29,704 matches
-
această politică variază de la o țară la alta, extinzându-se de la descurajare totală, la promovare și suport pentru părinții care aleg să adopte un copil cu nevoi speciale (vezi Tabelul 1.1). În prezent formele de adopție anterior menționate: adopție închisă/deschisă, națională (domestică)/internațională, adopția copiilor cu nevoi speciale, coexistă în diferite state în proporții variate. În România este recunoscută legal numai adopția închisă. Majoritatea adopțiilor se înfăptuiesc la nivel național, adopția internațională fiind permisă în condiții speciale, permise de
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
copil cu nevoi speciale (vezi Tabelul 1.1). În prezent formele de adopție anterior menționate: adopție închisă/deschisă, națională (domestică)/internațională, adopția copiilor cu nevoi speciale, coexistă în diferite state în proporții variate. În România este recunoscută legal numai adopția închisă. Majoritatea adopțiilor se înfăptuiesc la nivel național, adopția internațională fiind permisă în condiții speciale, permise de lege. Un număr mare dintre copiii care pot fi/sunt adoptați sunt din categoria copiilor cu nevoi speciale (în sensul definiției anterior menționate). Tabelul
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
care să fie alocată agențiilor acreditate pe diferite sisteme de punctaj. Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 25 din 9 iunie 1997 abrogă Legea nr. 11 din 31 iulie 1990, singura formă de adopție recunoscută în această ordonanță este cea închisă. Adopția internațională este acum și mai mult facilitată, prin procedura impusă. Astfel, dacă pentru familiile adoptatoare din România se cerea ca anterior declarării definitive a adopției, copilul să fie încredințat o perioadă familiei și monitorizat, pentru adoptatorii din celelalte țări
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
de succes în adopția copiilor 2.1 O analiză a ratei de succes în adopția copiilor 2.2 Particularități ale părinților adoptatori 2.3 Particularități ale copiilor adoptați 2.4 Succesul în formele particulare de adopție 2.4.1 Adopția închisă versus adopția deschisă 2.4.2 Adopția transetnică/transrasială 2.5 Resursele pre și post adopție destinate familiilor adoptatoare, ca factor de succes 2.1 O analiză a ratei de succes în adopția copiilor Barth, Gibbs și Siebenaler 68 consideră
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
urmare în paginile care urmează vom grupa studiile și vom încerca să obținem nu numai o viziune globală asupra factorilor care contribuie la reușita adopției, ci vom încerca să analizăm acești factori și din perspectiva formelor particulare: adopție deschisă/ adopție închisă, adopția copiilor cu nevoi speciale, adopția transetnică/transrasială. 2.2 Particularități ale părinților adoptatori Un număr însemnat de factori caracteristici părinților adoptatori au fost asociați în diferite studii cu reușita în procesul de adopție. Dintre aceștia amintim: motivația pentru care
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
dizabilități. Potrivit autorilor, vârsta, motivația, dimensiunea familiei, statusul socio-economic familiilor care adoptă copii cu dizabilități sunt diferite, ceea ce face ca, strategiile de recrutare necesare să fie adaptate acestora. 2.4 Succesul în formele particulare de adopție 2.4.1 Adopția închisă versus adopția deschisă În secțiunea de față ne-am propus să prezentăm o analiză a impactului adopției deschise asupra tuturor celor trei părți implicate în acest proces: părinți biologici, copii adoptați, părinți adoptatori. Rațiunea pentru care am ales să ne
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
de constrângere socială care ar putea influența negativ formarea noii familii. Metoda folosită a fost ancheta pe baza de chestionar. Chestionarul a fost autoadministrat, fiind distribuit prin poșta electronică. Instrumentul utilizat a fost un chestionar format din 28 de întrebări închise, grupate în patru categorii: despre părinți și copii, despre adopție în general, despre părinții adoptatori și despre copiii adoptați. Descrierea eșantionului. Studiul s-a derulat pe un eșantion de tip snow-ball, format din 147 de subiecți, cu vârstă cuprinsă între
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Martha Bibescu și Kromprinzul, Constantin Iordan (ed.) O istorie a Rusiei, Nicholas Riasanovsky O istorie a statului și societății bizantine (vol. 1, 2), Warren Treadgold O istorie socială a cunoașterii, Peter Burke O scurtă istorie a Germaniei, Mary Fulbrook Orizont închis, Al. Zub Principatele române în raporturile politice internaționale, Leonid Boicu Putere și destin, Sol Shulman Românii și bulgarii. Provocările unei vecinătăți, Florin Anghel, Mariana Cojoc, Magdalena Tiță România nu și-a plătit facturile. Diplomație și comerț exterior în sec. XX
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
