10,960 matches
-
perfect asortat.Unghiile natural lungi,ovale, vopsite într-un roșu puternic,totdeauna făcute,ceea ce eu cam detestam, mai ales în copilărie( atunci mi se părea ieftin și excentric!) Nasul ei proeminent, cât de aristocratic pare!Și ochelarii convin perfect întregii înfățișări.Nu știu dece o fi strângând din buze.Cu mâna dreaptă întinsă își susține nepoțelul, cel rupt din Soarele fierbintecare de data aceasta,nu-și cruța fiul: îi micșorează ochii,îi dă un aer trist.Mititelul poartă o hăinuța roșie
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
politicienii care nu urnesc în bine țara, prigoanele procurorilor, hoțiile camuflate, culpele fabricate, ilegalitățile și ilegitimitățile colosale, exersările maxime ale răbdării umane, față cu sărăcia și nedreptatea..., acestea-s spițele roții, reprezentate în emisiuni ca elemente ale dinamicii românești și înfățișări ale materialității crizei ce macină țara. Dana Grecu deschide mari ochii telespectatorilor expunându-le golul din jurul lor și penele în funcționarea minții, nelămuririle inexlorabile ca vidul, faptele cele mai prădalnice din societatea românească și măturarea pe jos cu justiția română
DANA GRECU. SIMPLITATEA SENTIMENTELOR PRIN SINCERITATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381882_a_383211]
-
tineri, m-am dus să o vizitez pe bunica mea ce locuiește în acelaș oraș cu noi într-o căsuța modestă însă curată, îngrijita, cu o grădină de flori în fața casei deși are optzeci de ani chipul ei, întreaga ei înfățișare este o imagine autentică a modului cum îmbătrânesc oamenii ce toată viața lor s-au încrezut în Dumnezeu, ea este întotdeauna plină de speranță. După ce am discutat lucruri din armată și ce voi face eu după liberare la un moment
TIMPUL MARILOR HOTARARI (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382018_a_383347]
-
ironic! Înghețară cu toții la tonul ridicat, acuzator, care sună spart în sala amuțită. - Așa e fața mea, îndrăzni să se scuze, pentru că nu își dorea nici un fel de probleme cu doamna care se părea că nu cunoaște aspectele legate de înfățișarea lui. - Dacă te crezi mai deștept decât mine, ia, poftește la tablă! În sinea lui se bucură, cel puțin din trei motive: primul era că avea să îi demonstreze că problema la care se lucra de peste un sfert de oră
MASCĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382094_a_383423]
-
se smerește pe sine va fi înălțat” să devină argumentul înălțării fiecăruia dintre noi. Prin urmare, Slava lui Dumnezeu izvorăște numai acolo unde odrăslește smerenia... În loc de (alte) concluzii finale și încheiere - un epilog ce poartă titlul: Mândria, fariseismul și ipocrizia - înfățișarea și purtarea noastră cea de toate zilele?!... Plecând de la această pericopă evanghelică și pildă a Vameșului și a fariseului, vom observa și constata că, de cele mai multe ori încercăm, într-un mod scolastic, să clasificăm păcatele și patimile noastre omenești, gândindu
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > VULPOIUL ȘI LUPUL DIPLOMAȚI Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Adaptare dupa La Fontaine S-ajungă-n codru diplomat, Un Vulpoi șchiop și versat Vru să-și schimbe-nfățișarea: Își deschise la păr culoarea, Își mai drese puțin vorba Și-și primeni garderoba: Numai cămăsi dantelate, Costume la Paris lucrate Și batiste-mparfumate. Cu acest nou design Se-admiră-n oglindă:< > Dar coada îl dă de gol Că se cam repede-n
VULPOIUL ȘI LUPUL DIPLOMAȚI de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380453_a_381782]
