5,366 matches
-
ar mânca nu altceva! Mama începu să râdă auzindu-mi remarca. - N-am ce-i face. Ști că nu suport spațile închise și drumurile lungi, Da nici eu... Se șterse pe frunte. Asuda mai rău ca un ogar pus să îndure exodul în deșertul Sahara, când era emoționată sau cred că e mai bine spus tensionată deși nu îmi dădeam seama prea bine care din cele două e mai accentuată deoarece pentru mama a te moționa e tot una cu a
EUPHORIA de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347486_a_348815]
-
început să bată cu putere. „Este Mircea”, și-a spus. De aceea am fost atât de neliniștită toată ziua. Presimțeam că se întâmplă ceva deosebit. „A venit acasă să mă vadă. Poate a aflat de boala mea și s-a îndurat să-și părăsească Dobrogea lui”. S-a dus repede la noptieră și a luat o tabletă de nitroglicerină. Până la sosirea soțului, inima s-a mai liniștit. Pulsul a revenit la normal. Aștepta să se deschidă ușa și să-l vadă
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
de luptă pentru a se asigura că dușmanul este răpus definitiv. Și sunt destui martori care au văzut asta. -Deci nu e nici un dubiu, spuse magistratul. -Absolut nici unul, întări Ponțiu Pilat. Ca să nu mai spun despre suferințele care le-a îndurat dreptul acela înainte de a muri! Chiar crezi că un om tratat în acest fel ar fi putut pleca pe picioarele sale? -Tu ce părere ai magistre Simbinacus? întrebă din nou Comus Lucretius. -N-am nici o părere magistre. E foarte ciudată această
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
de lege de voi muri - atunce Nevrednicu-mi cadavru în ulița l-arunce, Ș-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă, Ce-o să asmute câinii, ca inima-mi s-o rumpă, Iar celui ce cu pietre mă va izbi în față, Îndură-te, stăpâne, si dă-i pe veci viața! Astfel numai, Părinte, eu pot să-ți mulțumesc Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc. Să cer a tale daruri, genunchi și frunte nu plec, Spre ură și blestemuri
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348852_a_350181]
-
de lege de voi muri - atunce Nevrednicu-mi cadavru în ulița l-arunce, Ș-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă, Ce-o să asmute câinii, ca inima-mi s-o rumpă, Iar celui ce cu pietre mă va izbi în față, Îndură-te, stăpâne, si dă-i pe veci viața! Astfel numai, Părinte, eu pot să-ți mulțumesc Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc. Să cer a tale daruri, genunchi și frunte nu plec, Spre ură și blestemuri
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348850_a_350179]
-
unei haite de lupi care-și făcea apariția în zonă noapte de noapte și oferea, după cum mărturisea episcopul, „concerte simfonice“. Cu felinarul în mână a scăpat teafăr, ajungând acasă „mort de oboseală și lac de apă“. În această perioadă a îndurat tot felul de privațiuni, mai ales însingurarea și permanenta urmărire din partea oamenilor securității. Aceștia au reușit, se pare, să-l recruteze pe factorul poștal care aducea corespondența și primea din partea episcopului epistolele proaspăt scrise pentru expediție. În acest fel se
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. DR. IOAN MIRCEA GHITEA, EPISCOPUL MARTIR DR. NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI (1903 – 1960). MONOGRAFIE ISTORICĂ, EDITURA “ROMÂNIA ÎN LUME”, 2012, 410 PAG de STELIAN [Corola-blog/BlogPost/348844_a_350173]
-
nu mai trezesc pasiuni subite! Până să mai apuce însă vreuna dintre noi să mai spună ceva, locatarii dubiței încep cu un repertoriu pe care hârtia sau mă rog, ecranul computerului, nu îl suportă, chiar dacă știm din moși-strămoși că papirusul îndură orice. Ciudat, dar domnișoara către care se îndreaptă tirul de descrieri luate din filmele pentru adulți, nu pare a fi nici impresionată și nici supărată de cuvintele pe care i le trimit cei doi. Poate doar puțin măgulită... Îi las
IATĂ ANUL NOU S-A APROPIAT, DIN CEEER de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348926_a_350255]
-
nechează vântul. Ne-asemănăm cu ei În mândra tinerețe, Pe trupuri ca de zei, Veșminte îndrăznețe. În florile dorinței Stamine de candoare Și arșița ființei Prea mult risipitoare. Vâltoarea vieții fură Toți anii plini de floare Și soarta nu se-ndură... Amară întomnare! Cireși prin anotimpuri Cu zbucium în rafale, Lăsăm în urmă muguri Cu seve-adânci, vitale. Vor înflori-n lumină Și ne vor da de știre, C-adânca rădăcină Trăiește întru 'nnoire! Referință Bibliografică: Au înflorit cireșii... Angelina Nădejde : Confluențe
AU ÎNFLORIT CIREŞII... de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348941_a_350270]
-
