2,404 matches
-
fiare aprige, poate lei ca leul care o înspăimîntase pe ea de mult, făcînd-o să se urce în copac și astfel să scape cu viață. Nefert își închipuia nu o bătălie, ci poate plictiseala cârmaciului, care oricât o va fi îndrăgit pe Mehituasehet, își dorea prietenul de-o seamă cu el, pe Uh, poate și pe ceilalți. Numai Uh, cu fața senină și doar cu ochii mai adânciți înăuntru decât de obicei, nu căuta să-și închipuie nimic și, mergând, aștepta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
priviri. Numai Mai-Baka zise liniștit: - Zeii nu mănâncă ce mâncăm noi, decât dacă vor! - Nefert, focul cu care ai aprins vreascurile este adus de zei din cer? întrebă din nou Mehituasehet. Îi răspunse însă tot Mai-Baka: - De ce te miri, stăpână îndrăgită de zei? Cine nu știe că focul vine de la zei? Dar când vor să-l aprindă zeii, cum îți închipui că or să stea să frece două bețe uscate! Altfel n-ar fi zei. După ce curățase căprioara și o spălase
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta. Parcă l-am mai văzut eu undeva. Și lui Auta i se părea că-l mai văzuse. Omul din Sumer însă dădu să plece, apoi se întoarse iarăși. - Vrei să cumperi ceva de la noi? îl întrebă arcașul. Poate ai îndrăgit pielea asta de lup și n-ai ce să dai în schimb! Ia-o fără să-mi dai nimic. Dar omul din Sumer nu piei dorea. Întrebă nehotărât, uitîndu-se mai mult spre Auta: - Tu, omule străin, n-ai avut un
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
măritat cu Arthur Llewelyn Davies, un avocat, cu care i-a făcut pe cei cinci băieți. Barrie i-a cunoscut pe cei doi mai mari la o vârstă foarte fragedă, În timp ce erau cu bona În Kensington Gardens, și i-a Îndrăgit. Le spunea povești și jucau jocuri cu aventuri imaginare. Așa i-a și venit ideea pentru Peter Pan. Curând a devenit un apropiat al familiei. El Însuși nu avea copii, de aceea... Dar asta e o altă poveste. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că nu are rost, că suntem în siguranță, că vom fi toți salvați, și atunci privesc spectacolul vieții, de care se pot bucura, pentru că nu-i mai deranjează nimic în ei. Alții fac un efort și-i ajută pe ceilalți, îndrăgindu-i. Alții găsesc lucruri atât de înfiorătoare încât înnebunesc. Cine e dușmanul? Timpul, în mod sigur, căci el nu poate fi oprit. El există independent de noi. Îl simțim însă odată cu evoluția noastră, care nu se va opri nicicând, întrucât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
la parterul versanților formați din blocuri cu câte opt sau zece etaje, Ho diábolos trântea melancolizat câte o tumbă, zburând așa, cu boașele atîrnîndu-i, cu brațele aruncate în cruce, planând iscusit și gâdilând cu muștiucul buzele trecătorilor pe care îi îndrăgea cel mai mult, (- Na, țațo, la piculină. Sărută mumos piculina...) amuzîndu-se că fumează pipa păcii cu cei mai de treabă bucureșteni... Dedesubtul său, încolonate frumos, ca la manifestație, defilau arterele Ștefan cel Mare și Nicolae Titulescu. În stânga, Orașul Vechi, atâta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înnobilară în duh și tot ei dădură de lucru banului popii, domnișori de neînchipuit, neîncrezuți și instruiți, apăruți când ți-era mai greu, mîngîindu-ți nostalgiile cu mir de la Scorburi, dând sufletului tău ghies spre cârciumile universitare Coviltir, Nu mă mai îndrăgești, Țața Țenea, Zamparaua, Valtrap, Amorțica, împingîndu-te să intri la cursuri negândite la Zi-mi pe nume, Hai-hui, Trei în pat, Două lulele și programîndu-ți seminariile și laboratoarele la Harcea-Parcea sau Deșteptarea. Pentru că, vădit, numai acolo îi puteai dibui și asculta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și tocește ascuțitoarea, îl ciupește, călcându- l pe nervi, ori îi ascunde gustarea. Nu. El, Ulpiu, nu-și va lua de iubită decât o soție întreagă, înaltă, perfectă, sănătoasă, fără cusur, o tovarășă ideală de viață, care o să-l îndrăgească și, cu afecțiune, care îl va ajuta să treacă peste orice asprime a vieții. În plus, n-a fost el și nu este, de când se cunoaște pe lume, un fel de artist? Femeia lui, a hotărât el că trebuie să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acum și cele mai splendide șolduri cu care se născuse vreodată o femeie. De ce-și dorea asta? Fără motiv. Ca să-i stea și mai bine, ca să arate cu două degete mai divină decât oricare statuie grecească, pentru a o îndrăgi și mai adânc, și nu puteai s-o refuzi. El, când îl arestuiseră, ajunsese cam în faza aia cu pețitul, în care îi făcuse rost și de șolduri, muncise din greu, îi alipise la fix niște șolduri fără cusur și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
