12,381 matches
-
În bătaia vântului, soarele la asfințit reflectat În cioburile căzute pe jos, muștele care roiesc deasupra resturilor de porc și fasole, deja uscate, lăsate de un client În farfurie... Imaginea aceasta de restaurant lăsat În paragină, În mijlocul deșertului din vestul Îndepărtat american, se suprapunea, În mintea mea, cu aceea a camerei de hotel În care-și făceau apariția personajele despre care povestea Keiko Kataoka, acoperite de secreții ce se scurgeau alene pe trupurile lor. Praful care plutea În cameră se amesteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mă simțeam mai degrabă ca și cum cineva m-ar fi Împins spre acest oraș necunoscut, decât ca și cum aș fi venit din propria mea voință. În măsura cunoștințelor pe care le aveam eu, Arcul de Triumf era sinomin cu un loc foarte Îndepărtat. Tocmai mă Întrebam dacă se cădea să admir acest monument așa de aproape, când limuzina Volvo a pătruns Într-o piață pavată cu piatră cubică. Piața Concorde, mi-a șoptit șoferul. Cu toate că era miezul nopții, Piața Concorde era scăldată Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de multă vreme. Și Keiko ce mai face? Avea vocea unei prezentatoare din emisiunile acelea pentru copii care se transmiteau des la televizor mai demult. O voce prietenoasă, care-mi trezea amintiri dulci, dar care parcă venea dintr-un loc Îndepărtat la care nu aveam cum să ajung. — Maestrul? — Da, maestrul Yazaki. Reiko Îl chemă pe barman și comandă un lichior de coacăze negre. — Nu aș putea spune că o duce excelent cu sănătatea, am Început eu. Pe urmă i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de pe Rin decât un sanatoriu. Privind-o, mai că mă așteptam să văd două spânzurători sus pe acoperiș sau să aud țipete venind din vreun beci adânc. Dar era liniște și nu se vedea nici țipenie de om. Numai zgomotul îndepărtat al unui echipaj alcătuit din patru bărbați aflați pe lac dincolo de copaci le făcea pe gălăgioasele ciori de câmp să tulbure pacea. Intrând pe ușa principală, am decis că erau probabil mai multe șanse să găsesc câțiva prizonieri furișându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de către oricine ar fi vrut să se asigure că nu e pe cale să cadă într-o capcană. Cu acest gând în minte mă îndepărtam pe un traseu sinuos de Sectorul Păsări către lac, când își făcu aparția, din partea cea mai îndepărtată a Casei Păsărilor, un puști de vreo optsprezece ani, cu părul negru și purtând o jachetă sport gri. Fără ca măcar să se uite în jur, scoase repede geanta Gerson din coșul de gunoi și o aruncă într-o altă geantă, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Partid și să gătească cina pentru bărbat. Dumneaei este de fapt psihoterapeut și e un expert recunoscut în micul mister impenetrabil pe care-l numim Mintea Criminală. Ochii mei priviră către femeia cu ten deschis, cremos, care stătea la capătul îndepărtat al mesei, în timp ce în mintea mea mă lingeam pe buze. Purta o fustă de culoarea magnoliei și o bluză albă din crep, iar părul ei blond era prins într-o coc răsucit, strâns la ceafa capului ei fin sculptat. Zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu model albastru și sculpturi din lemn de plută în vitrine de sticlă. Am admirat astea în timp ce a închis și a încuiat ușa de la intrare, iar el menționă că în tinerețe fusese în marina germană și călătorise mult în Orientul Îndepărtat. Conștient acum de mirosul delicios care umplea casa, mi-am cerut scuze și i-am spus că speram că nu deranjam familia de la masă. — Mai e ceva până ne așezăm la masă, zise bătrânul. Soția și fiica mea încă trebăluiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
scărilor când am auzit-o strigând în urma mea: Îmi pare rău, Bernie. Cu adevărat. Am luat-o pe jos spre sud către Grădina Botanică. Cerul palid de toamnă era plin de exodul milioanelor de frunze deportate de vânt în colțurile îndepărtate ale orașului, departe de ramurile care le dăduseră cândva viață. Ici și colo, bărbați cu chipuri împietrite munceau cu concentrare scăzută pentru a controla această diaspora arboricolă, arzând crengile uscate căzute din frasini, stejari, ulmi, fagi, sicomori, arțari, castani, tei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
am zice astăzi. Pentru că ne plângem adesea că tot ce-i rău ni se întâmplă numai nouă, or, catastrofele se abat asupra tuturor, și asta dintotdeauna. Moartea, bătrânețea, trădarea, încercările sorții umplu scrierile istoricilor și analele încă din cea mai îndepărtată Antichitate. De ce să ne imaginăm că ce-i mai rău a ales exact casa noastră și a scutit-o pe-a altora? Pentru că negativul se împarte, într-adevăr, inechitabil, dar nimeni nu scapă. Vom câștiga așadar măsurându-ne durerea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