din Timișoara, acest tânăr a fost purtat de viață, de dorința de a cunoaște și de a se desăvârși, prin mai multe țări ale lumii. Cel mai mult a stat în Germania și în Spania. Nu știu sigur ce a îndurat printre străini, fiind din firea lui mai sensibil...deși vrea să pară dur...și este, verbal...dar n-a fost situație dificilă în care să-l văd și să nu se abandoneze pe sine pentru a-l rezolva pe cel
CAND GRIJA TA MA-NVALUIE... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 56 din 25 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348982_a_350311]
-
Patru persoane așteaptă să urce, Labiș e al treilea, dar tot mai șovăie. Când pornește tramvaiul, cel de-al patrulea îl împinge pe Nicolae Labiș pe grătarul dintre cele două vagoane. Grișa strigă că cel căzut e beat, în timp ce Mary, nemaiîndurând grozăvia, spune că îl cunoștea pe poetul Nicolae Labiș și roagă să fie dus la spital. Considerând că victima este în stare de ebrietate, doi bărbați (probabil martorii din stație) îl târăsc pe propriile picioare, forțând fisura coloanei și împreună cu
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
o purtăm, Cu cât privesc mai mult spre tine Cu-atât mai trist ne-asemănăm. E mult prea lungă despărțirea Cu muguri vii căzând din ram; Și nu mai știu de plânse luna Sau eu privind la ea, plângeam! Te-ndură iar Fecioară-aleasă Și-n rana mea răsari mai vie, Ca duhu-mi mort să-ntindă brațul Și să devină veșnicie. Își picură solemn argintul Și toate tac privind spre dânsa, O lume-ntreagă poartă-n lacrimi Și plânsul meu ascuns întrânsa
FECIOARA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346926_a_348255]
-
Singura care există este obsesia iluziei, a punerii în formă a iluziei având la bază realitatea.Nu există excepție artistică și nici privilegiu al literaturii- nici măcar negativă. Vreau să spun că dacă literatura ar fi singura care ar avea de îndurat acest destin ironic al degradării moravurilor, acest destin ironic și funest al nulității, încă ar fi un privilegiu și o onoare, dar și politicul, și moralul, și filosoficul, totul se îndreaptă spre cel mai mic numitor comun al nulității. Această
COMPLOTUL LITERATURII ROMÂNE, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346975_a_348304]
-
Îmboldindu-l fără milă în coaste cu tocurile cizmelor, l-a făcut numai spume până a ajuns în Vâlceaua Bejanului, unde i-a dat drumul prin pădurea de goruni. Cum vremea era atât de urâtă, că niciun câine nu te îndurai să-l dai afară din tindă, Andrei a avut noroc să nu fie văzut de nimeni. Când s-a întors înapoi, s-a strecurat prin livada de pomi, a trecut pârlezul din fundul curții, a tras portița după el și
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
Ce duh rău m-a împins să fac un așa păcat de mare? ... Iar ea, fata pe care-am ales-o din atâtea, că nu era frumusețea satului, ori vreo bogătașe, o fărâmă de om, cum a fost capabilă să îndure atâția ani blestemați, și să nu mă spună autorităților că i-am omorât iubitul? Să stau strâmb și să judec drept: mi-a fost și teamă, dar cred că mai mult rușine s-o întreb de ce a mai rămas lângă
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
pământul. Mâinile sunt pâinea și apele lumii mai lichide ca roua în alveolele florii și învață vulturii cu înălțimea de munții li se par goluri pline de pradă. Dacă acolo ar fi sfârșitul cât de multă răbdare ar putea să îndure până când cerul se înrobește pe sine de verde sfârșind nesfârșitul. Referință Bibliografică: Sfârșind nesfârșitul / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1397, Anul IV, 28 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate
SFÂRŞIND NESFÂRŞITUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347035_a_348364]
-
trimit să studieze pe numeroasele „insule“ ale planetei - că este un medic bine pregătit profesional, câștigând astfel locul social ce i se cuvenea și de care avusese parte acasă, înainte de emigrare. Totuși, succesul profesional are mereu un preț greu de îndurat: „Eu sufăr, pe altarul Suferinței, din cauza credinței că, din Pactul cu Moartea semnat, mult bine oamenilor am dat. Pentru fiecare glorie, încă un timp de suferință, ce în me¬morie urme adânci lasă și clipe de chin și jale în
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
ca și atunci cănd am părăsit acel loc, mă întrebam ce a fost în mintea celor ce au stabilit acel decret. Deși aflau de nenumărate decese nu schițau nici măcar un rid de încruntare pe fața lor. Nu știau câtă durere îndurau acele femei, atât fizic cât și interioară, cu siguranță aceia nu erau oameni, erau tirani care se hrăneau cu răul pe care îl făceau femeilor și familiilor. Scrisoarea Mariei îmi relata toate trăirile, toată experiența sarcinii până atunci și tot
DECREŢEII de GABRIELA CENUŞĂ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346337_a_347666]
-
