2,340 matches
-
e să scoată omul din apă și apa din om. Tot vrăjitoare au rămas femeile. Dar lumea actuală nu mai are posibilitatea să încingă atâtea ruguri. Femeile se îmbracă în pantaloni pentru a deruta șovinismul masculin. Sportul este religia trupului. Încruntă - te, dacă nu - ți convine ! Dar nu da cep urii. Nu e serios poporul care nu - și poate potoli hoții și leneșii. Tragediile generează solidaritate. Dar mult prea efemeră. Schimbarea poate fi snobism. Dar și mister. Evaluare optimistă : putea să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu pot fi puși în situații radicale decât de nebuni. Principala misiune a hranei e să ajungă pentru toți. Are și valoarea pudoarea ei : se lasă greu descifrată. Civilizația este un conglomerat de pofte, mai mult sau mai puțin emancipate. Încruntă-te, dacă nu-ți convine! Dar nu da cep urii. Gardienii îi păzesc pe demnitari și pe infractori. In mod cert, nu suntem canibali; ne hrănim doar cu cadavre. Necazurile ne sunt date ca să ne putem proba generozitatea și iubirea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dimineața zilei de Sânt Ilie, se porni din nou ploaia, o ploaie care credeam că ne îneacă... norocul nostru, că n-a ținut mult și s-a oprit așa cum a pornit. Întunericul s-a mai destrămat, și dimineața s-a încruntat vânătă dintre nouri. Ș‟o dată, ca un trăsnet, răsună semnalul de atac. În aceeași clipă, au izbucnit tunurile din spate și din stânga de departe. Tunurile băteau de se zguduia pământul... ca la cutremur. Prima bătălie pentru Plevna a început!... încleștarea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
s-au dat înfrânte, până în dimineața zilei de 30 august... când... Gazetele nu mai dovedeau cu știri de război... Ploaia nu mai contenea..., continuă Anton povestire, abia spre dimineață a stat. Întunericul s-a mai destrămat și dimineața s-a încruntat vânătă dintre nori. Era luni, în 30 august... a doua zi după Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. Chirciți în tranșee, așteptam cu sufletul la gură semnalul... Ș‟odată, ca un trăsnet, răsună semnalul de atac. În aceeași clipă, au izbucnit
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îi șuiera la ureche: - Moș‟ Chifu, ia-ți capcana și șterge‟o! ai înțeles? Și-i aruncă o privire care‟l încremeni. Dacă o dată te mai prind, te‟mpușc! ... și‟i întoarse spatele. Chipul lui smolit, vrând să zâmbească, se încruntă la ei, ca la lupi, între niște mustăți vânjoase, arse de soare și de tabac. - Hm?!.. făcu bătrânul, ridicând cu nevinovăție privirile lungi către Anton. El însemna unde să așeze capcanele pentru lupi și le rânduia pentru a doua oară
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pleacă‟n colo!.... și o împinse suduind-o printre dinți. Dar, oacheșa nu-l slăbi deloc. - Nu sudui, flăcăule, că faș‟ pacat! ..Ai pierdut dă mititel pă cineva drag... nu l-ai cunoscut... pă care nu-l știi... Lisandru se încruntă, gândindu-se la tatăl lui, pe care nu l-a cunoscut. - Hm?! făcu el încruntat. - ...Ești pe cale, flăcăule, să pierzi pă cineva drag inimii și sufletului tău... Așa-i, ori nu-i așa?! Deodată, gândul îi alunecă la Anuca și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
împreună cu un altul decât mine. Doamne, ce alăturare!” Aici, bărbatul făcu o pauză. Se pare că atinsese un punct foarte nevralgic în expunerea amintirilor sale, pentru că părea din ce în ce mai încordat. De fapt, era vădit scos din fire, căci chipul i se încruntase cu putere, venișoarele de pe frunte i se umflaseră din pricina tensiunii nervoase, iar suflul părea a-i fi din ce în ce mai greoi. Totuși, nu se dădu bătut. El făcu o sforțare evidentă și, cu un glas și mai pătrunzător decât înainte, continuă cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Și cum o să mai scriu? Uite așa. Atunci îi prind bărbia cu o mână și repede îmi lipesc buzele de ale ei încercând un sărut până la urmă, spre rușinea mea, cam anemic. Ea își retrage tot atât de repede, fața și se încruntă la mine. Vă iubesc, doamnă Sima - îmi aud vocea. Eu sunt Iozefina, nu doamna Sima. Și eu sunt Gerard. Îmi pare bine de cunoștință. Și mie. Mă simt fericit când suntem împreună. Și eu la fel. Abia aștept în fiecare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vastul hol cu coloane înalte de marmură albă. — Vreau să vorbesc