8,189 matches
-
sunt încinse și ard orice până și visele. Se sufocă lumea, se distruge pământul, plânge cerul de mila noastră. Sunt răni pe care le vezi și faci ceva să fie vindecate, sunt răni nevăzute și ce poți face? Văd oameni îndoiți de greutatea arșiței și-mbătrânirea se accentuează. Trece fierbințeala prin ziduri și parcă din zi în zi sunt tot mai subțiri. S-au pus pe ars case, căpițe de fân adunate numai cu mâinile și cu sudoare. Se-aprind și
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
când ești vânat Sau când vânător Nenorocul De ți este ursit Te așteaptă la ușă sau după poartă până și timpul ce te măsoară în bucăți și apa și focul îți pot fi sorocul și când nesiguranța începe a-ți îndoi întrebările te cuprind amăgirile și te miri de ce vii doar și pleci de ce nu rămăi veșnic așa cum te știi viu tânăr iubit fericit lângă ai tăi așa cum ți s a promis când te ai născut de azed anghel zamfir dan
VÂNARE DE OM de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368257_a_369586]
-
ales în America, spun statisticile!). Undeva în adâncime crește revolta surdă împotriva acestei stări nefirești de lucruri. Se zgâlțâie din balamale fundamentele mai multor edificii pe care le credeam bătute-n cuie. Sună pompos, dar așa este. Începem să ne-ndoim de lucruri care nu demult erau tabu, până și ca subiect de conversație. De exemplu: democrația (clasa politică nu mai face față; alegem afaceriști ca gospodari de țară); valorile morale nu mai sunt univoce (o mână de ajutor acordată unui
CÂND EUROPA HIBERNEAZĂ... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362588_a_363917]
-
Articolele Autorului Promisiuni sigilate, care pleacă din noi pe cărarea ce duce până la inima altora, prin sita care cerne cuvinte frumos despletite în speranțe, făcând tiv pe marginea lumii. Le primim din razele de soare, ce sădesc încrederea noastră, ne-ndoim de ele pentru că potopul de ploaie le udă, transformându-le în șoapte surde, vântul bate în patru zări, împrăștiindu-le în gunoaie de fraze inutile și scuipate la-ntâmplare, într-o altă dimensiune de spațiu și timp. Doar ața tivului
PROMISIUNI de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362655_a_363984]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > TĂMÂIEREA DE DIMINEAȚĂ Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2301 din 19 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului când aragazul a sărit din bucătărie dimineața era pe ochiuri și noi bârfeam la o cafeluță îndoită cu lapte și frișcă, sub masă era sticla cu pălincă dar în semiîntunericul ploii puneam în pahare apă sfințită, câteodată mă prindeai de mână și atunci dimineața scotea aburi de pe ochiurile aragazului, de vizavi striga vecinul la vecina că iar
TĂMÂIEREA DE DIMINEAŢĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362670_a_363999]
-
dispari,după care anunț poliția . Am lăsat amprente pe ușă,pe corpul ei ,e clar că am fost acolo . E tot ce pot face pentru tine ,pentru faptul că .... - Că mă iubești ! Și dacă mă iubești,cum poți să te-ndoiești ? Cum de nu simți că spun adevărul ?! Anunță poliția ,nu am nimic de-ascuns ! * Mai are doar un an până la pensie. Când era tânăr îi plăcea meseria asta , îi plăcea să deslușească enigme,crime, aparent nerezolvabile. Și când le dovedea
VIAȚA LA PLUS INFINIT (17) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370096_a_371425]
-