private cu trupul, pasiunile, natura. (Moira Gatens, 2001, p. 180) Public este ceea ce are legătură cu binele comun, cu oamenii abordați în cadrul comunității de ansamblu; reprezintă lucrurile aflate la vedere, accesibile tuturor și împărtășite de toată lumea. Dimpotrivă, privat înseamnă ceva închis, ascuns, exclusiv, ceea ce este sugerat de anunțuri de tipul: „Proprietate privată - accesul interzis!” (J.B. Landers școord.ț, 1998, p. 2). Carole Pateman arăta că, în timp ce sfera publică era întemeiată pe contractul social, sfera privată este reglementată de contractul sexual 7
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
familie și la drepturile părinților naturali față de copiii cărora nu le sunt tutori. Pentru familia monoparentală, dreptul la privatitate se traduce adesea prin izolare, singurătate, anonimat 11. Pe fondul neajunsurilor provocate de sărăcie, acesta ar putea fi considerat un privat închis, chiar ostil comunității. Dacă raportul public/privat se stabilește dihotomic, aspectele vieții private pot fi gândite ca și cum ar fi circumscrise strict acestei sfere, fără influențe semnificative și pentru sfera publică. Ipoteza pe care o asum referitoare la raportul dintre public
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
grup de oameni care conștientizează și își cultivă disponibilitatea de a înfrunta provocările vieții de zi cu zi, care își găsesc în relațiile din familie suportul motivațional privind dezvoltarea personală. Karl Popper (1993, p. 198) făcea distincția între o societate închisă și una deschisă, precizând: „societatea magică, tribală sau colectivistă va mai fi numită societate închisă, iar societatea în care indivizii se confruntă cu decizii personale, societate deschisă”. În societatea închisă, predomină legăturile de rudenie, conviețuire, participarea la eforturile comune și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
zi cu zi, care își găsesc în relațiile din familie suportul motivațional privind dezvoltarea personală. Karl Popper (1993, p. 198) făcea distincția între o societate închisă și una deschisă, precizând: „societatea magică, tribală sau colectivistă va mai fi numită societate închisă, iar societatea în care indivizii se confruntă cu decizii personale, societate deschisă”. În societatea închisă, predomină legăturile de rudenie, conviețuire, participarea la eforturile comune și solidaritatea în înfruntarea unor primejdii, participarea la bucurii și necazuri comune. Relațiile dintre indivizi sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Karl Popper (1993, p. 198) făcea distincția între o societate închisă și una deschisă, precizând: „societatea magică, tribală sau colectivistă va mai fi numită societate închisă, iar societatea în care indivizii se confruntă cu decizii personale, societate deschisă”. În societatea închisă, predomină legăturile de rudenie, conviețuire, participarea la eforturile comune și solidaritatea în înfruntarea unor primejdii, participarea la bucurii și necazuri comune. Relațiile dintre indivizi sunt directe, aceștia simt că aparțin aceleiași comunități, asemenea unei părți într-un organism, într-un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
este faptul că ei intră liber în relații unii cu alții, inclusiv în relații competiționale, de concurență. În acest context, mi-am propus să reiau distincția popperiană în legătură cu tipurile de familie. Astfel, familia tradițională ilustrează ca tendință preponderentă o comunitate închisă, în care raporturile erau bine precizate prin norme statornicite în timp, iar viața se desfășura conform cu obiceiurile și deprinderile sociale moștenite. Familia modernă, fiind nevoită să se adapteze din mers unui mediu social dinamic, poate fi considerată, ca tendință, un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
poate fi considerată, ca tendință, un tip de familie deschisă, gata oricând să accepte noi provocări, să facă față unor noi încercări. Față de familia tradițională, care, având un grad ridicat de autonomie, putea să se complacă într-o formulă cumva închisă, situația atipică a familiei monoparentale o apropie mai cu seamă de modelul familiei deschise. În familia monoparentală modernă, incompletitudinea este suplinită prin intervenția unor instituții care îndeplinesc diferite funcții, cum ar fi cele de îngrijire, de educație, de petrecere a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cotidiană a tehnicilor informaționale permit observația conform căreia rolul bunicilor spunând povești poate să fie suplinit de televizor, iar locul tatălui ca partener de joacă să fie substituit prin apelul la calculator. Presupunând că familia monoparentală ar fi o familie închisă, ar decurge în planul consecințelor o mărire a gradului de solidaritate intrafamilială 14, o coeziune mai ridicată. Starea de echilibru momentană nu ar avea însă urmări pozitive pe termen lung. Adultul dintr-o familie monoparentală resimte nevoia de a relaționa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