Și de îmi rămîn vapoare Ancorate într-un vis, Pot pluti la întîmplare Înapoi spre Paradis ! PLOAIA Putem să mai visăm o ploaie Cu incantații magice și pure Din minții albi vor navalii puhoaie De fructe dulci crescute să ne-ndure Dar nu putem să ne rugăm de zei Să ne redea din puritatea lor Pentru că noi avem alți dumnezei, Cu mult mai vii, iubiți în locul lor Ce ne rămîne ? poate o speranță Că vom avea și noi un viitor Și
MA INTREB DE VE MI-E NOAPTE de CRISTINA LILA în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346402_a_347731]
-
ceea ce ajungi să înveți de-a lungul și de-a latul său, înjunghiat fiind de nenumărate ori în suflet. Nu știu dacă aceasta constituie fericirea supremă sau reprezintă doar oglinda neputinței personale în fața încercărilor destinice pe care le ai de îndurat în ani. Ori poate amândouă la un loc, cine știe ?!... Indiferent cum ar fi însă, spectacolul repetabil al lumii în care ne închipuim că știm să trăim, chipurile, estetic și moral - mai degrabă normativ și-atât - poartă în el germenii
PORTRET FINAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346404_a_347733]
-
parteneriat pentru construirea unui așezământ pentru bătrâni, care se va încadra într-un Centru Social și Cultural și va mai cuprinde o capelă închinată Sfântului Nicolae și mai multe cabinete medicale pentru desfășurarea activităților sanitare. Ca răsplată, parcă, pentru suferințele îndurate în închisoare, părintele Bordașiu îl întâlnește pe Părintele Profesor Constantin Galeriu acest duhovnic, părinte și paroh al întregii țări - la Biserica „Sfântul Silvestru“ din București. Cu Părintele Constantin Galeriu am avut o activitate deosebit de fructuoasă în parohia Sfântul Silvestru . Era
EDUCAŢIA MORAL-RELIGIOASĂ AR TREBUI SĂ FIE IMPERATIVUL VREMII NOASTRE!... – DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/346320_a_347649]
-
secolelor ființa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară și a cotropirei păgâne; că în 1774 prin vicleșug Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei și cu de-a sila alipită coroanei habsburgilor; că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferintele unei acârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naționale și care prin strâmbătăți și persecuții căuta să-și înstrăineze firea și să-l învrăjbească cu celelalte neamuri cu cari el voiește să trăiască ca frate; că în scurgerea de 144
SCRIEM CA SĂ NU SE UITE-DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346416_a_347745]
-
trăiască ca frate; că în scurgerea de 144 de ani bucovinenii au luptat ca niște mucenici pe toate cămpurile de bătaie din Europa sub steag străin pentru menținerea, slava și mărirea asupritorilor lor și că ei drept răsplată aveau să îndure micșorarea drepturilor moștenite, isgonirea limbei lor din viata publică, din școală și chiar din biserică; că în același timp poporul băștinaș a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogățiile și izvoarele de câștig ale acestei țări, și despoiat
SCRIEM CA SĂ NU SE UITE-DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346416_a_347745]
-
câteodată. Asta numai ei o știu, că noi nu avem cum să știm. I-au reparat mamei fetei, o căsuță batrânească, undeva mai în fundul curții și au silit-o să se retragă acolo. Fostă soție, devenită soacră. Ce va fi îndurat, numai ea știe, că de plâns, tot timpul o vedeam plânsă. Așa sunt femeile, adună în ele necazuri și numai ce auzi ca s-au stins. Te mai și întrebi, de ce, că doar nu o știam bolnavă. Au trecut anii
BLESTEM SAU DREPTATE DIVINĂ de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348274_a_349603]
-
Vorbeste lui Aaron și fiilor lui, si spune-le: Așa să binecuvântați pe copiii lui Israel, si sa le ziceți: ,,Domnul să te binecuvinteze, si sa te păzească! Domnul să facă să lumineze Fața Lui peste tine, si sa se îndure de tine! Domnul să-Și înalte Față peste tine, și să-ți dea pacea! Astfel să pună Numele Meu peste copiii lui Israel, si Eu îi voi binecuvânta.” Într-o oarecare măsură ne asemănam cu poporul Israel care trecând Marea Roșie
LA HOTARELE CANAANULUI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348420_a_349749]
-
un EU-TU, căruia i-am ratat specificitatea, (adică i-am dat la o parte ceea ce are el, celălalt, singular și nerepetabil). Iar ceea ce ține de neasemănător, fie ți-e dat (doar când vrea Dumnezeu!), fie ai câștigat cu sudoare, îndurând și arșița și ghețurile vieții etc. E, astea toate, inclusiv etc-ul , adăugat de mine, nu doar ca să mă aflu în treabă, ci din conștiința complexității, ce ține de universal și necuprindere cu mintea umană, cuoagulează și structurează, repet, contextual, spre
EU -TU (IDENTITATEA, DIFERENŢA ÎN A FI ŞI ETC-UL) de NICOLAE BĂLAŞA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345030_a_346359]