4,220 matches
-
Cu Văduva veselă nu mă simțeam atras de efectele facile obișnuite În reprezentațiile de operetă. Într-o primă versiune, la Cardiff, am fost influențat de filmul cu același titlu al lui Stroheim, care și azi mi se pare cea mai Îndrăzneață interpretare a lumii decadente, dezorientate a acestei operete, În care naționalismul artificial și retoric ascunde o lăcomie aproape animalică pentru tot ce e material. Imagini destul de deșucheate din film apăreau adaptate și În versiunea mea scenică. Nu țin să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
urmează să vadă lumina rampei pentru prima oară. Știam, de când montasem Iona lui Sorescu la București În premieră absolută, cât de delicat este un astfel de dialog. Cu Shakespeare ori cu grecii putem să experimentăm liber, un tratament oricât de Îndrăzneț nu pune În pericol rădăcina solidă a stejarului. O piesă abia scrisă are avantajul prospețimii și al faptului că e ancorată În acum, dar are nevoie să se rodeze În timp: ca să devină universală, trebuie să se așeze ca pietrele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
energia colectivă specifică teatrului, pe care o trăiau și o imortalizau În același timp. Gândindu-mă la tinerii regizori, mi s-a părut o idee bună ca Sala Atelier să le fie deschisă, pentru a avea șansa să lucreze proiecte Îndrăznețe și nonconformiste. Un alt plan era de a crea o școală de actorie și regie În interiorul Teatrului Național, cu un caracter cu totul diferit de tot ce se Învăța la Institut sau În școlile private care Începeau să se Înmulțească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de a sparge formalitatea tragică. O stare ușoară de grație, de tinerețe, dar și un raport deschis cu spectatorii, din partea celor care Își Împărtășeau cu ei emoțiile firești prin care trece oricine când se simte vulnerabil, expus. Nesiguri sau timizi, Îndrăzneți sau aroganți (dar arătând că au mult suflet dedesubtul acestei măști), acceptau cu umor să râdă Împreună cu publicul de propriile lor emoții de concurs. Următorul nostru spectacol a fost intenționat numit Cine are nevoie de teatru?, schimbând În traducere titlul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ajuta În studiul detaliat al psihologiei personajelor. În acelasi timp, participă activ la clasele de antrenament corporal complex concepute de Niky, iar recent studenții au descoperit În ea și o regizoare originală, capabilă să-i pună În valoare În spectacole Îndrăznețe. Din partea americană ni s-a alăturat apoi, la Regie, Anne Bogart, renumita regizoare a avangardei actuale și una dintre Întemeietoarele metodei numite viewpoints. Argumentul principal pentru care am ales-o nu a fost faptul că eu sunt convins de această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
clipă datorită lui Berlioz, pe care Îl adoram pentru muzica sa profetică. Am apelat la George Tsypin, scenograful original și imaginativ care lucrează des cu Peter Sellars, și Împreună am decis că decorul acestei opere trebuie să reflecte În imagini Îndrăznețe forța exuberantă și plină de bucurie a muzicii. Am fost plăcut surprins să descopăr condițiile de lucru extraordinare puse la dispoziția unui regizor care debutează la Met. Mă așteptasem să fiu inundat de restricțiile caracteristice unei instituții gigantice, care de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
din cinematografia sovietică, generate de liberalizarea hrușcioviană, cu atât de omeneasca reprezentare a dramelor războiului, dispensată de clișeele eroice, din Zboară cocorii al lui Kalatozov, cu investigarea, până atunci prohibită, a lumii marginalilor din Cazul Rumianțev al lui Heifiț, cu îndrăzneața evocare a iubirii tragice dintre un ofițer alb și o tânără bolșevică din Al 41-lea al lui Ciuhrai. Alexei Batalov, Tatiana Samoilova, Oleg Strijenov au devenit repede nume de actori foarte iubite, ca și acela al strălucitoarei Alla Larionova
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Faptul senzațional era însă că nu le păzea nimeni, nici un soldat sau altcineva. Știrea despre ele mersese fulgerător cred printre copiii din toată Brăila, fiindcă veneau deja puzderie. La început cu timiditate, uitându-se în dreapta și-n stânga, apoi din ce în ce mai îndrăzneți, ne-am cățărat pe ele și le-am luat urgent în posesie. Au fost ale noastre câteva săptămâni, până în toamnă, când au dispărut la fel de fără de veste cum apăruseră. Dar până atunci, ce nebunie! Învârteam volanele, trăgeam de manete, de manivele
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