v-ați culcat cu ea. - Cum să mă fi culcat dacă n-am cunoscut-o vreodată?! - Și aici aveți dreptate. De cunoscut, n-ați cunoscut-o. Nu v-a interesat ce zace în inima ei. Nu vă gândeați cât vă-ndrăgește. Chiar aseară-mi scria: "Costache, să fim buni și nu care cumva să provoci nedreptate băiatului ăsta ciudat, Aurelian!" - Îmi spune ea Aurelian? Ce ți-am spus?! N-o cunosc!! - Vă spune cum îi vine la gură. - Nu mă cheamă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
neagră, și făcea vrăji din nimic. Până și Vultur-în-Zbor era impresionat de demonstrațiile lui și-l displăcea și mai tare pe Deggle pentru că reușea să-l impresioneze. Magicianul nu-și dezvăluia niciodată secretele, dar o făcea pe Livia să-l îndrăgească. Odată, după o astfel de demonstrație, Livia s-a arătat dornică să se laude cu propriile-i talente supranaturale. L-a chemat decisă pe Vultur-în-Zbor: — Vino aici și las-o pe Livia să-ți citească în palma ta dragă. Vultur-în-Zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fiind ceea ce era de dorit să fie, sperând doar ceea ce îi era permis și făcându-le toate cu atâta măiestrie, cu atâta talent înăscut, încât oamenii care-l întâlneau își spuneau că era astfel din propria lui voință și îl îndrăgeau pentru asta. A iubit multe femei - căci îi era foarte ușor să se adapteze nevoilor și plăcerilor oricărei femei. De câteva ori și-a schimbat numele pe care îl spunea oamenilor. Chipul lui arăta în așa fel și pielea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
voluminos și drept. Pentru un moment Vultur-în-Zbor avu iluzia că ei se aflau de fapt la etaje diferite. Apoi îi trecu și zâmbi. în ciuda secretoșeniei lor, a îndărătniciei lor de a nu vorbi despre insulă, nu putea să nu-i îndrăgească. Se întrebă dacă făceau dragoste unul cu altul. Le spusese povestea lui după-amiază, ceva mai devreme iar ei îl ascultaseră în liniște, vrăjiți precum copiii, încuviințând din cap și căscând gura. Domnul Jones nu vorbise decât o dată, când Vultur-în-Zbor l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un joc de cuvinte. Nu m-am priceput niciodată să judec puterea de atracție a bărbaților, așa că aș fi spus că Nicholas Deggle e cel mai arătos dintre noi trei. Se pare că nu. Grimus e cel pe care-l îndrăgesc toate, preferatul curvelor îexcepție făcând, bineînțeles, Liv a mea), amantul nevestei fermierului și, totodată, al contesei rusoaice. Problema e că nu pare să-l intereseze nici una. Din cauza experienței de călugăr. Obișnuit cu celibatul. Poate că în asta constă atracția. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nici despre asta nu mai știu ce să spun. Control. Control. Deggle își petrecea mult timp în Elbaroom. Probabil că se vedea pe sine însuși ca pe un fel de salvator. Un mesia popular. Un eliberator. Oricum, nu ne-am îndrăgit prea tare niciodată. Poate că adversitatea era mai profundă decât credeam. în fine. L-am prins când încerca să spargă Trandafirul! Grimus și-a revenit repede din șoc și, dând dovadă de o putere uimitoare, l-a azvârlit afară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
arborii de fag - În visele din somnu-mi s-adun să se îmbine, Fac nunți de patru zile și de patru nopți pline. Îmi pare-atunci că mândră Ileană Cosinzeană, Cu ochi albastre stele, blondă un spic de grâu, În mine se-ndrăgește și-ușoară-aeriană S-așază pe genunchi-mi, cunjură gâtul meu, Eu netezesc cu mâna arcata ei sprânceană, Ea ochii-ușor și-nchide, zâmbind în visul său - Ochii i-s plini de lacrimi ce nu le înțelege, Cu buze-abia deschise îmi spune blânde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu-a ei mândre flori de aur, Alta unde cerci viața s-o-ntocmești precum un faur Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci. Las-să dorm... să nu știu lumea ce dureri îmi mai păstrează. Îmbătat de-un cântec vecinic, îndrăgit de-o sfântă rază, Eu să văd numai dulceață unde alții văd necaz, Căci ș-așa ar fi degeaba ca să văd cu ochiul bine; De văd răul sau de nu-l văd, el pe lume tot rămâne Și nimic nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și necuvântătoare. Onorie-mpăratul mai mult iubea acușa De cât cetatea Roma - pe Roma cățelușa. Mai mult de cât pe oameni, inimi împătimite 60Iubesc flori, iubesc pasări cu penele-mpistrite. Sunt oameni, cari vecinic cu oameni nu se-mpac. Și Xerxes se-ndrăgește mai iute de-un copac: Platanu-mpodobește el ca pre o mireasă Și spânzură în crenge gherdamuri mult frumoasă; De ramuri el atârnă cercei și cu inele Și rădăcina vezi-o înfrumsețînd brățele {EminescuOpIV 268} Și vîrfu-ncununează surguci împărătești [Să semene