cu șeful serviciului de pază, îi spuse primului ușier ce-i ieși în cale. După cincisprezece minute, însuși ministrul Ali Madani îl studia atent, cu chipul îngrijorat și sprâncenele încruntate într-un mod comic, din spatele unui superb și aproape diafan birou de acaju lăcuit. — înalt, slab și cu fața acoperită de un văl? repetă, vrând să se convingă că celălalt nu greșea. Ești sigur? — Complet sigur, Excelență... Un targuí autentic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a talentului meu de solist vocal, instrumentist, compozitor și dirijor. Dar credeți că s-au oprit laudele aici? Un nene a venit, a doua zi, și i-a adus tatei un plic special. Când a deschis epistola, tata s-a încruntat și a aruncat către mine niște priviri de parcă... Oricum, erau niște priviri pe care nu le mai văzusem, nu prea știam cum să le interpretez, deși, sincer să fiu, simțeam în ele un pic de supărare, ba nu, greșesc, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu ochiul către Cina cea de Taină, ai fi văzut, în colțul de jos, dreapta, pe lângă ființa aceea chircită, și versul acesta scris pentru posesorii de lupă... Uneori mi se pare că unul dintre apostoli a descoperit versul, că se încruntă la mine, că dintr-o clipă în alta se va repezi și ne va evacua din tablou. Dar eu am deja pregătit răspunsul, în speranța că nu vom fi expulzați, eu și versul: "Nu-i altceva decât obsesia noastră biblică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
făcătorul de minuni. Doi sfinți cu același nume, vreau să spun. Eram mereu în top, atunci când doamna ne cerea, la abecedar, exemple de substantive proprii care încep cu nu știu ce literă. Îi spuneam de-a sfinți, încât o vedeam cum se încruntă, se frământă și nu știa cum să mă mai oprească, așa de doxat eram. Într-un rând mi-a și zis că nu mai vrea exemple din astea, pentru că se lămurise că știam. Eu cred că doamna era un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
toate astea, spuse Grünlich și Încă un șurubel căzu cu un clinchet pe podea. Gata. — Eu aș rămâne aici, Îi spuse doctorul Czinner lui Coral. — Dar eu nu pot. Prietenul meu e chiar aici, În josul străzii. — Gata, spuse Grünlich iarăși, Încruntându-se la ei. Se adunară În fața ușii. — Dacă trag, spuse doctorul Czinner, alergați În zigzag. Grünlich Împinse de ușă, o deschise și zăpada năvăli În Încăpere. Afară nu era chiar atât de Întuneric cum fusese Înăuntru. Felinarul de la șeful de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Arapooish, căpetenia tribului crow. Să tot fi avut vreo cincisprezece ani când l-am citit, eram un băiat romantic și mi s-a părut cea mai frumoasă declarație de dragoste care putea exista - își fixă ochii în tavanul avionului, își încruntă sprâncenele reamintindu-și și recită cu voce monotonă: „Pământul tribului crow se află exact în locul cel mai potrivit. are munți înzăpeziți și văi însorite, tot felul de clime și recolte bune. Când vara pârjolește pășunile, refugiul lui e în aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bău până la ultima picătură. Asta păru să-i dea curaj, pentru că lăsă sarbacana și se apropie încet de enormul buldozer care îl speriase atunci când sosise. Se opri la vreo doi metri, adulmecă aerul ca un câine de vânătoare și se încruntă. Începu să se miște încet în jurul mașinii, studiind-o, dar cu mușchii încordați, gata să dea o săritură dacă unealta se mișca. — Nu te teme. Nu-ți face nimic. Stă liniștită. Moartă. Înțelegi? Moartă! Kano nu păru convins, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Yubani-i n-au nevoie de ajutorul albilor, se justifică José. Tu ești diferit... Un alb diferit... — Ei pot face mai mult decât mine. Unul este jurnalist. Știi ce e asta...? Indianul făcu un efort să-și amintească. Închise ochii, se încruntă caraghios, ca și cum ar fi căutat ceva în memorie, dar până la urmă, negă printr-un gest: — Nu, admise el. Cred că nu erau jurnaliști la Misiuni... E un fel de medic...? — Nu. Sunt oameni care scriu... Cărți, ziare, reviste... — Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
