3,818 matches
-
cioplească cu disperare. Când a văzut nuiaua ruptă, și-a șters sudoarea de pe frunte și a încercat-o dacă 89 îi va fi de folos. Parcă da! Dar cum să-și sprijine subsuoara în capul nuielii?... „Sacul de merinde bine înfășurat și legat de capăt s-ar putea să mă ajute” - și-a făcut curaj. După ce a făcut trebușoara asta, s-a așezat pe o cioată din livadă, să se hodinească... Până la urmă, a și ațipit... Când s-a trezit, toată
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
doar te-ai pălit la piciorul rănit. Bandajează-l și matale cât poți mai tare. Eu am plecat, că or trimite după mine. Uite aici o coajă de pâine și ceapă, să nu miroși a rachiu... Aproape de chindie, cu piciorul înfășurat în bandaje și cu cârja bocănind abitir, Toaibă șontâcăia pe ulița satului. Nu s-a oprit decât la primărie. A bătut în ușă. Intră! - a răspuns de dincolo de ușă un glas mânios. A intrat sprijinindu-se greu în cârjă Bună ziua
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
copil... „I-auzi cum mă întâmpină flăcăul! Așa, bărbate! Așaaa! Țipă de să răsune satul! Că odată se naște feciorul lui Toaibă!!!” Din câțiva pași a ajuns în fața ușii. A deschis-o cu repeziciune... Moașa, râzând din toată ființa, tocmai înfășura într-o pânză albă pe cel abia venit pe lume. Ha ha ha! Uite că a sosit și tata! Toadere! Ai un flăcău voinic și întreg în toate cele. Să vă trăiască! Slavă lui Dumnezeu! Îți mulțămesc Doamne pentru darul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mers muzical, despre / măreția nemișcării, despre plânsul / în țărâna aripilor, / despre respirația zero. Între anluminurile care înnobilează volumul, încărcate de suavitate sunt cele în care este ipostaziată femeia, fie ca Dalilă, căreia bărbatul i se oferă benevol victimă (în somn înfășurat în gleznele ei. / punându-mi părul pe butuc), fie ca „pământ” râvnit (un bărbat se ascunde într-o femeie. / prin gesturi de început. în străvechi icoane), însă femeia-mamă este sinteza în care se regăsesc toate: nu mai puteam să ies
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
hotărîrea celorlalți. El era din Arimatea, o cetate a Iudeilor, și aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu. 52. Omul acesta s-a dus la Pilat, și a cerut trupul lui Isus. 53. L-a dat jos de pe cruce, L-a înfășurat într-o pînză de in, și L-a pus într-un mormînt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. 54. Era ziua Pregătirii, și începea ziua Sabatului. 55. Femeile, care veniseră cu Isus din Galilea, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
târziu, în ciuda răcorii ce se lăsase, m-am dezbrăcat complet și m-am aruncat în iazul din vale de izvor. Când am simțit că a fugit din mine toată oboseala și gândul amar l-am pierdut pe undeva, am ieșit. Înfășurat în prosop, m-am dus la gura izvorului, să-i ascult - poate pentru ultima oară - clipocitul fără început și fără sfârșit... După ce am mâncat, am ieșit în cerdac, cu gând să uit de mine, bând din vinul lăsat anume în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Luci Lux degresează prin vopsire. Brusc, personajele se precipitară. Pompierul de serviciu sparse pentru a doua oară gura de canalizare hidraulică și întrun gest de supremă voință învârti de două ori trei sute șaizeci de grade, manivela. Furtunul în care era înfășurat Mișu Bobârnatu se descolăci, gheizerul lipindu-și triumfal sărutul de fundul gazetarului reabilitat pentru totdeauna , urcându-l sus, tot mai sus, ofrandă prețioasă a victoriei obținută cu sacrificii peste poate. Mișu plutea fericit deasupra clădirii cu un etaj, cu două
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
se repede fulgerător cu dinții în gâtul înfricoșătoarei reptile. Urmează o încăierare halucinantă, pe viață și pe moarte. Când reușește, în sfârșit, să prindă cobra de cap, mangusta o azvârle în direcția inversă sensului în care reptila încearcă să se înfășoare, lovind-o de pământ până ce rămâne inertă. Am simțit totdeauna o mare admirație pentru aceste "pisici" pe care indienii, am auzit, le îmblînzesc și le țin pe lângă locuințe ca să-i ocrotească de cobre. Mi se părea că trebuie să vedem
