4,474 matches
-
înlăturarea acestor probleme nu s-a realizat mare lucru. Există însă elemente noi. Când vorbește aici de banalități, Wittgenstein are în vedere identificarea contextelor și practicilor care oferă sens expresiilor limbajului. Recunoașterea și prevenirea nonsensurilor filozofice este mai greu de înfăptuit prin considerarea acestor contexte și practici decât prin examinarea formei logice a expresiilor, așa cum se arată ea în simbolism. S-ar putea însă spune că este vorba de o schimbare a metodei, și nu a obiectivului activității filozofice. Distincția dintre
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Simplicissimus: „(Imagine: Doi profesori stau în fața unui pod în construcție.) Voce de sus: «Lasă-l jos - lasă-l jos, îți spun - o să-l aducem pe partea aialaltă.» - «Este de neconceput, domnule coleg, că o muncă atât de complicată poate fi înfăptuită în această limbă.»“22 Idealurile de puritate, de ordine ale tradiției metafizice și științifice sunt înfățișate de Wittgenstein drept „ochelari ai gândirii“, care ascund adesea vederii noastre tot ceea ce nu li se conformează. Încetăm să ne dăm seama că suntem
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
domeniului. Astăzi, la mai mult de o jumătate de secol de la dispariția autorului Cercetărilor, se poate spune că această bănuială a fost confirmată. Modul în care a văzut Wittgenstein obiectivele activității filozofice, precum și căile pe care a încercat să le înfăptuiască sunt tot atât de puțin apropiate de establishment-ul filozofic din zilele noastre ca și de cel din epoca sa. S-ar putea presupune că în filozofia academică s-a manifestat și se manifestă o opoziție față de anumite idei formulate de către Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
unui cercetător care a rămas în orizontul logicii clasice, care nu a citit sau nu a înțeles scrierile lui Frege și Russell. Progresul pe care îl reprezintă utilizarea noii logici matematice în filozofie este comparat cu cel care a fost înfăptuit prin trecerea de la astrologie la astronomie, sau de la alchimie la chimie. Judecățile lui Wittgenstein sunt nu numai în spiritul, ci, uneori, chiar în litera exprimărilor lui Russell. La rândul său, acesta simte pentru noul său student „cea mai perfectă simpatie
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ți o dă apartenența la o anumită confesiune.58 Dar credea că tocmai fiindcă religia se adresează sufletului, nu intelectului, ea își pierde o bună parte din substanță de îndată ce ceremoniile și ritualurile nu mai sunt privite cu seriozitate și sunt înfăptuite în mod mecanic. Fiecare religie este expresia formelor de viață specifice comunității. Dacă aceste forme se schimbă - spunea Wittgenstein cu referire la o tradiție religioasă ca cea iudaică -, nu mai rămâne mare lucru din ea.59 Nu există decât religii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fost una univoc negativă îl atribuie unui „conflict lăuntric“ caracteristic personalității sale. Carnap își amintește că în discuțiile din Cerc se considera drept ceva de la sine înțeles că, din punctul de vedere al Tractatus-ului, „clarificarea logică a gândurilor“ se va înfăptui cu instrumentele pe care le oferă un limbaj ideal, limbajul formalizat. El mărturisește că a fost în mod neplăcut surprins să afle că Wittgenstein a respins mai târziu, în mod explicit, acest punct de vedere.73 Chiar și mai recent
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cât de ireconciliabile sunt pozițiile lor filozofice. Unui profesor de filozofie, pe care l-a cunoscut cu ocazia vizitei sale în America, Wittgenstein îi spunea că se miră cum au evoluat oameni ca Russell. La începutul carierei sale, acesta a înfăptuit o muncă grea. Apoi s-a relaxat însă, ca și cum și ar fi spus: „Am lucrat destul.“ S-a relaxat scriind mai departe filozofie.75 Wittgenstein acuza totodată modul cum criticau metafizica membrii Cercului de la Viena, apreciindu-l drept superficial și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
proiectul unei expuneri sistematice a ideilor Tractatus-ului, atrăgea atenția, într-un manuscris publicat postum, asupra speranței lui Frege că logica va ajuta filozofia să înlăture toate confuziile pe care le generează limbajul comun, adăugând: „Ceea ce a prezis Frege a fost înfăptuit de Russell, Moore și Wittgenstein. Ei au utilizat metodele și ideile descoperite recent pentru a clarifica structura limbajului, iar prin opera lor a devenit evident cât de mult este ascunsă și denaturată structura logică a gândirii prin forma verbală în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Pentru prima dată se estima că a impune voința majorității constituia o atingere a libertății. Liberum veto va deveni foarte repede un instrument de presiune pentru grupele de magnați vare rivalizau și, mai târziu, pentru influențele străine. Paralizarea Dietei fiind înfăptuită, Dietinele vor deține, în special din secolul al XVIII-lea, rolul decisiv. Ca urmare, statul se va descentraliza, iar posibilitățile de rezistență în fața pericolelor externe se vor diminua vizibil. Expediția lui Jan al III-lea Sobieski la Viena (1683) este