el se referă la ceea ce rămâne de făcut pentru a elabora plăcerea. Aceasta teorie vizează o practică. Epicur nu gândește nimic care să nu fie realizabil în mod nemijlocit în perspectiva unei construiri pacificate de sine. Odată moartea îmblânzită, zeii îndepărtați și durerea stăpânită, mai rămân de dat câteva reguli simple ale bucuriei. în această etapă a analizei, putem aprecia în ce măsură converge tot sistemul epicurian spre acest punct focal: plăcerea, precum și modul în care doctrina Grădinii propune o arhitectonică a rațiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
numai dacă suma neplăcerilor nu o depășește pe cea a plăcerilor. Ceea ce bucură pe moment va fi recuzat dacă presupune un preț ce va trebui plătit ulterior. Orice plăcere care pune în pericol ataraxia este declarată indezirabilă și ca trebuind îndepărtată. Renunțarea, privarea se numără printre căile de acces la plăcere când aceste alegeri permit păstrarea păcii sufletului, a liniștii trupului, a armoniei și echilibrului obținute prin efortul îndreptat asupra propriei persoane. în aceeași ordine de idei, o durere, o suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
deducând, vede ceea ce ceilalți nu văd. înțelegerea presupune înălțime, detașare, profunzime, perspicacitate. Cel de-al doilea cânt al poetului ne oferă o imagine: de departe, nu percepem detaliile, însă ele există totuși. Așa cum nu băgăm de seamă, pe o colină îndepărtată, oile care pasc totuși pe versantele ei înierbate, sau manevrele legiunilor, nici deplasările lor repezi, nici strigătele lor și vacarmul pe care-l fac, dar care totuși există, tot așa nu surprindem a priori, numai cu ajutorul simțurilor, economia fină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
tulburărilor, de a elimina durerea, de a termina odată cu spaimele, îndeosebi cu spaima de moarte, care împiedică dezvoltarea unui hedonism franc și categoric. Plăcerea poate fi pozitivă sau negativă: ori e căutată activ, știindu-se unde se află, ori sunt îndepărtate obstacolele care împiedică instaurarea ei. Evitarea negativului constituie o mare parte a oricărei filosofii a plăcerii - în opoziție cu ceea ce afirmă critica, întotdeauna preocupată să asociezea plăcerea cu supunerea imediată față de pruriturile senzuale. Edificarea hedonismului implică această artă a suferinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
făcea lună. Acum, iată, ca o recunoaștere a meritelor sale, i se îngăduia să iasă în cosmos, e drept, ca robot de serviciu; dar câți roboți de tipul lui nu și-ar fi dorit oare nu să zboare spre planete îndepărtate, ci doar să meargă până la prima stație, pe Selena, la „COSMIC-SHO...”, unde, contra taxei infime de cinci petrofarazi, niște marțiene drăguțe te programau să vezi filme cu venusiene? Nu toți aveau această posibilitate, bineînțeles, unii pentru că nu fuseseră programați s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
șaibă drăguță, lustruită. Episodul 36 Planeta tălâmbilor Povestea pe care le-o spusese Getta 2 despre soțul ei în impresionase vădit pe cei trei roboți pământeni. Se gândeau că, la urma urmei, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, aceeași soartă îi aștepta și pe ei: demontarea, recuperarea, recondiționarea și folosirea sub alt nume și sub alți indicatori. Un fel de metempsihoză a pieselor ce vor sluji, în cel mai bun caz, cine știe cărui strung carusel fără conștiință. Stăteau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mai înghițim, răspunse sumbru Amărășteanu. Fu adusă apoi în două butoaie apă curată, rece, direct de la izvor, și i se dădu fiecăruia să bea dintr-o cană de tablă legată cu un lanț lung care ajungea pânâ-n capătul cel mai îndepărtat al hangarului. Aciobăniței bău cu plăcere, deoarece cana cu lanț îi amintea de copilărie, de satul din Teleorman cu fântâna din centru, unde era tot așa, o cană cu lanț căreia el, spirit inventiv de mic, îi dăduse la fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-ntr-un parc, pe encefal. - Fii Domnului statură luminoasă, Cu gândul - sprinten fulger viitor! Să-ți fie brațul spadă bătăioasă Și ochiul: disc lunar lunecător. FALDURI pentru William Wilson Somn mult, din plușuri. Vid în stal. Vegherea sticlei, drept cortină. Îndepărtat, ca-ntr-o odihnă Din membre limpezi, o cristal! Sub mături, fluturi și urîturi Mort - chipul meu, pe crengi de gâturi, Un glas din ceruri cere: - Dacă Ai face-oglinzile să tacă? Din somn, din stofă sar deștept, Smulg fierul scurt
