2,199 matches
-
generis într-un brand intelectual! Cu siguranță, omul Foucault ar fi fost amuzat de această situație solemnist-discursivă a zilelor noastre. Evidența spuselor sale întotdeauna vulnerabilă instrumentalizărilor politico-discursive! poate fi percepută la modul preconceput (și politicianist!) drept o simțire personală, vreo închipuire a lui Foucault, dar ea este confirmată de către alte evidențe similare, puse la dispoziție de către prietenul său Paul Veyne, care arăta, în frumoasa sa carte despre Foucault, printre multe altele, poziția social-politică a gânditorului francez: "A fost un nonconfomist și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ceea ce gândim unde spusul și pozitivitățile acestuia au o funcție esențială în elaborarea subiectului. Ceea ce gândim este o reflecție asupra acțiunii și experiențelor noastre. Noi nu cunoaștem prin gândire, decât navigând pe un teritoriu imaginar al reprezentărilor, al imaginației, al închipuirilor sau al formalismelor logico-matematice despre un subiect, care se exteriorizează și, prin faptul că se exteriorizează, își produce sensul. Textele au sens doar în raport cu exteriorul. Narațiunea și arta narativă se bazează pe povestiri, pe descrieri, pe argumente derivate dintr-un
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
socratic"76. Această atitudine condescendentă pornește de la credința orgolioasă în propria superioritate care-i girează actul acuzator, negarea prin ridiculizare, prin demascarea făcută cu o mânie abia reținută: "Râsul său nimicitor face să explodeze ca niște baloane de săpun toate închipuirile vidului, de la demagogia vorbelor deșarte și umflata hagiografie națională, până la falsa cultură, falsul civism, falsa prietenie și falsul amor"77. Conștient de opoziția dintre creația sa și direcția artistică majoritară, Caragiale este refractar conformismului superficial, demascând necruțător impostura artistică. Atitudinea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
satirică. Nenumărate pasaje disculpă, de altfel, personajele, explicând discrepanțele dintre ceea ce sunt și ceea ce ar trebui să fie: Pe călugăr, ca și pe poet nu poți să-l admiri și să-l respecți decât numai atunci când ți-l făurești în închipuire. Apropiindu-te de el n-ai să mai vezi un "înger" în trup, care se hrănește mai mult cu cuvântul lui Dumnezeu, ci un biet om asudând "pe calea sfințeniei" prin legi mânăstirești și firești, unele mai neîndurătoare ca altele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Mihăescu: Semnele lui Dănuț, Întâmplarea, Vedenia, La "Grandiflora", în care, în afara desfășurărilor epice reductibile la o schemă care ipostaziază generica "ironie a soartei", legătura cu arta și tipologia caragialiană este mai pregnantă prin recontextualizarea tipurilor umane devenite subit victime ale închipuirii, ale "fandacsiei"54, atunci când obsesia, contopită cu halucinația, dobândește o realitate catastrofală. În acest sens, nuvele precum În vreme de război și O făclie de Paști, sunt repere de netăgăduit. Dintre cei care "intră la o idee", Sava Manaru, personajul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este scurt și pântecos"45, iar Dragomir este "lung, cârn, cu ochii foarte mobili"46, în același mod în care paralelismul din schița lui Caragiale antrenează un burlesc dualism al complementarităților prin intenționata imprecizie a precizării:"Lache e înalt la închipuire, Mache e adânc"47. Dintre cele trei perechi de personaje urmuziene, cea formată din Cotadi și Dragomir este cea mai apropiată de cuplul Lache și Mache și pentru că, în cazul lor, limitele amiciției de circumstanță sunt transgresate înspre o adevărată
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un roman european", în Diferența specifică, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982, p. 67. 53 Gib I. Mihăescu, Zilele și nopțile unui student întârziat, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1973, p. 398. 54 Respectiva similitudine este semnalată de Nicolae Balotă: "Psihologia aceasta a închipuirii maladive ar putea fi parodizată din acea popular-burlescă degradare caragialescă a "fandacsiei"" (în Gib Mihăescu nuvelist, în vol. Labirint, București, Editura Eminescu, 1970, București, pp. 90-93). 55 Gib I. Mihăescu, Nuvele, ediție îngrijită de Al. Andriescu, repere istorico-literare de Aurora
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
perioada premergătoare formelor de gândire abstractă - legende despre soare, lună și stele, despre animale și plante, despre stânci, deșerturi și izvoare, conținând elemente fantastice sau miraculoase, foarte rar brodate pe fondul unui motiv istoric, aproape totdeauna pe cel al unei Închipuiri mitice”269. Aborigenii cred că miturile sunt legate de datini și locuri sacre, În schimb basmele sunt cunoscute de toți și au un caracter distractiv. „În mitologia negro-australiană chipul ființei cerești, Întruchipare a cerului, ocupă un loc modest, secundar, fiind