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a tulburat și mai rău. Era aceeași melodie, când șerpuitoare și tristă, rând insinuantă și provocatoare, izbucnind în strigăte de ură, pe care o cunoșteam foarte bine. Uneori, îmblînzitorii se opreau, lovind cobra neascultătoare cu bățul. Aveau mâinile și picioarele înfășurate în cârpe groase, probabil ca să nu fie mușcați. Unul dintre ei plătise cu viața o clipă de neatenție. Zăcea, mort, puțin mai departe, lângă o colibă de stuf. Cineva îi azvârlise peste față o cârpă roșie și nimeni nu se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
atunci. Când, deodată, am auzit pași în spatele meu și cineva mi-a smuls fluierul. Cobrele s-au oprit o clipă în aer și, imediat, unul din cei doi îmblînzitori, căci se întorseseră, a pornit să cânte el, în vreme ce celălalt își înfășura mâinile și picioarele în cârpe, după care a luat un băț și a vârât cobrele în sac. M-au luat de-acolo și m-au dus prin stufăriș la marginea unei bălți care scânteia în lumina lunii. Acolo era o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
întins niște foi albe ca să-și șteargă plaga. A fost singurul gest de compasiune ce i s-a arătat. Dimineața, un chirurg chemat să vadă maxilarul zdrobit al lui Robespierre i-a extras doi sau trei dinți și i-a înfășurat capul cu un bandaj. "E îmbrobodit ca o călugăriță", glumi cineva. Cu un ultim rest de demnitate, Robespierre și-a ridicat atunci ciorapii, a coborât de pe masă și s-a așezat într-un fotoliu, cerând prin gesturi apă și pânză
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Și chiar mă întreb uneori dacă destinul meu nu s-a născut din cuvinte. Eu însumi par produsul cuvintelor mele... Nu remarcați? Pădurea, peronul, gara, mlaștina, cobra... Numai cuvinte. Mă mișc, am impresia, într-o lume de cuvinte care mă înfășoară cu tentaculele lor... Oare și tristețea, domnilor, să fie un simplu cuvînt?... Deșertul nu. Deșertul e o realitate. L-am văzut cu ochii mei și chiar dacă uneori mă auziți îndoindu-mă de asta să știți că mint. Un singur lucru
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
va foi, s-ar putea să iau fluierul, cum am făcut la coliba din mlaștină și, ascultând vântul, să încep să cânt. Fiara din mine ar râde atunci în hohote. N-ar mai trebui să lupte, căci melodia s-ar înfășura ea ca un laț la gâtul lui Dumnezeu, sugrumîndu-l. Și voi cânta, poate, astfel până ce voi uita totul. Atunci nu-mi va mai fi frică. Voi întinde mâna și voi vîrî cobra în sân. Acum vă pot spune, în sfârșit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pânza fir cu fir. A așteptat, a doua zi, între două frunze uscate, să-i sară mâncarea în pânză. Liniștit, aștepta cu nerăbdare și deodată pânza s-a agitat; în ea sărise un greieraș. Acesta a încercat din răsputeri să înfășoare vietatea, iar în final a reușit. În altă zi, un copil dorise să-i strice pânza și așa a și făcut; seara, păianjenul s-a ambiționat și a început să își repare pânza. Pe parcursul anului, l-au atacat călugărițe, viespi
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
era, în realitate, ceva între fortăreață, închisoare și mănăstire. Novicele trebuia să respecte regula celei mai desăvârșite tăceri. N-avea voie să râdă, nici să discute învățăturile primite ori să exprime vreo îndoială. De aceea i se arăta o statuie înfășurată într-un lung văl, cu un deget pe buze: muza tăcerii. Obiecțiile, nedumeririle erau interzise. Discipolilor li se cerea să urmeze o dietă riguroasă, din care erau excluse vinul, carnea și ouăle, să disprețuiască dragostea, să primească învățăturile cu smerenie
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cărți, nici obiecte de prisos, ci numai strictul necesar, o cameră curată și lustruită ca un sicriu. De altfel, când te întinzi pe unul din aceste paturi olandeze, atât de tari și cu cearșafurile atât de imaculate, parcă ai muri înfășurat în giulgiuri și îmbălsămat cu neprihănire. Sunteți curios să-mi cunoașteți aventurile pontificale? Numai banalități, vă rog să mă credeți. Voi găsi oare puterea să vi le povestesc? Da, mi se pare că a început să-mi scadă temperatura. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
liniștea sfinților și furia nebunilor nu e decât o diferență de diagnostic. Poate, nu întîmplător la intrarea coridorului prost luminat de la etaj, unde se află "salonul pendulelor", a fost pusă o statuie de bronz, reprezentând muza tăcerii. Înfățișează o femeie înfășurată într-un văl lung, cu un deget pe buze care sugerează o interdicție: "Profanii, înapoi!" De aici și impresia că pe ziduri e depusă, ca praful, o tăcere grea. Marta e singura care pătrunde în acest coridor, și asta numai
