9,411 matches
-
ea. Oricum, Michael și cu mine sîntem foarte fericiți. Seara trecută s-a Întors acasă cu bilete pentru un weekend la Florența! Ca surpriză! Chicotește ca o școlăriță. Așa că, prietena ta nu și-a ales cuplul potrivit pentru planurile ei! Încuviințez din cap și privesc În altă parte. S-au spus destule. Faptul că nu s-a Înșelat asupra Lisei nu Înseamnă că trebuie să afle vreodată mai mult decît știe deja. Dumnezeule, a aflat de invitația Lisei (e posibil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mai pomenim de faptul că taică-tău plătește pentru tot. Crede-mă că, dacă era după noi, nu ajungeam niciodată aici. — Crede-mă că, dacă era după noi, nu am fi ajuns vreodată să ne permitem asta, rîde Dan. — Adevărat, Încuviințez eu, complet În asentimentul lui. SÎntem la Sandy Lane, crema hotelurilor, destinația preferată a celor bogați și celebri, un loc unde nici În cele mai nebunești vise n-am crezut că o să pot ajunge vreodată. Acum două luni, Michael ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cerul acesta? Bătrân ca și mine..." După câteva clipe a adăugat: "Păsările deșertului au țipat atunci, iar caii sforăiau și aruncau nisipul cu copitele..." Nu era nevoie s-o întreb despre ce vorbea. "L-ai iubit?" "L-am iubit, a încuviințat ea. L-am iubit cum nu l-a iubit nici o femeie. Și, în vreme ce alte femei îl plângeau, eu stăteam împietrită, auzeam nisipul foșnind, vântul răscolind valurile... Așa au trecut nopți și zile. Toți au plecat, după ce l-au îngropat și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
care adună cuminte praful spulberat al unei povești. Prin urmare, în liniștea amiezii bucureștene, cuvintele lui Andrei Ionescu au sunat ca ecoul unei mari ratări. - Poate că altă dată a spus el, intimidat și zăpăcit peste măsură, iar Giulia a încuviințat zâmbind. Era acum un bărbat dezorientat, iar tricoul lui galben se învinețise în jurul gâtului. A deschis ușa și a ieșit fără să mai spună ceva. Zogru ar fi vrut să-l oprească, dar starea satisfăcută în care se afla Giulia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ești teafără. Vii acasă? vocea ei luase deja o notă veselă. Nu! Sunt la spital! Eu l-am scos pe tânăr din apă! Urmă o tăcere lungă întreruptă de sunetul respirației ei. Într-un final spuse: St. Andrew? Da! am încuviințat în același timp. Vin și eu imediat!și închise. Mi-am tras telefonul de la ureche și fix în acel moment o asistentă îmi spuse: Puteți veni să îl vedeți pe tânăr! Am încuviințat, m-am ridicat și desculță am pășit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un final spuse: St. Andrew? Da! am încuviințat în același timp. Vin și eu imediat!și închise. Mi-am tras telefonul de la ureche și fix în acel moment o asistentă îmi spuse: Puteți veni să îl vedeți pe tânăr! Am încuviințat, m-am ridicat și desculță am pășit în spatele ei până în salon. La ușă ea îmi spuse: Ce păcat, era un tânăr așa drăguț! Presupun că este iubitul tău. Când văzu că nu aprob, mai încercă o dată: fratele? Am clătinat din
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
culoarea. Părul lui blond dansa în valuri datorită brizei ce intra pe geam. Într-adevăr era frumos. Buzele i se mișcau, murmurând același lucru: Vreau să merg la Jeffrey-Bay! Mă privi țintă și spuse: Ai fost vreodată la Jeffrey-Bay? Am încuviințat, am tras aer în piept și am rostit: E cel mai frumos loc de pe pământ! Cu vocea sugrumată și gata să izbucnească în plâns îngăimă: Povestește-mi!L-am privit cum își pipăia brațul bandajat. Când am început să vorbesc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
e-n regulă, băieți, a spus, ați mâncat bomboanele, dar e mai bine să știți că nu le-ați primit pe degeaba, nimic pe lumea asta nu-i pe degeaba, pentru toate trebuie să muncești, la care și celălalt a încuviințat din cap, așa e, a spus, cine nu muncește nu mănâncă, voi însă ați mâncat deja, așa că acum la treabă, și zicând asta s-a dus la excavator, a scos din spate un pachet mare, aruncându-l în fața noastră, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