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mulțumire nespusă. Atunci Îmi pare că mă prefac Într-o nouă ființă, că toate puterile-mi sufletești se măresc și că mă aflu În adevăratul element al naturii mele. Nemărginirile cerului și ale mării, Între care mă găsesc, dau aripi Închipuirii mele și o Îndeamnă să se rătăcească În spațiile lor. Atunci ca o pasăre voioasă, ea se Înalță În seninul cerului, zboară peste hotarele orizontului, se cufundă În noianul mărilor și cearcă a descoperi În depărtare plaiuri necunoscute și a
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
fost secondați de doi paznici Înarmați, care pedalau pe biciclete la o anumită distanță de mașina noastră. Nu ni s-a permis să ne dăm jos din mașină decât În câteva locuri pentru fotografii. Ceea ce am văzut a depășit orice Închipuire posibilă, deși vizitasem cimitire celebre În Paris, Roma, Washington, Buenos Aires ș.a. Este vorba de un oraș al morților, care reproduce aproape aidoma modul modern de viață. Monumentele cu un nivel sau două, placate cu marmoră, unite Între ele, dispun de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
susurul tăcerii netulburate, glasuri străine și fioroase mi se păreau că se desprind În răstimpuri, și inima mea, ca Înțepată fără veste de ceva ascuțit, le Însemna pe toate cu bătăi pripite și repezi. În preajma ochilor mei și În oglinda Închipuiri mele muncite de vedenii, colinele acoperite cu ierburi sălbatice, sau șoldurile goale ale unei stânci, se Înfiripau și trăiau viața scurtă a unei năluciri apocaliptice, care mi se părea că se mișcă Încet, se târăște furiș, vine, ajunge și Întinde
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
craterului unui vulcan stins 830. Noaptea se vestea grăbită din adâncuri și luna nu pășise Încă, dincolo de hotarele răsăritului. O netulburată tăcere ne Împresură de pretutindeni, zborul umbrelor parcă din altă 830 Ibidem, p. 99. 650 lume fluturau prin aer, Închipuiri ușoare de Întuneric și de lumină mută. Munții din adâncuri Își clătinau piscurile lor cu păduri cu tot, albastru neted al cerului se frânse În mii de bucăți, nourii răzleți și albi se izbiră unul de altul, soarele se sfărâmă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
tineri ai lui Shakespeare. Robert Burton (Anatomy of Melancholy, 1621, I, 3, 1, 2) descrie oamenii care sînt "humorous": cînd rîd din toată inima, cînd plîng fără nici un motiv din afară, cînd suspină, posomorîți și îngîndurați, cînd cad în niște închipuiri absurde. Ben Jonson, în prologul la comedia Every man out of his humour, dă următoarea explicație: "Cînd o singură însușire predomină într-un om în așa măsură încît îndreaptă toate gîndurile și aptitudinile sale pe una și aceeași cale, trebuie
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sau cheamă la ea toate reprezentările de imperfecțiune, nefericire, micime și insuficiență. Nimic din noi sau din afara noastră nu pare să ne apare, în starea ipohondrică, întocmai ca și cînd nu ar fi existat nicicînd, ori ar fi numai o închipuire faptul că am trăit în și pentru ea. Predomină o uniformitate cenușie și contrastul rodnic dintre acel lucru mare spre care ne ridicăm privirea și cel mărunt de care surîdem, contrast ce constituie condiția humorului, devine indistinct. Constatăm ba că
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
față de realitate Oricît de diverse ar fi lumile de idei ce alcătuiesc fundalul intelectual al marelui humor, ele trebuie să fie totuși într-o strînsă legătură cu modul în care, la vremea și la locul dat, se face distincție între închipuire și realitate. Criteriul potrivit căruia se întreprinde această distincție, așadar criteriul realității este totdeauna punctul de plecare pentru dezvoltarea lumii ideilor. Și acest criteriu se menține din toate punctele de vedere în solida legătură ce credem c-o putem afla
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
e mic cu simțul și respectul pentru ceea ce e mare. O ultimă condiționare intelectuală a adus-o cu sine filosofia critică (teoria cunoașterii). Ea a arătat în ce fel se dezvoltă întreaga noastră știință din îndemnul de a distinge între închipuire și realitate și faptul că această distingere poate fi realizată numai prin folosirea propriilor legi ale gîndirii omenești. Imaginea despre lume și conceptul de realitate sînt în oricare epocă opera gîndirii umane. Și niciimaginea, nici conceptul respectiv nu pot fi
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