-
telefonice cu prietenul nostru din New York Dr. Nicolas Andronesco mi-a oferit cuvânt de salut și prezentare spre sfârșitul liturghiei, după care am fost invitați la Primărie, fiind așteptați de viceprimarul Dl. Vasile Dumitru. La acest om am observat o înfățișare plină de demnitate și bunătate, o fată care luminează în jurui și o privire dârza, dar bunăvoitoare, caldă, care te face să crezi, ca acest om nu poate să facă cuiva vre-un rău... Așa l-am cunoscut la prima
UN VIS CÂT O VIAŢĂ DE MARE de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380448_a_381777]
-
limba română în Basarabia, a strălucit ca un mare suflet creștin, ca un mare dascăl român, ca un mare învățat, ca un mare iubitor de carte și Scriptură în care se contopeau zelul inimii dacoromâne și conștiința sufletului ortodox: „Sub înfățișarea lui de preot de țară, grăia D. I. Atanasiu, prințul acesta al Bisericii a fost și va rămâne una dintre cele mai luminoase figuri ale Bisericii neamului.” („Ordinea”-19 nov. 1943) Tare mult a suferit Vlădica Mitropolitul pe când era monah pentru
BISERICA ORTODOXĂ BASARABEANĂ-ÎNFĂPTUITOARE A MARII UNIRI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379265_a_380594]
-
Leonardo da Vinci). După slava și măreția lui Dumnezeu, după priveliștea lumii, după minunile naturii, nimic nu este mai interesant, mai măreț, mai vrednic de luarea aminte decât zborul. Zborul, după zicerea autorilor celor mai vestiți, este adevărata povestire și înfățișare a întâmplărilor neamului omenesc; el este visul măreț al omenirii. În această privire atât de importantă, zborul, trebuie să fie, și a fost totdeauna, visul de căpetenie al popoarelor și al fiecărui om. Cine nu a visat că zboare? Cine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]
-
Leonardo da Vinci).După slava și măreția lui Dumnezeu, după priveliștea lumii, după minunile naturii, nimic nu este mai interesant, mai măreț, mai vrednic de luarea aminte decât zborul. Zborul, după zicerea autorilor celor mai vestiți, este adevărata povestire și înfățișare a întâmplărilor neamului omenesc; el este visul măreț al omenirii. În această privire atât de importantă, zborul, trebuie să fie, și a fost totdeauna, visul de căpetenie al popoarelor și al fiecărui om. Cine nu a visat că zboare? Cine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]
-
îi trecuse moartea pe sub ochii copilăroși: Ionel, prâslea de nepot, s-a urcat în cireș să-i taie uscăturile; a pornit drujba și-a scăpat-o! pe lângă grumazul mânzului! Ca o morișcă se învârtea drujba printre păsări! Pădurea, prietenoasă la înfățișarea soarelui, era înșelătoare acum: cărările păreau neștiute, copacii străini iar liniștea apăsătoare. -Târrr! Ia stați oleacă! Ne-am rătăcit! Nu mai zic a cui e vina! spune tare, răspicat, uitându-se țintă la mânz. Te-o prins foamea acuma, că
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
-l știe cerul, Iar omul să-i iubească armonizarea. Orice poet să vadă-n el modelul, Dorind să-i cânte-n rimă-mbrățișarea. Între pereți de sticlă-așez rondelul, Să nu-l atingă praful ori uitarea. Iubiți-l și-i slăviți înfățișarea! Lacrimi din suflet curs-au prin penelul Poetului, ca să-și atingă țelul: Un giuvaer în versuri - alinarea. Între pereți de sticlă-așez rondelul... Referință Bibliografică: Rondel, rondelului / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2349, Anul VII, 06 iunie 2017
RONDEL, RONDELULUI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379498_a_380827]
-