maxim trei trageri de probă, dar, totuși, o șansă teoretică există, și atunci eu i-am spus că asta înseamnă că dacă eu aș trage perfect, de o sută douăzeci de puncte, atunci echipa s-ar califica, iar Vasököl a încuviințat din cap și mi-a suflat din nou fumul în nas, spunându-mi că asta ar mai lipsi, ca eu să trag perfect, cum poate să-mi treacă prin cap o asemenea tâmpenie, se enervase de-a binelea, am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
atunci mama a mai spus că știe cât mi-e de greu, regula asta chiar că e dură de tot, dar când o să mai cresc, o să înțeleg că așa era corect și o să fiu chiar bucuros, iar eu, bineînțeles, am încuviințat din cap, dar n-am zis nimic, pentru că mi-am adus aminte de trenulețul electric primit cu trei ani în urmă, de ziua mea, cu care, de-atunci, n-am mai avut cum să mă joc, și eram sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu vreau nimic, dracu’ are nevoie de mingea Prodanilor, vreau numai să-mi iau odată mâna de-acolo, între timp simțeam cum vibrează scândura sub palmă, de atâta dans al cuțitului, și atunci am renunțat să mai spun ceva, am încuviințat numai din cap, cu toate că știam că mai degrabă ar fi trebuit să dau din cap că nu, dar totuși am încuviințat, și atunci Romulus a spus că bine, dar să țin minte că din cauza încăpățânării mele, nu numai eu o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cum vibrează scândura sub palmă, de atâta dans al cuțitului, și atunci am renunțat să mai spun ceva, am încuviințat numai din cap, cu toate că știam că mai degrabă ar fi trebuit să dau din cap că nu, dar totuși am încuviințat, și atunci Romulus a spus că bine, dar să țin minte că din cauza încăpățânării mele, nu numai eu o să dau de bucluc, ci și toți ceilalți de pe strada noastră, dar dacă rezist până când îi zice el lui frate-su să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la mama, întrebând-o cărui fapt se datorează această vizită neașteptată, la care mama și-a aranjat broșa de pe reverul taiorului și i-a spus că n-ar trebui, totuși, să discute asta așa, pe casa scărilor, iar ambasadorul a încuviințat din cap, scuzându-se, și spunându-i că nu-și dă seama cum de-a putut fi atât de nepoliticos, bineînțeles că e mai bine să intrăm, și atunci mama mi-a zis să-mi șterg pantofii, și am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
își sortează și ea hainele și adună tot ce-ar putea valora ceva și de care ne putem lipsi, iar pe duminică dimineața să nu-mi fac program, pentru că mergem la talcioc, pentru că luni trebuie să avem banii. Eu am încuviințat din cap, m-am dus la mine-n cameră și am deschis dulapul și am tras sertarul biroului și mi-am rotit privirile peste rafturile cu cărți, peste pereți și peste posterele de deasupra patului, peste armele mele și trofeele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să țin minte, să țin bine minte asta, iar când o fi să fie, atunci să-mi amintesc tot ce-mi spusese, la care eu i-am zis că da, așa voi face, am să țin minte, iar bunicul a încuviințat, a luat și-a doua sticlă și-a început să bea din ea pe-ndelete, înghițitură după înghițitură, privind, în continuare, panorama. Între timp vântul se-ntețise, mi s-a făcut frig de-a binelea, știam că acuși o să încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
douăsprezece ore de somn zilnic, Chantal Îl făcuse să Înghită pilula privind camera separată. Fusese destul de nemulțumit la vremea respectivă, dar astăzi era Încîntat. - Doamna Lasalle tocmai a sosit, domnule doctor. O conduc În sala de consultații? Tresări, Întoarse capul, Încuviință. TÎnăra sa secretară remarcă țigara pe care o ținea Între degete, apoi se Îndepărtă. Și ea reîncepuse să fumeze după moartea unei prietene, așa că Înțelegea... Yves strivi chiștocul al cărui gust i se păru dintr-odată amar. CÎnd intră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