edilitare ale orașului.În calitate de inspector școlar este fondator al învățământului modern în județul Constanța. La 6 februarie 1905 este numit primar al Constanței, funcție în care va rămâne până la 13 martie 1907 când va demisiona. Ca primar a avut idei îndrăznețe și a impus planuri ce și-au dovedit valabilitatea în timp: · sistematizarea orașului în perspectivă și elaborarea unor schițe de sistematizare de către specialiști; · ordonarea străzilor pe baza unui plan rectangular; · zonarea orașului pe funcții economice: rezidențială, comercială, industrială, turistică; · va
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2946]
-
ale domeniului.“ AUREL DRAGOȘ MUNTEANU, Luceafărul, august 1983 „Romanul Înainte și după Edith al lui Petru Popescu este tradus excepțional de Antoaneta Ralian. Meritul traducerii trebuie relevat cu atât mai mult cu cât e vorba de un roman erotic extrem de îndrăzneț sub raportul vocabularului.“ NICOLAE MANOLESCU, România literară, nr. 8, 1993 „Traducerea Antoanetei Ralian din Anthony Bloomfield a reconstituit cu minuție ritmul de o exasperantă încetineală a acțiunii. Viziunea existenței în care nuanțele se contopesc în tonuri terne, lipsite de strălucire
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în neanotimp ale Cristinei Renard (Timișoara), la compozițiile ce irump violent și splendid în spațiul pânzei ale Danielei Cornea (Brașov). Și nu în ultimul rând, desigur, la naivele spații aparte, închipuite de reșițenii Mihai Vintilă și Mihai Dascălu, apoi geometriile îndrăznețe ale sculptorului Dușan Basista.” Lucrurile au început să meargă mai greu, urma să pregătim următoarea tabără de creație. Gică Bucur nu s-a implicat în organizarea taberelor iar eu nu știam concret ce trebuie făcut. Cu toate aceste greutăți am
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
lui Constantin Brâncoveanu. Observând, în dormitor, fotografia mare a tatei, făcută pe la vreo 30 de ani, a admirat-o îndelung: „Ce frumos e aici domnul”, a spus, cumva visătoare. Era aproape încă un copil și totuși deja o femeiușcă foarte îndrăzneață. Dormea în fundul bucătăriei, într-o cămăruță fără ușă. Într-o seară a venit s-o vadă un unchi de-al ei, de la țară, la care stătuse înainte de a veni în oraș, la Cluj. Era un bărbat de vreo 40-45 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Începurăm cu toți să căutăm răspunsul cu febrilitate, dar cuvântul „poet” induse pe mulți în eroare. Așezat în partea dreaptă din fund a amfiteatrului, am murmurat, prea încet ca numele propus de mine să ajungă până la catedră: Dostoievski. Altcineva, mai îndrăzneț (și așezat ceva mai în față) repetă cu un glas hotărât ceea ce eu doar îngăimasem. Profesorul aprobă. Cu toate că scăpasem prilejul de a mă remarca și gloria răspunsului exact trecuse asupra altuia, m-am simțit multă vreme mândru că am știut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de obicei, se străduia - cu prețul unei încordări supreme, bănuiesc: orgoliul de a nu se lăsa înfrânt de boală mai ținea steagul sus - să aibă gestul energic și chiar se sculase din pat, aparent dezinvolt. Cu bruschețea sa caracteristică, prea îndrăzneață uneori în ciuda zâmbetului ce o însoțea întotdeauna, o întrebase pe doctoriță de ce naționalitate este. Fără să se supere, d-na D. i-a răspuns că e pe jumătate așa, și pe jumătate așa (nici o jumătate nefiind românească)... Iar luni dimineața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de sus, de la trei, ne informase că în bloc sunt șoareci și mă asigurase că el însuși, cu mâna lui, prinsese vreo nouă, în chiar sufrageria lor, așezată exact deasupra capului meu. Citeam ce citeam și fulgeram colțurile încăperii, din ce în ce mai îndrăzneț, căci încrederea în spusele vecinului începuse cam de multișor să se clatine... Lectură cu pândă de șoareci! Am terminat de citit toată proza lui Dostoievski fără a zări măcar o codiță de șoricel. * În 21 decembrie, dimineața, Doina s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
el, să ți-l contempli! Cum s-ar schimba atunci, brusc, lucrurile, raportul de forțe atât de nefavorabil ție până în acea clipă! * Cândva, m-a obsedat un gând monstruos, de un orgoliu nesăbuit. Baza reală a ipotezei mele pe cât de îndrăznețe pe atât de hazardate era dispariția unor oameni care, într-un fel sau altul, într-o măsură mai mare sau mai mică, îmi complicau existența, sau, pur si simplu, mă stânjeneau, mă incomodau. Poate că, într-adevăr, nu erau vinovați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