însumi am suferit lîngă ea din cauză că nu pot să mă manifest așa cum aș vrea, am o imensă dorință și nevoie de a o lua în brațe, de a-i oferi tandrețe, mă atrage foarte mult și totuși trebuie să mă încrunt și să îi arăt nepăsare pentru că știu că toată acestă căldură sentimentală, toată afecțiunea mea nu înseamnă nimic pentru ea. Pentru că ea preferă să nu aibă complicații - după cum s-a exprimat , preferă relații superficiale, de amabilitate. Eu simt că nu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
pentru ea jucăria, ar vrea ca ea să înțeleagă și să-l ia, însă ea nu îl ajută deloc. Apoi ea își dă seama că brelocul e pentru ea, că e un cadou și privirea ei se întunecă deodată, se încruntă ușor, atitudinea îi devine rezervată și distantă și spune “Nu” răspicat și rece, dîndu-i ursulețul înapoi. Nedumerit și dezolat de refuzul ei atît de definitiv și neașteptat, el pleacă imediat de lîngă mașină și se îndepărtează cît de repede poate
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
fac piftie, îi spulber. Așa te vreau. Mai vrei puțină tărie? Vreau. Între timp, ușa se deschide și intră un individ curățel cu ochelari cu rama de aur. Uite-l și pe Motănel. Relu era cherchelit puțin, îl privește, se încruntă și se pronunță: Nu-i bine, șefu'! Ce nu-i bine? Crezi că ăia înghit un filfizon cu ochelari cu rama din aur? Ia dă-mi ochelarii matale! Relu pune ochelarii șefului pe nasul filfizonului. Ei, ce ziceți? Pare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
asta, se adresează în gînd președintelui, să dea Dumnezeu să te calce o mașină. Își dă seama că este cam mult pentru o sentință de 15.000 lei și se corectează: Să-ți ardă casa înainte de a face asigurarea. Se încruntă și privește urît spre președinte. Acesta ripostează cu o privire și mai cruntă. Doar îngerul rămîne la fel de blînd și ocrotitor. Procesul său începe și Iosif se uită urît la președinte, se bîlbîie și îl podidește plînsul. Nu-ți fă iluzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
din morminte. În atelierul lui Niki Bârsan, o femeie Între două vîrste, Într-un taior de vară de etamină ecru se plimbă prin fața fotografiilor care acoperă pereții. Se apropie, se distanțează, Își scoate ochelarii și-i șterge cu batista, se-ncruntă, zîmbește, din cînd În cînd face cîte o remarcă. Fotograful, așezat pe un taburet care dispare cu totul sub trupul masiv, descojește un măr cu mișcări atente ca și cînd ar desfășura un bandaj de pe deget; coaja gălbuie cade pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de pe el. Bărbatul din oglinda șifonierului și-a plimbat cu grijă degetele peste obrajii supți, peste nas, peste gură, peste părul castaniu, murdar, tuns scurt. Se apropia de treizeci de ani, era obosit, palid și părea puțin bolnav. S-a încruntat la mine. Am încercat să citesc trecutul ascuns în acea încruntătură - ce fel de persoană își încrețește fruntea în felul ăsta? Ce soi de viață dă naștere unui tipar de linii ca acesta? - dar nu puteam descifra nimic din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o să mă părăsești dacă o să simți vreodată nevoia. — Poftim? Am întors bărbia într-o parte, încercând să-i văd fața. — N-o să te părăsesc. Nu vorbi prostii. Ochii ei se ridicară pentru a-i întâlni pe-ai mei. M-am încruntat. — Nu glumesc, zise. Dacă o să simți nevoia să mă părăsești, dacă n-o să mai fii fericit cu mine, trebuie s-o faci neapărat. Se sprijini în coate și își undui șoldurile pentru a mă scoate din ea. — Trebuie să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și atent. Se gândi o clipă, apoi încuviință dând o dată scurt din cap. Da, desigur. Vreți să încep cu ce știu despre dumneavoastră sau cu ce știu despre rechin? — Știți de ludovician? Vreau să spun, credeți în el? Nimeni se încruntă puțin în spatele ochelarilor de soare. — Da, zise el simplu. În glasul lui se simțea o ușoară confuzie, ca și când l-aș fi întrebat dacă crede în copaci sau în aeroplane sau în China. — Da, am spus cu voce tare, încă puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
totul. — Nu ești coerent... Pe cine simți nevoia să cunoști? — Pe Primul Eric Sanderson. Ochii albaștri, calmi mă priviră pătrunzător. — Înțeleg. Asta înseamnă că tu ești, ce? Al Doilea Eric Sanderson? — Da, am spus. Presupun că da. — Hmmm, făcu doctorul, încruntând din sprâncene, gânditor. Mândria unui bătrân, cu asta te-ai luptat tu, mi-e rușine să spun. — Trebuie să înțeleg de ce-a făcut ce-a făcut, am spus. Am vârât mâna adânc în punga de plastic și am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]