răsună Înăbușit. - Nu trebuie să afle niciodată. Niciodată. Privirea lui Nicolas deveni șovăielnică. Ea se apropie de el și, apucîndu-l de bărbie, Îi Înălță capul și Își cufundă privirea Într-a lui. - Făgăduiește-mi că nu vei spune nimic. El Încuviință moale. Ea Îi dezmierdă ușor obrazul. - Ar trebui să nu ne mai vedem cîtva timp. Să nu se mai apropie de ea, să n-o mai atingă, să n-o mai simtă, să n-o mai mîngîie. Nicolas nu concepea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Cu toții simțeau absența din scaunul rămas gol. Un minut de tăcere, ceruse Yves Pérec, Încins cu eșarfa de primar. Ca să-i aducă un omagiu lui Gildas. Atmosfera apăsătoare pusese stăpînire peste sala mare de consiliu a primăriei. În jurul mesei, toți Încuviințaseră. Printre alți aleși, Loïc și Milic Kermeur, cu chipul marcat de durere, apoi frumoasa și solida Gwenaëlle Le Bihan, În aparență și ea emoționată. În fața ei, Pierre-Marie de Kersaint, cu capul plecat, părea cufundat Într-o dureroasă reculegere. În realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fiica ei, Aude. - La prietena ei, Juliette de Kersaint. - Dacă familia ta ar putea să aibă grijă de ea cîtva timp, pe continent, cred că ar fi mai bine pentru ea, nu crezi? Lăsînd pe dată ochii-n jos, Chantal Încuviință cu gravitate. Marie trecu atunci la atac foarte direct. - L-ai văzut pe Yves pe faleză cînd erai cu Nicolas. Soția doctorului nu se clinti nici măcar un milimetru. - Dacă erai sigură de faptul că e nevinovat, l-ai fi apărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
prevăzut. - Ce aștepți Într-un timp atît de scurt? - Vești despre Nicolas. Oftă. - În sfîrșit, sper. O scrută din ochi un lung moment Înainte de a răspunde. - Am cuvîntul tău de onoare că vom pleca de Îndată ce te vei liniști În privința lui? Încuviință un pic cam repede. Fără să clipească. * * * Hobanele agitate de un vînt de 7 noduri zdrăngăneau cu putere, iar ambarcațiunile, deși ancorate la adăpost, păreau cuprinse de o frenetică țopăială care amintea de mișcările dezordonate ale bolnavilor loviți de așa-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de bine Înțolit nu putea fi de prin partea locului. Ryan dădu din cap și Își rosti numele În timp ce Îi Întindea mîna. - Dumneata trebuie să fii comandantul Fersen. Era mai mult o afirmație decît o Întrebare. Lucas se mulțumi să Încuviințeze strîngîndu-i mîna și se reîntoarse atent să cerceteze frontonul menhirului și semnul săpat din care se prelingea sînge. Un oval avînd deasupra două liniuțe oblice. - După pescăruș, crabul, murmură Ryan. Evident. - O spui de parcă ar fi vorba de o continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
liniști cu privire la soarta nepotului ei. Încercă s-o ia pe ocolite. - A acoperi fuga lui Nicolas nu e cel mai bun mod de a-i veni În ajutor. - Atunci dă-i busola asta lui Fersen și hai să plecăm Ea Încuviință. - S-ar zice că voi doi ați căzut la pace, nu se putu el Împiedica să nu adauge. - Tare ești prostuț, murmură ea tandră, uitîndu-se la Fersen care venea către ei. Luînd-o strîns pe Marie pe după umeri cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
loc mîine, vreau să-mi petrec seara asta alături de familie... Lucas șovăi Între dorința de a stărui ca ea să meargă se odihnească și aceea de a-i mărturisi admirația pentru curajul de care dădea dovadă. Se mulțumi Însă să Încuviințeze fără să scoată o vorbă. În mod ciudat, atmosfera din casa familiei Kermeur nu era una de reculegere. Milic nu se putuse Împiedica să nu plece să-și arunce plasele pentru crabi În mare, iar Loïc, așezat În fața maică-sii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Doar semnul gravat cu poansonul era diferit: un oval alungit barat de o linie verticală. După pescăruș și crab, peștele. - Al treilea menhir de pe care a picurat sînge are simbolul ăsta? Întrebarea era pur formală, iar specialistul În crime ritualice Încuviință scurt. La fel ca ea, se duse din nou cu gîndul la bacul pe care Loïc urcase și din care nu mai coborîse niciodată. - Trebuie să ne orientăm căutările spre mare. * * * Văzută de pe vapor, minuscula capelă se confunda cu stîncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o făcu cu toată liniștea: spargerea fusese o treabă de copii, poliția fiind mobilizată pentru Înfruntările cu studenții. Se serviseră și plecaseră, nu-i văzuse și nu-i auzise nimeni. - Dar au rămas amprentele lăsate de frații Sullivan, remarcă Marie. Încuviință zîmbind și continuă. - Ne aștepta o barcă la Rouen... În timp ce Tom și Sean terminau de Încărcat lingourile, eu am plecat să caut ceva provizii... Și am fost interceptat o patrulă, restul Îl știi... Nu-l slăbea din ochi. - De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]