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
din povești; Ș-astfel împodobindu-l, el rădăcina-adapă Cu o mult prețioasă, mirositoare apă. Spre a-și păzi mireasa de orice ochiu obraznic Străjeri el pune-n poartă, epitrop pune paznic. Iar despre-un alt se spune, că mult au îndrăgit P-un chip pe care singur cu mîna-i l-a cioplit: Sărută, -mbrățișază el propria făptură Și l-ale ei genunche-și dă sufletul pe gură. El singur se jertfește. {EminescuOpIV 269} PIERDUTĂ PENTRU MINE, ZÎMBIND PRIN LUME TRECI Pierdută
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Să-l cat în veci, să nu fii nicăire. {EminescuOpIV 347} ATÎT DE DULCE... Atât de dulce ești, nebuno, Că le ești dragă tuturor, Cunosc femei ce după ochii Și după zâmbetul tău mor. Femei frumoase și copile Te-ar îndrăgi, te-ar săruta. Tu ai iubirea tuturora - Și numai eu iubirea ta. Un farmec blând de fericire Tu răspândești oriunde-i sta - Ești fericirea tuturora Și eu sunt fericirea ta. De râzi, se desprimăvărează, Învie totul unde-i sta, Căci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Alei dragă Veronică, Despărțirea toate strică, De ne-alegem cu nimică - Viața trece, frunza pică. Alei dragă, alei mică Viața trece, frunza pică Și din ura ce ne strică Nu ne-alegem cu nimica. Măcar cine ce grăiește, Altul alta îndrăgește. Inima-mi pe cât trăiește Tot la tine se gândește. Alei mică, alei dragă, Ia vezi frunza cea pribeagă - Așa trece viața-ntreagă Și nimic n-o să s-aleagă. {EminescuOpIV 349} UMBRA LUI ISTRATE DABIJA VOEVOD Cum trece-n lume toată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
frumoase, Fețe blânde, ochi de foc, Ce [î]n gene li se joc Și-a lor raze luminoase Printre cale-și cată loc. Sala-i mare, strălucită, Masa-i albă, oaspeți mulți Vorbe dulci să tot asculți, Chiar lumina-i îndrăgită De ochi lucii, de ochi mulți. 14. SALA-I MARE, STRĂLUCITĂ (cca 1870) Sala-i mare, strălucită Masa-i albă, oaspeți mulți, Vorbe dulci să tot asculți - Și lumina-i îndrăgită De ochi lucii, de ochi mulți. Icia unii stau
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mulți Vorbe dulci să tot asculți, Chiar lumina-i îndrăgită De ochi lucii, de ochi mulți. 14. SALA-I MARE, STRĂLUCITĂ (cca 1870) Sala-i mare, strălucită Masa-i albă, oaspeți mulți, Vorbe dulci să tot asculți - Și lumina-i îndrăgită De ochi lucii, de ochi mulți. Icia unii stau a lene Și visează și gândesc, Colo alții chiuesc, Iar femei cu lunge gene Râd în taină și privesc. Una face că nu vede Și cu capul stă plecat, Pe când ochii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și șocant pentru oamenii acelor locuri și vremuri, al cosmeticelor cât și al modului de utilizare, datorat În mare parte doamnei colonel Argintescu, Rădița sau Pufița după cum o alinta colonelul. Doamna colonel, vigilentă și suspicioasă, nu reușea să nu o Îndrăgească și să-i lase acces liber În buduar, la cremurile și odecolonurile sale scumpe, pentru că numai Viorița reușea, cu un dat al său, să o Înfrumusețeze, adesea Întinerind-o cu zece ani. Profesoara, devenită cea mai frumoasă fată din câte
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pentru Va, devenea un adevărat ocean, neputând să cuprindă cu privirea decât o mică parte de apă și malul Înverzit pe care stătea și de pe care privea fermecat, bogăția vegetală diversificată. Îl atrăgeau inflorescențele roz de pipirig pe care le Îndrăgea, luându-le acasă dar și tulpinile lungi, verzi, suculente și mlădioase ca niște nuielușe de alun pe care le rupea, adesea În fragmente din ce În ce mai scurte și care serveau de multe ori ca materie primă pentru Împletituri diverse, domeniu În care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]