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
dreptului la rezistență în Ungaria, cunoscută de altfel și în alte țări europene, anume că prin aceasta nu s-a încercat prevenirea violării "constituției" ex ante, autorizându-se de facto și de iure rezistența ex post, când deja s-a înfăptuit violarea dreptului. Concomitent s-a manifestat poziția rebelă a lui Bela, fiul regelui Andrei al II-lea, considerat "incomod" de către tatăl său. Bela primise stăpânirea Transilvaniei și a guvernat-o cu puteri depline, deschizând seria războaielor "dintre tată și fiu
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
care conturează funcția legislativă ca un atribut esențial în dezbaterea stărilor și ordinelor țării, ceea ce a consolidat baza constituțională a Principatului. Recunoașterea de iure realizată ca urmare a voinței stărilor transilvane și a intervenției otomane, este cel mai important act înfăptuit de principi. În același timp, autonomia Transilvaniei indică existența unei mentalități care se regăsește în manifestările anterioare ale voievozilor, prin tendințele de separare a structurilor Transilvaniei de cele ale regatului ungar. Ca Principat autonom, Transilvania cuprindea cele șapte comitate ale
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
stări subordonând Dieta, Leopold al II-lea a pus capăt opoziției stărilor acceptând restabilirea vechilor structuri instituționale și convocarea Dietelor provinciale. Dar reformele preconizate de noul împărat, care au stimulat mișcarea de emancipare a românilor din Transilvania, urmau să fie înfăptuite prin organele reprezentative ale stărilor, care și-au însușit din programul leopoldin doar postulatele naționale, legate de menținerea privilegiilor anterioare. Compromisul final cu stările se va realiza în timpul împăratului Francisc, ceea ce marchează încheierea încercărilor de reformă postiosefiniste. În această perioadă
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
opiniei comune conform căreia femeile lipsesc de pe scena publică, dar și din cărțile de istorie, considerăm că femeia pariziana a știut să-și impună originalitatea și mesajul. Transgresarea modului de a fi, de a gândi și de a simți comun, înfăptuit de Pariziana, este o sfidare a canonului, o "revoluție elegantă", iar vizarea obiectivelor masculine, cum ar fi Puterea, Libertatea și Creația, pun problema unei democrații pe care femeia începe să o cucerească. Pariziana este în căutarea și aflarea soluției, care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
invariantele care sunt în număr de trei: Pariziana, Parisul și grupul masculin. 1. Parisul: Pariziana că mit ia naștere în Paris. Parisul este spațiul care definește Pariziana și o pune în valoare. Parisul are funcția de șarniera a dispozitivului, el înfăptuiește legătură și joncțiunea între celelalte două elemente ale structurii. Într-un oraș care atrage și provoacă 65, femeia este predispusa să seducă și incite. 2. Grupul masculin: o serie n de seducători sau de victime, de personaje având scopul de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
feminine și cele masculine. Femeia pariziana a reușit să "amestece cărțile" pe care i le-a oferit soarta. Ea este un personaj care se individualizează progresiv pe parcursul secolului al XIX-lea. Pe fundalul unei "rebeliuni feminine" a secolului, femeia pariziana înfăptuiește o "rebeliune elegantă". Astfel, Pariziana oferă posibilitatea revizuirii raporturilor dintre genuri, ce au cunoscut diferite deplasări ale centrului de gravitație. Dependența materială și juridică la nivel de societate are ca răspuns independența spiritului și a moravurilor. Ciocnindu-se de barierele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
formale; reacționând, (Quasimodo) a trebuit parcă să ceară ajutor poeților cu un alt timbru, lui Leopardi, de exemplu, poeților dulcelui stil nou și, în cele din urmă, poeților greci cu fragmentele lor senine și pline de prospețime.423 Reînnoirea se înfăptuia așadar prin întoarcerea la Leopardi și la antichitate, ce dăduseră omenirii versuri de o puritate către care Quasimodo tindea instinctiv. 4.2. Traducerile din literatura antică Rămânând în sfera activității de traducere, care poate oferi indicii mai exacte cu privire la elementele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lui Quasimodo ar putea trimite cu gândul la tehnică leopardiană a imitației: cu atat mai mult cu cât această metodă este enunțata de literatul sicilian în introducerea amintitului volum de traduceri: Să imiți (este un verb leopardian) înseamnă aici să înfăptuiești aceeași muncă pe care a făcut-o poetul original; să imiți înseamnă să refaci acel echilibru în propria limbă.473 Între opinia lui Salvatore Quasimdo despre traducere și cea leopardiană prezentată în Zibaldone există o afinitate de netăgăduit. Apropierea demonstrează