tragi. Acum poți să mă privești cât poftești”. * „ - Mi-a plăcut mult cartea dumneavoastră, de anticipație, ca să zic așa, Stele reci se numea, dacă nu mă înșel; deși ceea ce vedem aici și acum, realitatea cu alte cuvinte, pare să infirme îndrăznețele dumneavoastră ipoteze...” * „ - Eu sunt motanul lui Nikolai Alexandrovici Berdiaev, la care marele filozof, stăpânul meu, s-a referit când a scris că nu concepe să fie în paradis fără mine... Iar eu sunt cățeaua din Cântecul cățelei de Esenin”. * „ - Soldatule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a se mișca, de a gesticula, de a mă privi, mi s-au părut fără noimă. Paginile cărților mele deveniseră fade, reci și distante, de parcă cel care le scrisese fusese un altul. Fragmentele palpitante, mult căutate, ce descriau cele mai îndrăznețe scene de iubire, mi se păreau de-a dreptul comice. Nu reușeam să mai citesc un rând, așa de mare era artificialitatea și superficialitatea. Am hotărât să ies din casă și am luat-o încet pe drumul ce duce la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
tale blonde ș-al tău chip mai mult decât s-ar fi cuvenit, și de ce m-am lăsat impresionată atât de dulceața înșelătoare a vorbelor tale? Măcar dacă - după ce nava străină a atins țărmul nostru și au debarcat acei bărbați îndrăzneți - ingratul fiu al lui Eson ar fi înfruntat singur, neînarmat, flăcările aruncate de nările taurilor și ar fi semănat, sub brazda arată cu ei, sămânța din care să iasă războinicii inamici ca însuși cultivatorul să cadă victimă propriei lui semănături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Roma, nu apăruse niciodată o tristețe comparabilă nici pe departe cu aceea. Cred că am învățat câte ceva, frecventând școala de poezie a lui Cotys. Din zilele acelea, nu voi putea uita nici chipul unei grațioase prințese care mă privea foarte îndrăzneț, răspunzându-mi cu ușurință atât în greacă, căt și în latină. Era vorba de Aia, care, pe-atunci însă purta numele stirpei ei nobile. Am aflat asta doar acum, în timp ce ea îmi povestea cu haz despre evenimentele acelea îndepărtate la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nu fi ignorată de privirea mea. Nu se dezbracă niciodată de tot când se află lângă mine. Această decență și această pudoare de fond îi vin, fără îndoială, din cultura ei. La ea nu apar niciodată, în act, atitudini prea îndrăznețe sau provocatoare. Reușește să se dea întreagă cu gesticulația inconștienței și aceasta, în momentele în care uită să se controleze, dezvăluie un rafinament de neatins. Orfism Ca să captez atenția prietenilor mei din Roma, a trebuit să scriu câteva pagini clasice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să spun dacă tot ce am văzut era adevărat, pentru că am asistat de departe la acest ritual. Există o opreliște absolută: e cu neputință să te întâlnești sau să te apropii de Cavalerii Danubieni. Moartea e pedeapsa pentru cei mai îndrăzneți, sau raptul pentru cei care vor să-și arate prea mult curiozitatea. Roma Nu am fost izgonit din Urbe. E bine să spun că am ieșit singur din cartea care e Roma, din dimensionarea aceea ambiguă în care viața unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cordială, având cu toții mai degrabă aerul că nu ne luăm prea mult În serios treaba noastră, În bună parte totuși memorabilă, cum este Îndeobște la o revistă, la o tânără revistă, mai ales, desco perirea și impunerea talentelor noi și Îndrăznețe, sau, dacă vreți, dirijarea, câștigarea și păstrarea a două mii de cititori, care nu sunt chiar cei de pe urmă, și asta numai prin scrisul, adesea anonim, improvizat la un colț de masă, al unor oameni dotați cu un condei În opoziție
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe aceste victime lamentabile ale unei prea Îndelungi coabitări conjugale să experimenteze cumva, pe cont propriu și pe pielea proprie, riscul delicios al unei alte maniere de a se lăsa iubite de un bărbat, și anume Într-o manieră mai Îndrăzneață, mai pitorească și romantică, cu o boabă de surpriză și de inconfort, la munte sau la mare, În plin farmecul naturii sau la un colț Întunecos de stradă, oriunde, doamna mea, dar altfel de cum este acasă sau de cum Îți oferă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mută de uimire. Scoase o exclamație și făcu un pas împleticit îndărăt. Se uită prin cameră ca după o strajă care s-o apere. Își aminti de fetișcana aceea cu fustița de-o palmă, cu găuri în obraji și foarte îndrăzneață care escalada geamurile din internatul școlii mergând la ore târzii la întâlniri interzise de școală. A doua zi la careu era scoasă în față și dată ca exemplu negativ. Își mai aminti când era însărcinată cu Nicky și venea la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]