut imagina vreodată, inima mea parcă și-a Încetinit ritmul pînă aproape să se oprească complet. SÎnt conștientă de faptul că Dan e Încă alb ca varul și că Trish insistă să conducă. Dan și cum mine stăm pe bancheta din spate, fiecare privind pe fereastra din dreptul său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
mînă. Ai grijă de tine, Ellie. Și, cu asta, se Întoarce pe cărare și dispare. Intru În casă și Închid ușa. Apoi, mă sprijin de zidul din holul Întunecat și rămîn așa cîteva secunde, cu mîna În dreptul inimii, ca să-i Încetinesc bătăile, gîndindu-mă la ce s-a petrecut adineauri. Sau ce nu s-a petrecut. Sau la ce s-ar fi putut Întîmpla. Așa e corect, Îmi zic eu. Slavă Domnului că nu mi-a făcut avansuri. Nu pot decît să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647

coșurilor vor continua să pompeze fumul de cărbune spre stele, cuplurile vor continua să se plimbe pe puntea vopsită în culoarea pielii, iar vaporul îl va duce pe Jonathan Bridgeman până în gura mării Roșii, prin canalul Suez, și-l va încetini în Mediterană, numită astfel pentru că este centrul lumii, pentru că pe malurile sale s-a născut civilizația, într-o conjunctură de războaie și legislație, de instituții democratice și de observare disciplinată a naturii. Odată ce părăsește Mediterana, vasul negru cu galben, va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]