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
răsune la club, spunînd cuvinte potrivite În orice Împrejurare, ca să fie respectat de barmanii care știau prea multe lucruri. Termină cu bărbieritul și acum pijamaua devenise insuportabilă, Îl aștepta un duș rece și o să mai cînte puțin, Înainte de a se Înfășură În prosoape viu colorate, tot for men only, apoi o să-și pună cămașa de mătase italienească, pe urmă o să-și aleagă cravata, nici o femeie nu se pricepe la asta, e o treabă pentru bărbați... Încetul cu Încetul era gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi stimula foarte mult simțul muzical... Măicuța purta un fel de babețică lată, albă și scrobită, care-i ascundea sînii și o făcea să pară și mai bună; de o parte și de alta se iveau mătăniile interminabile care o Înfășurau cu reminiscențe de lanțuri. Măicuța era foarte nervoasă și-și mușca buzele cînd greșeai, dar era foarte bună și niciodată nu s-a supărat pe Julius. Își petreceau ceasuri Întregi, de trei ori pe săptămînă, așezați În fața pianului parfumat, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de la un Tarzan pe care-l făcuse de rușine. Pe Înserat se Întorceau jucătorii de golf. Unii dintre ei făceau un duș și cîteodată chiar o baie În bazin. Pe urmă intrau În cabine și mai stăteau puțin de vorbă Înfășurați În prosoape ori goi, asta depindea de cît erau de grași. Glasurile lui Juan Lucas și ale prietenilor lui răsunau În sala unde se aflau cușetele numerotate ale membrilor clubului, În timp ce se Îmbrăcau comentînd jocul din ziua aceea. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care e prietenul meu și e Într-a treia și el l-a burdușit zdravăn.“ Sánchez Concha a visat că biserica se prăbușea sub pașii lui și că nu mai reușea să ajungă la Împărtășanie și că Roșcova Îl urmărea Înfășurată În flăcări și cu niște coarne uriașe; s-a trezit Înspăimîntat crezînd că ultima parte a visului era un păcat și a izbucnit În plîns. Maică-sa a trebuit să-l cheme pe părintele Maquiavelo, un vechi prieten al familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
corrida aceea pe care-ai pierdut-o, Îl readuc pe rotofeiul Romero la agreabila realitate a momentului și tocmai atunci deschide shaker-ul de argint, Îl Învelește În prosoape albe, Îl dezmiardă cu mîinile lui trandafirii ca pe un sugar Înfășurat În scutece și, nespus de mîndru, toarnă tacticos lichidul albicios și Înspumat În paharele de cocteil și anunță fericit că e gata un nou rînd de piscosauers. „Susan! Juan Lucas! strigă Încercînd să acopere ghitarele de flamenco: gustați acest nectar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mănînce la club; micul dejun Însemna Susan strigînd din baie, unde făcea duș, că nu-l aude; Însemna Julius gîndindu-se s-o ia naiba de listă de cadouri, fiindcă iar o să-și petreacă după-amiaza la golf și Înfundîndu-se În sofa, Înfășurat Într-un halat subțire dar mult prea larg pentru el, urmărindu-l cu ochii pe Juan Lucas care, aplecat peste un scrin, scotea rînd pe rînd un portchei de aur, o tabacheră de aur, o brichetă de aur, un pix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
picioarelor ca să-l umple de sărutări pe ochii Învinețiți, pe sprîncenele cu arcada spartă, pe buzele zdrelite, „scîrbosule!, scîrbosule!“, striga ghemuindu-se la pieptul lui. — Un rînd de whisky la toată lumea, comandă Vlăjganul, scoțînd o grămadă de hîrtii și Întinzîndu-le Înfășurate pe degetul cu inelul. Înainte ca barmanul să apuce să-l tutuiască Întrebîndu-l cine plătește. Lester simți o mînă pe umăr și se scutură ca să o dea jos și să fie lăsat În pace. Se gîndi că ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis." 43. După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: "Lazăre, vino afară!" 44. Și mortul a ieșit cu mîinile și picioarele legate cu fîșii de pînză, și cu fața înfășurată cu un ștergar. Isus le-a zis: "Dezlegați-l, și lăsați-l să meargă." 45. Mulți din Iudeii, care veniseră la Maria, cînd au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El. 46. Dar unii din ei s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]