Toate Articolele Autorului ILUSTRAȚIE: BELOVED WELL, Luminița Șerbănescu, Ottawa, Canada AMINTIRE Se-mparte apa în rugină și se îneacă tușul printre ramurile despletite ale sălciilor. Zbuciumul se arată îndărătul foilor verzi de lucernă. Frumusețea aceasta străină ce ne apasă umerii îndoiți de greutatea lacrimilor. Această privire speriată printre minunile lumii îndoliate. PRINTRE CEI DE AICI Așa de ușor veghează somnul deznădejdea, iar lumina -veacul. Atât de trist se aude zgomotul alb înaintea icoanelor învăluite în sudoare. Să zicem, să zicem din
ACASĂ de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370150_a_371479]
-
restul. Asemenea unui constructor responsabil și pasionat, căuta să stabilească o fundație solidă pentru ceea ce urma să clădească. Convins fiind că simțurile înșală, a pus la îndoială lucrurile considerate sigure și i-a rămas sigur faptul că el gândea, se îndoia. Și „dacă mă gândesc și mă îndoiesc, este sigur că exist”. Îndoiala a constituit metoda de cercetare cu scopul de a demonstra, a fost o metodă autoimpusă și nu a constituit o neliniște psihologică, cum au încercat unii să o
TATĂL FILOZOFIEI MODERNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370138_a_371467]
-
căuta să stabilească o fundație solidă pentru ceea ce urma să clădească. Convins fiind că simțurile înșală, a pus la îndoială lucrurile considerate sigure și i-a rămas sigur faptul că el gândea, se îndoia. Și „dacă mă gândesc și mă îndoiesc, este sigur că exist”. Îndoiala a constituit metoda de cercetare cu scopul de a demonstra, a fost o metodă autoimpusă și nu a constituit o neliniște psihologică, cum au încercat unii să o considere. A făcut un experiment topind o
TATĂL FILOZOFIEI MODERNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370138_a_371467]
-
mai rămas nici o calitate care impresionase înainte simțurile, precum: forma, culoarea, parfumul, ci doar o substanță întinsă. Concluzia lui: corpurile nu ne sunt cunoscute cu certitudine prin simțuri, singura certitudine este cea a existenței noastre, faptul că gândim și ne îndoim; gândirea, incluzând și percepția și voința, este substanța care-l definește pe om, iar cea a corpurilor este întinderea; cunoștința sufletului este mai sigură decât cea a corpurilor. Filozoful, scriitorul, eseistul român Constantin Noica (1909-1987), în cartea sa „Concepte deschise
TATĂL FILOZOFIEI MODERNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370138_a_371467]
-
întrebând totodată: „Poate fi ceva mai în spiritul Evangheliilor ca această strădanie de a-i aduce pe cei rătăciți la dreapta credință în Dumnezeu?”. În „Opere vol. I”, Nae Ionescu (1890-1940), filozof, jurnalist român, spune: „Descartes niciodată nu s-a îndoit că din ideea pe care o are el despre Dumnezeu nu se poate ajunge la demonstrarea existenței lui Dumnezeu, pentru că el trăia acest Dumnezeu ca obiect real. El nu avea ideea de Dumnezeu, ci avea pe însuși Dumnezeu, pe care
TATĂL FILOZOFIEI MODERNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370138_a_371467]
-
materiale, și despre deosebirea reală dintre sufletul și corpul omului”. Filozoful, eseistul român Petre Țuțea (1902-1991) în cartea „Tratat de Antropologie creștină”, afirmă privitor la Descartes: „Meditațiile sale filosofice l-au dus atât de departe, încât a ajuns să se îndoiască de toate, de părerile generale, cât și de adevărul cunoașterii prin simțuri. Numai de aceea, opiniază el, nu mă pot îndoi că mă îndoiesc de toate, așadar gândesc, deci sunt cogito ergo sum. De la această propoziție stabilește Descartes, prin concluziile
TATĂL FILOZOFIEI MODERNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370138_a_371467]
-