prin mecanisme de factură educativ-culturală. În acest sens, este semnificativă dimensiunea de gen a educației. După modelul tradițional, fetele sunt îmbrăcate în culori deschise (semnificativă este culoarea roz) și se joacă preponderent cu păpuși, băieții poartă haine de culori mai închise (când sunt mici, sunt îmbrăcați deseori în bleu) și preferă să se joace cu mașinuțe și pistoale. Fetelor le sunt întărite comportamentele care denotă sensibilitate, empatie, chiar atenție pentru relațiile armonioase, băieților le sunt cultivate raționalitatea, spiritul de competiție, sobrietatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
un funcționar al primăriei) desemnat pentru a realiza ancheta socială, în urma căreia se decide cine primește tutela copilului și nu numai că trece în revistă bunurile din gospodărie, dar interoghează copilul asupra relațiilor lui în familie. Referatul (transmis în plic închis, pentru a nu fi cunoscut în prealabil) este prezentat în instanță, având rolul de a influența hotărârea acesteia. În situații de conflict, în general, amestecul celor din afară, care au rolul de a media conflictul, constituie un prilej de diminuare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
este prezentă, cel puțin în mod nemijlocit. Ordinea patriarhală poate fi recunoscută în diversele sfere de relaționare: în cadrul familiei lărgite, în grupurile profesionale, în raporturile ocazionate de reglementările birocratice, în instituțiile publice. Concluziile lasă impresia că discuția poate fi considerată închisă, că, măcar în linii mari, ideile deja prezentate circumscriu suficient problema avută în atenție. Vizibilitatea socială a femeilor din familiile monoparentale este una defavorabilă (uneori chiar deviantă)67, ele sunt receptate ca persoane neajutorate și sărace. Când sunt tinere și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
lor, cu dueñas adică, trăgând cu ochiul din spatele perdeluțelor; iar vânzătorii ambulanți dădeau fuga să le ofere răcoritoare și alte bunătăți. Uitându-mă mai bine Într-acolo, mi s-a părut că recunosc unul din vehiculele acelea: era de culoare Închisă, fără blazon pe portieră, cu două catârce bune la ham. Vizitiul sporovăia Într-un grup de curioși, așa că m-am putut apropia de scărița caretei fără să mă Împiedice careva. Iar acolo, chiar lângă gemuleț, o privire albastră și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
strângându-și rândurile după fiecare breșă deschisă de artileria dușmană, care nu Îndrăznea să se apropie. Când făceau câte o pauză, soldații discutau calm cu ofițerii lor, apoi Își reluau marșul continuând să se bată, teribili până și În Înfrângere: Închiși ermetic și senini de parcă participau la o defilare, În ritmul marcat de bătaia lentă a tobelor. — El Tercio de Cartagena a ajuns la Nieuport la căderea nopții, Încheie Vicuña, mișcând cu singura lui mână ultimele bucăți de pâine și ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
dăinuia o lumină difuză pe care se profilau acoperișuri și clopotnițe, Înspre malurile râului Manzanares și Palatul Regal. Și iac-așa, pe când se Îngâna ziua cu noaptea și umbrele se Înstăpâneau Încet-Încet pe străzi, am mers urmărind de departe careta, Închisă și trasă de patru catâri, În care Martín Saldaña și poterașii lui Îl duceau pe căpitan. Trecură prin fața Colegiului Companiei lui Iisus, În josul străzii Toledo, și prin Piața Orzului, neîndoios ca să ocolească drumurile prea umblate, cotiră spre delușorul fântânii Rastro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
timp de douăzeci de ani, până când Într-o zi, la Rocroi, a trebuit s-o las Înfiptă Între plăcile platoșei unui franțuz. Ceea ce reprezintă, desigur, un sfârșit potrivit pentru un jungher bun ca acela. Pe când noi dormeam cu un ochi Închis și altul deschis și ne temeam până și de umbra noastră, Madridul duduia de serbările În cinstea venirii prințului de Wales, eveniment care era de-acum oficial. Au urmat zile de cavalcade, serate la Palatul regal, banchete, recepții, baluri mascate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
regele stăpânul nostru, care mergea din uimire În uimire, a văzut că, auzindu-l, Charles al Angliei și ducele de Buckingham se uitau unul la altul. — Alatruiste! exclamă prințul de Wales, cu pronunția aceea a lui atât de tinerească, de Închisă fonetic și de britanică. Aplecându-se puțin peste pervazul ferestrei, aruncă o privire lacomă asupra situației de dedesubt, din patio, și se Întoarse iar, Întâi spre Buckingham, apoi spre rege. În cele câteva zile de când se afla la Madrid avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
blocuri de desen și toate creioanele, cretele, pensulele și sticlele de tuș pe care mi le dăruise bunicul le-am plasat pe biroul mic, lăcuit igienic în cenușiu. M-am îmbrăcat în cămașă albă de bumbac și pantaloni de culoare închisă, în dungi și cu bretele, așa cum ar fi vrut mama să fiu. Din păcate, vesta care se afla în valiză îmi rămăsese mică. Acum, deși continuam să fiu unul dintre needucabili, totuși nu mai eram ca ei. Eram ales și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]