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dincolo de mesajul poeziei inițiale adăugându-i o componentă de vag, indefinit, ușor, mai putin pregnanta în textul de pornire. Vădind opinii identice cu cele ale antecesorului, autorul ermetic afirmă în introducerea unuia dintre volumele sale: Să imiți înseamnă aici să înfăptuiești aceeași muncă pe care a făcut-o poetul originar; să imiți înseamnă să refaci acel echilibru în propria limbă. Prin aceste cuvinte, în înșiruirea cărora se remarcă verbul leopardian a imita, Quasimodo a reluat elementul-cheie al concepției amintite despre traducere
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
poeme ample care să cânte transformările socialiste în industrie și agricultură, așa cum dicta partidul unic, comunist și clasa muncitoare în alianță cu țărănimea, o poezie lipsită de lirism, de sentimente, de filosofie. Nu o dată, creația artistică românească a anilor '60 înfăptuiește un gest autosalvator de reluare a istoriei sale întrerupte abuziv de imixtiunea ideologiei staliniste și de proletcultism. De aici decurge o recuperare a substanței ei estetice printr-o "mișcare de evoluție regresivă"20. S-ar putea spune că rolul neomodernismului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mă lăsa, de mine însămi, exprimata. Ați văzut, vreodată, ochii unui copil bolnav? Gravitatea, tristețea, nemărginita uimire, în fața durerii, care se citește acolo? Asta este ceea ce am vrut, întotdeauna, să exprim în poezie"24. Reconstrucția Universului propriu, prin poezie, se înfăptuiește la Ana Blandiana, pe parcursul celor 12 volume, fiecare dintre ele aducând o notă de originalitate, specifică pentru generația '60. " Deși putem spune că Ana Blandiana este o reprezentantă tipică a generației '60, în măsura în care toposurile, temele, motivele, dar și mijloacele de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mișcării neomoderniste, în fapt, un curent artistic care joacă un rol semnificativ în modernitate. Obiectivul central al lucrării noastre l-a constituit, însă, analiza stilistică a poeticii Anei Blandiana, din perspectiva deconstrucției văzute ca reconstrucție. Reconstrucția Universului, prin poezie, se înfăptuiește la Ana Blandiana, pe parcursul celor 12 volume, fiecare dintre ele aducând o notă de originalitate, specifică pentru generația '60. " Deși putem spune că Ana Blandiana este o reprezentantă tipică a generației '60, în măsura în care toposurile, temele, motivele, dar și mijloacele de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
număr redus de persoane care alcătuiesc top management-ul, ci reprezintă „o practică a tuturor” celor implicați În afacere, există certitudinea că principiile și valorile fundamentale ale eticii În afaceri nu vor fi doar recunoscute sau promovate declarativ, ci și Înfăptuite În practică. Este ceea ce, pe termen lung, asigură succesul În afaceri ca și recunoașterea prestigiului unui mediu, În mod tradițional apreciat ca lipsit de respectabilitate și onorabilitate. Cultura organizației bazată pe cunoaștere este o cultură a schimbării. Dar atunci, și
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
toleranței totdeauna ceea ce este bine sau rău. Pentru omul cotidian, ființă mărginită, deloc sfântă și care nici măcar nu aspiră la sfințenie, a distinge binele și, apoi, a-l realiza la superlativ este, adesea, extrem de dificil. Mai mult, tendința de a Înfăptui binele, cât mai aproape de valoarea lui absolută, În practică generează manifestări fundamentaliste, intolerante față de slăbiciunile celorlalți - mici sau mari, dar, indiscutabil, umane - care pot avea consecințe antiumaniste. Deciziei politice Îi revine Înțelepciunea de a accepta că esența toleranței constă În
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
care putem ajunge or-cât de departe, cu voință și străduință.” Ființa Înzestrată cu conștiință morală trebuie să- și propună un program de perfecțiune morală pe care să Încerce să-l realizeze prin educație și voință. Ca modalitate magistrală de a Înfăptui un astfel de program, I. Găvănescul Îl ia ca exemplu pe Benjamin Franklin, care și-a impus, pe baza cunoașterii de sine, următoarea tablă de valori (virtuțiă morale: sobrietate, ordine, economie, aplicare, liniște, castitate, umilință, reamintirea morții ca posibilitate. Influențat
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
-i răspundă acest gen de critică în tentativa integrării celor 3 nivele într-o propunere cu caracter general privind rolul și semnificația prestației specifice a scriitorilor perioadei literare examinate. Prin tot ce selectează, constată și verifică, Doamna Profesoară Elvira Sorohan înfăptuiește o acțiune critică urmărind convocarea în actualitate a ceea ce aparține trecutului literar românesc, evidențierea noutății în orizontul vechimii și, în felul acesta, transmiterea de valori. Însușirile aparte ale demersului critic, manifestate în situația aplicării la operele de literatură veche, când
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]