numic rău, nici în viața, nici în moarte", nu s-a abătut . (Apologia, p. 41). Această convingere s-a născut din credința sa în valabilitatea străduinței morale. Nu putem face desigur o reprezentare a modului în care se situa față de închipuirile credinței populare, din felul cum motivează respingerea interpretărilor raționale ale miturilor (în Fedros, al lui Platon). El nu repudiază asemenea interpretări din teama față de zei, ci, în parte, pentru că din moment ce s-ar apuca de așa ceva, s-ar năpusti asupra lui
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
dacă vorbim despre cît de descurajant e progresul încet al omului, însă fiecare are marota sa în ce privește frica (his own per horror) și progresul lent, ba chiar nimicirea personală coboară în ochii mei în ceva lipsit de importanță, comparativ cu închipuirea, ori mai exact cu siguranța că soarele se va răci cîndva și vom îngheța cu toții. Să-ți închipui un progres de-a lungul a milioane de ani și fiecare continent viermuind de oameni luminați și buni și, pe urmă, faptul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
prin ochii melancolici ai „străinului”, realul însuși s-ar derealiza, imaginile culese, oricât de concrete, căpătând o tentă onirică sau fantasmatică (Ordinea prestabilită, Unul își ascunde fața, Vorbește domnul K). De același joc al ambiguității, care întrețese misterios realitatea cu închipuirea, ține în parte și proza autorului. Dus la extrem în romanul Pavilionul (1981), o supraîncărcată și aproape prolixă narațiune parabolică despre o lume levantină în descompunere, acest joc ia o formă mult mai echilibrată în culegerea Pasagerul (1985), care cuprinde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
Cordelia... Tatăl este pretextul fiicei. Această minunată creatură umană, Lear, servește de suport creaturii nespus de divine, Cordelia. Tot haosul de crime, de vicii, de nebunii și suferințe se justifică prin splendida apariție a virtuții. Shakespeare, purtînd-o pe Cordelia în închipuirea să, a creat această tragedie că un zeu care, doar pentru a găsi un loc unui răsărit de soare, ar zidi o lume". 1877 Un nou spectacol american cu Regele Lear în interpretarea lui John E. Nacullough. 1875 O distribuție
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Cu voia voastră mare și de ne-nfruntat, Scrumit fitilul și-njosit al vieții-mi, Ar arde-ntreg. Edgar de-i viu, păziți-l. Acum, cu bine. EDGAR: M-am dus, șir, cu bine. (Gloucester sare înainte și cade). Totuși nu știu cum poate-nchipuirea Fură comoara vieții, cînd viața-însăși Yields to theft. Had he been where he thought, By this had thought been past. Alive or dead? Ho, you șir! friend! Hear you, șir! speak! Thus might he pass indeed; yet he revives. What
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Și de-asta binefacere-i lipsită, Asfîrși prin moarte? Era o mîngîiere Jalea să-nșele furia-unui tiran, Scăpînd trufașei lui voinți. EDGAR: Dă-mi brațul. Sus! Cum e? -Ți simți picioarele? Poți stă? GLOUCESTER: Prea bine, da. EDGAR: E peste-nchipuire! Pe vîrful stîncii, ce ființă-era Cea care te-a lăsat? GLOUCESTER: Biet cerșetor. EDGAR: Cum mă uitam de jos, ochii-i păreau Două luni pline, avea mii de nașuri, Coarne sucite, se zbătea că marea. Era vreun drac. Așa că, taica
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
orchestre și, firește, compoziții pentru ele. Epoca Renașterii, cea a Barocului, cea a Clasicismului și cea a Romantismului aduc cu ele o mare dezvoltare a muzicii. Polifonia nu numai că ajunge la un punct culminant, care aproape că Întrece orice Închipuire, dar cunoaște - ca tot ceea ce se naște pe lumea aceasta - și declinul ei. Muzicienii Învățaseră să combine mai multe melodii deodată și auzul lor se deprinsese cu ele. Pentru popor Însă nu era deloc simplu să sesizeze În același timp
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
de mesele În oraș. Nici măcar de postura În care i-am văzut azi. E ceva legat de ea. E ceva În ochii ei. E un animal de pradă. Însă, dacă le spun asta, o să zică amîndouă că e doar În Închipuirea mea. — Bine, zic pînă la urmă. N-o să fac nimic. Hai să comandăm, spune Suze fermă, vîrÎndu-mi meniul În ochi. — Au și un meniu à la carte, spune Jess, punîndu-mi În față o foaie dactilografiată. E mai economic, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Dar știi și tu, atunci cînd ești gravidă, lucrurile Îți pot părea mai grave decît sînt de fapt. Poți să reacționezi exagerat... — Ba nu reacționez deloc exagerat! A Încercat să-mi fure bărbatul! Ce, crezi că totul e doar În Închipuirea mea? Crezi că am inventat eu asta? — Nu! sare Suze repede. Uite ce e, Îmi pare rău. Poate că așa e, poate că pusese ochii pe el. Dar nu a reușit să pună gheara pe el, nu? — Păi... nu. — Atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]