situarea lui dincolo de gândire și ființă, nu poate fi obiectul unei cunoașteri, ci trebuie admis ca „puterea infinită de la care provine toată pluralitatea ființelor inteligibile”. N.B.: Astfel conceput, Unul plotinian seamănă mult atât cu supremul Tao („nu are formă sau înfățișare, nu are culoare, sunet, gust sau miros, nu are început și sfârșit, nu se află sus sau jos, înăuntru sau afară, nu cunoaște binele sau răul”), cât și cu De, principiu strâns legat de Tao și care a fost echivalat
ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE PRIMELE PRINCIPII DIN FILOSOFIA ANTICĂ GREACĂ ŞI TAOISM (DAOISM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381045_a_382374]
-
Wiiliam Shakespeare (trad. adapt. Mihaela Tălpău) Mirosul cărnii mele de-ți este prea plăcut netrebnica distanță s-o-nving mă bate gândul și-atunci, cănd spațiul eu sul l-am cam făcut iubita-nfățișare mi-a-nseninat avântul și pasul meu, răpit de-a prafului fervoare, va șterge orice urmă și umbră de pământ ce-i stă în cale și-i gonit de soare s-ajungă doar la tine, la suplul tău fin cânt... dar, ah
SONET 44 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381396_a_382725]
-
trădări pline de farmec te-ascunzi ades când eu în luna zilei mă transform în al tău cord tentații fără zâmbet accepți, și-s de-nțeles, cu frumusețea ta din anii-ți sunt de-acord Pendanterii de nobil, aristocrată minte înfățișare mândră ce inimile-atrage putea-vei, tu, respinge dorința prea fierbinte a coapselor de Evă ce sevă știe-a trage? Vai, mie, iubitoare fire, ce-ți înțelege rătăciri fecunde a tinereții învoială n-o voi păta mustrându-ți îndrăzneala ci doar
SONET 41 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381393_a_382722]
-
semințe de clopoței. Zâmbind așa cum doar el știa să facă, ademeni un nor deasupra pădurii. Acesta udă semințele care încolțiră de îndată. La zâmbetul său, apăru și soarele printre ramurile curățate, iar clopoțeii înfloriră cu clinchete vesele, schimbând pe loc înfățișarea pădurii. Ca prin minune, în fața grădinarului apăru un iepuraș drăgălaș care îi făcu semne să îl urmeze. Mare îi fu mirarea lui Florea când văzu locul în care fusese condus. La picioarele unui copac bătrân se căsca o scorbură imensă
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
piticului se ivi un bărbat înalt, foarte slab, cu o barbă roșie lungă până în pământ. - Accept prietenia ta, prințe Ador și își dăruiesc toiagul care schimbă orice piatră în aur. Prietenia ta a rupt vraja prin care Muma-Zmeilor îmi răpise înfățișarea și mă preschimbase într-un pitic dezgustător. Bucuros, prințul Ador petrecu alături de noul său prieten o zi, în care vrăjitorul avu grijă ca feciorul să afle toate cele de trebuință despre zmei, după care porni să găsească Pasărea Paradisului. Aripile
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
O, și de-am da-napoi un timp îndelungat, cinci sute de ani prea bine chiar, și-n pagini învechite imaginea-ți am căpătat în rânduri ponosite te-aș transcrie iar Aș putea afla ce lumea-aceea spune de-a ta înfățișare, de trupu-ți fermecat, aflând ce-acum noi suntem, ei fost-au, anume aceleași vieți plăpânde, ce-n moarte au plecat O, da, sunt înțelepciunea fostelor trăiri, c-aceia sigur, au imnezat aiurea, iubiri după iubiri. Sonnet 59 William Shakespeare If
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