creștină”, afirmă privitor la Descartes: „Meditațiile sale filosofice l-au dus atât de departe, încât a ajuns să se îndoiască de toate, de părerile generale, cât și de adevărul cunoașterii prin simțuri. Numai de aceea, opiniază el, nu mă pot îndoi că mă îndoiesc de toate, așadar gândesc, deci sunt cogito ergo sum. De la această propoziție stabilește Descartes, prin concluziile scolastice, încrederea în rațiune, baza sistemului său. Printre ideile pe care le consider eu importante, zice el, există și cea de
TATĂL FILOZOFIEI MODERNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370138_a_371467]
-
la Descartes: „Meditațiile sale filosofice l-au dus atât de departe, încât a ajuns să se îndoiască de toate, de părerile generale, cât și de adevărul cunoașterii prin simțuri. Numai de aceea, opiniază el, nu mă pot îndoi că mă îndoiesc de toate, așadar gândesc, deci sunt cogito ergo sum. De la această propoziție stabilește Descartes, prin concluziile scolastice, încrederea în rațiune, baza sistemului său. Printre ideile pe care le consider eu importante, zice el, există și cea de Dumnezeu, reprezentarea infinitului
TATĂL FILOZOFIEI MODERNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370138_a_371467]
-
sau filozofice trebuie acceptate după stabilirea elementelor clare și distincte, ca mintea să le poată înțelege. El susține că în formularea sa este vorba despre o intuiție imediată a minții: în aceeași clipă în care ne dăm seama că ne îndoim, înțelegem că gândim și, astfel, că existăm. Certitudinea de a te îndoi nu poate fi înșelătoare și ea dovedește existența unui eu cugetător. Pentru a dovedi existența lui Dumnezeu, Descartes explică cum în mintea umană există ideea de Dumnezeu, adică
TATĂL FILOZOFIEI MODERNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370138_a_371467]
-
să le poată înțelege. El susține că în formularea sa este vorba despre o intuiție imediată a minții: în aceeași clipă în care ne dăm seama că ne îndoim, înțelegem că gândim și, astfel, că existăm. Certitudinea de a te îndoi nu poate fi înșelătoare și ea dovedește existența unui eu cugetător. Pentru a dovedi existența lui Dumnezeu, Descartes explică cum în mintea umană există ideea de Dumnezeu, adică de ființă absolut perfectă, omul fiind o ființă imperfectă, natura sa cuprinzând
TATĂL FILOZOFIEI MODERNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370138_a_371467]
-
atare. Prin urmare, avem în vedere o imagine conceptuală a ei. În funcție de nivelul cunoștințelor, aceste imagini diferă de la o epocă la alta”. Iată de ce omul trebuie să tindă spre „înălțarea lui”, adică spre dobândirea câtor mai multor cunoștințe. Concluzia: „mă îndoiesc deci cuget, cuget deci exist” reprezintă axioma fundamentală pe baza căreia se face reconstrucția filozofiei. În afară de gândirea noastră, de Eu-l nostru, nu avem nici o altă certitudine. Dar, de unde știm că Dumnezeu există? Propria noastră gândire este singura și evidenta
TATĂL FILOZOFIEI MODERNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370138_a_371467]
-
nu a fost gândită de gândirea noastră (finitul nu poate să producă infinitul), această idee a fost pusă în gândirea noastră chiar de Dumnezeu, atunci când a făcut lumea. Astfel, Descartes este creatorul concepției că mintea noastră posedă idei înnăscute: „Mă-ndoiesc, deci cuget; cuget, deci exist; exist, deci Dumnezeu este”. Doctorul român Nicolae Paulescu (1869-1931) sugera omului de știință să nu se mulțumească cu afirmația „Credo in Deum” (cred în Dumnezeu), ci să adauge pentru sine: „Scio Deum esse!” (Știu că
TATĂL FILOZOFIEI MODERNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370138_a_371467]
-