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
încă, în noaptea ta, cuvântul... Ce surdă clocotire, ce-nceată așteptare Sub aburii roșiateci, sub aburii de fier, Când înspre noi tărâmuri vroiai o revărsare, Când, oprimat de umbră, tu presimțeai un cer! Dar se desprinse vălul, și-o boltă-ndepărtată Din zîmbetu-i albastru desfășură spre tine; O clipă-a fost... și totuși, sclipirea ei curată Te-a înfrățit de-a pururi cu sferele senine. De-atunci, spre-o altă lume fluida-ți formă tinde... Cu slava-ntrevăzută un dor fără de sațiu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu locuia Cu lumea lui năvalnicele ape... Dar anii au trecut... Din matca ta, Prea strîmtă-atunci, ai dispărut aproape. Oglindă călătoare, cer mobil, Te-ai încadrat într-o ușoară spumă Și-ți porți acum cristalul tău steril Spre-a mărilor îndepărtată brumă. Dar murmurul, acord eternizat, Neîncetat mărirea ta o plânge; Și-ntregul tău trecut, pietrificat, În unda potolită se răsfrânge. UMANIZARE Castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gîndire: Sub tristele-i arcade mult timp am rătăcit, De noi răsfrângeri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o pildă în paginile Contemporanului unde am colaborat, vom vedea că în legătură cu aceste probleme nu găsim decât la suprafață anumite puncte de contact. În poezia mea, ceea ce ar putea trece drept modernism, nu este decât o înnodare cu cel mai îndepărtat trecut al poeziei: oda pindarică. Neputând să apar înaintea concetățenilor mei, ca poeții de altădată, cu lira în mână și florile pe cap, mi-am poleit versul cu cât mai multe sonorități. Pe lângă unitatea spirituală, adaug și una fonetică. În
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
oricare ar fi uzura de astăzi a cuvântului; sau, mai bine cu versul - cuvânt deja citat al d-lui Blaga: "Geometrie înaltă și sfîntă". Dacă înțeleg foarte bine grija d-lui Blaga de a-și com ... și ca legenda de îndepărtat și biruit (germ.). pune un vocabular just și pur, nu înțeleg în schimb deloc concesiunile făcute pitorescului indigen, când geniul său liric îl înclină să enunțe raporturile universale. Procedeul din versurile: "Cocoși apocaliptici tot strigă/ Tot strigă din sate romînești
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și munca sa de savant (care în 1914 se închidea în 51 memorii), viața acestui om trece, spre deosebire de a noastră, pe lângă frământări, egală și exemplară. Totuși cred a ști, această neîngăduință față de sine nu se datorește unui spirit abstract și îndepărtat. E o atitudine izvorâtă dintr-un simțământ înalt: sobrietatea și înțelepciunea care cruță truda materiei și lasă spiritului, numai, vrednicia unei statornice veghi. Poate că, în drumurile prin trecut al unei vieți astăzi închinate binelui general, stă o tinerețe entuziastă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu are nimic din verva creatoare a unui Euler sau Lagrange, din ardoarea constructivă a unui Gauss. Nimic din libertatea aeriană a concepțiilor unui Abel și mai ales Riemann. Facultatea de a împrăștia întreaga dezvoltare a matematicei, cu finalitățile ei îndepărtate (a unui Klein sau Poincaré), îi lipsește. Hilbert e arhitectul unei ordine hipogeene: un geniu al fundamentelor. Direcția lui de cercetare e involutivă. Chiar în faza lui creatoare, Hilbert nu descoperă domenii, ci inventează sisteme: metode și mașini de demonstrație
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
al lui Rousseau (mai mult al poetului naturii decât al scriitorului social) și al romanticului Jean Paul Richter. Anumite pasagii din scrisorile către Joahanna Osthoff, din timpul logodnei lor, sunt înfiorate de o simțire adevărată, curioasă la acest om reputat îndepărtat și rece - accente pe care retorica sentimentală a timpului nu izbutește să le falsifice. Iată ce am putut aduna despre figura cotidiană a lui Gauss. La o comemorare, menționarea acestor amănunte e de rigoare. Le socotim însă irelevante pentru figura
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ci din stratul unui anumit folclor, a cărui expresie caracteristică a fost Anton Pann. Acestei inspirații îi răspunde, desigur, o nouă ideologie și chiar atitudine: Orientul învinge Occidentul; inspirația trebuie să izvorască din realități naționale și nu din influențe ideologice îndepărtate, din Platon sau din legende mitologice; din dionisiacul lui Nietzsche sau din parnasianismul francez. Poetul nu se întoarce la poezia populară (sau într-o slabă măsură), ci la stratul balcanic al câmpiei dunărene, la muza de mahala bucureșteană și de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]