e-al gândului breloc?O, și de-am da-napoi un timp îndelungat,cinci sute de ani prea bine chiar,și-n pagini învechite imaginea-ți am căpătatîn rânduri ponosite te-aș transcrie iarAș putea afla ce lumea-aceea spunede-a ta înfățișare, de trupu-ți fermecat,aflând ce-acum noi suntem, ei fost-au, anumeaceleași vieți plăpânde, ce-n moarte au plecatO, da, sunt înțelepciunea fostelor trăiri,c-aceia sigur, au imnezat aiurea, iubiri după iubiri.Sonnet 59William ShakespeareIf there be nothing new
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
cuminte În ochii mei picta-voi chipul tău sfios Cu inima iubi-voi a ta ființă dulce Cu cântul lumina-voi un suflet drag, duios Doar luna va pleca, pe cer, umbra să-și culce Și astfel, cu a ta înfățișare atât de mult iubită Trecutul e-un prezent etern și ne-ntinat; În mine ești, trăiești și ești aripa nevopsită Pe care o-mpreuni cu-a mea, zburând neîncetat; Și visul zilei, vis de noapte-mi este Când ochii minții spun, lin
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
inimii iubire-mbrăca-voi, catifelos, cuminteîn ochii mei picta-voi chipul tău sfiosCu inima iubi-voi a ta ființă dulceCu cântul lumina-voi un suflet drag, duiosDoar luna va pleca, pe cer, umbra să-și culceși astfel, cu a ta înfățișare atât de mult iubităTrecutul e-un prezent etern și ne-ntinat;În mine ești, trăiești și ești aripa nevopsităPe care o-mpreuni cu-a mea, zburând neîncetat;Și visul zilei, vis de noapte-mi esteCând ochii minții spun, lin, a inimii povesteSonnet
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
Ediția nr. 2020 din 12 iulie 2016. Wiiliam Shakespeare (trad. adapt. Mihaela Tălpău) Mirosul cărnii mele de-ți este prea plăcut netrebnica distanță s-o-nving mă bate gândul și-atunci, când spațiul eu sul l-am cam făcut iubita-nfățișare mi-a-nseninat avântul și pasul meu, răpit de-a prafului fervoare, va șterge orice urmă și umbră de pământ ce-i stă în cale și-i gonit de soare s-ajungă doar la tine, la suplul tău fin cânt... dar, ah
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
trădări pline de farmec te-ascunzi ades când eu în luna zilei mă transform în al tău cord tentații fără zâmbet accepți, și-s de-nțeles, cu frumusețea ta din anii-ți sunt de-acord Pendanterii de nobil, aristocrată minte înfățișare mândră ce inimile-atrage putea-vei, tu, respinge dorința prea fierbinte a coapselor de Evă ce sevă știe-a trage? Vai, mie, iubitoare fire, ce-ți înțelege rătăciri fecunde a tinereții învoială n-o voi păta mustrându-ți îndrăzneala ci doar
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
putea, să ajungem cât mai repede zei. Nu cred că e om care să nu dorească lucrul ăsta dacă i s-ar oferi aceasă glorie! Dar Dumnezeu pentru ce s-ar face om? Așa, doar ca să se îmbrace într-o înfățișare umilă? -Și de ce nu? răspunse Tiberius. Dramaturgii adeseori joacă roluri din propriile lor piese și nu de puține ori își schimbă rolurile pentru a înțelege trăirile tuturor personajelor prin propria lor experiență. Când eram în exil în Rhodos asistam la
AL SAPTELEA FRAGMENT (2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380852_a_382181]
-
facem și spunem trebuie să fie făcut în lumină. Iar Ponțiu Pilat trebuie să afle cât mai repede ceea ce dorește împăratul. Și într-adevăr, procuratorul Popnțiu Pilat află chiar din gura lui Iunianus de trimisul imperial, un pers cu o înfățișare de vrăjitor, după cum îl descrisese centurionul. -Vi-l aduc legat chiar acum dacă porunciți! spuse acesta. -Ai văzut însemnele imperiale și inelul cu vulturul Romei? întrebă procuratorul. -N-am nici cea mai mică îndoială, spuse Iunianus. Doar n-or fi niște falsuri
FRAGMENTUL NR. NOUA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380850_a_382179]