o crezu de fel. Nu l-am mai întâlnit de când am terminat facultatea când mi-am luat licența după cum știi desigur, cu meritul "Cum laude". - Da, am auzit. Cum era să treacă neobservată o asemenea persoană? răspunse el cu toate că se îndoia că aceste „merite” erau și reale. - Pentru mine nu-i chiar așa de important. M-am ținut de învățat, nu de baruri sau petreceri ca alți colegi. Eu nu am avut posibilități materiale excesive. Ai mei erau niște oameni simpli
ROMAN , CAP. SAPTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370135_a_371464]
-
a orgoliului frescă! Nu se înțelegea judecând prin prisma vanității, Era ce tot se putea lumina din a limbii purității, Căci tot ce-a fost pe acest pământ în inimă-i vibra, Intențiilor bune-n luptă sfruntate la unii a îndoia... Rolul de Unificator cât timp va mai fi vacant, Pe când orice conducător strămută deviant...? Va mai exista omul ca pe români să unească, Din colțurile lumii inima de român să crească? Prin Unitatea simțirii date de limba Românească!? Odă Domnitorului
ODĂ PRIMULUI UNIFICATOR! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370265_a_371594]
-
I-am mulțumit cât am putut mai călduros, după care ne-am despărțit deorece în ziua următoare aveam avionul spre Viena și venise tata să mă conducă la aeroport. Mi-a urat mult succes,menționând că el personal nu se îndoiește că voi obține bursa.La final mi-a zis zâmbind ușor, în glumă:-Ai grijă să nu pierzi instrumentul că dau de belea!! Ziua următoare tata m-a condus la aeroport, dar când să trec în zona de îmbarcare,cei
JURNALUL UNUI VIOLONIST de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/353186_a_354515]
-
instructor strigând: -N-o mișca! Până s-ajungă ceilalți lângă mine am timp să mă gândesc că dacă mă doare înseamnă că încă simt. Mișc ușor gâtul și-mi zic că e ok. Pot face asta. Cu toată durerea, încerc să îndoi genunchii, și reușesc. Mulțumesc în gând, lui Dumnezeu, că n-am nimic rupt. Mă ridic cu greu, după o vreme. Mi-e rușine de ce-am pățit. Aflu că paguba motorului e mare. Radiator, bord, oglindă, aripă: toate-s praf
SUNT EGOISTĂ! de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353283_a_354612]
-
că n-am nimic zic și să-mi trimită un pachet de țigări. Nu mă întreabă cum sunt sau dacă sunt bine. După vreo două ore vreau să plec acasă crezând că-s destul de ok ca să conduc. Aiurea! Nu pot îndoi genunchiul drept. Mă duce prietena mea acasă. Stau și-mi ling rănile, cum s-ar zice, și-ncep să plâng văzând că nimeni din cei ce chiar contează nu-și face timp să mă vadă sau să mă audă. Fiecare
SUNT EGOISTĂ! de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353283_a_354612]
-
individual, e vai și-amar de capul lor; “sunt de compătimit” ar fi prea puțin spus. Priviți însă ca popor care ”vine, vine, vine, calcă totul în picioare”, ne cam bagă spaima-n oase. Mocnim așadar înfierbântați sub ”evul aprins”, îndoindu-ne de propriile decizii, care ne joacă feste, strâmbând cumpăna presupus dreaptă a judecatei tranșante, obișnuite să distingă clar între alb și negru, între bun și rău. Ce ne facem dacă valul acesta de străini face cu noi exact același
MERE ŞI MITRALIERE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353286_a_354615]
-
astfel și mie, dorința de-a ajunge pe malul lacului să prind pește. Fiindcă în casă nu se găsea nicio sculă de pescuit, am plâns pe lângă tata să-mi pregătească și mie o undiță. Ca să scape de insistențele mele, a îndoit un ac din trusa sa de cojocărie și, după ce l-a înroșit la lumânare, l-a legat cu ața de pe mosorul său de cusut căciuli și bunde. Apoi, a topit plumbul de la un glonț rămas de pe timpul războiului, mai ales
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]