2,826 matches
-
stee toate la mine în comori. Alăturea cu ele să trec nepăsătoriu, Simțindu-mă în mine stăpân al lumii-ntregi, {EminescuOpIV 435} Un zeu în omenire, un soare între regi Și raze să reverse din frunte-a mea coroană... Să-ngenunchez nainte-ți așa ca la icoană Și descriindu-ți toată puterea fără seamă Să-ți zic; " Ia-le pe toate, dar și pe mine ia-mă.! ". Nu mă iubi! Ca robul să fiu pe lângă tine, De-i trece, -n jos pleca-voiu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Olimp. Omul a ajuns pe Everest. Oedip țipa al zei. Noi - unii la alții. Nu mai construim piramide. Sunt prea greu de descifrat. Încă nu e clar dacă am fost zămisliți din lut sau din noroi. Cu excepția banului, omul a îngenuncheat toți zeii. Primul mare balcanic a fost Ulise. Multe speranțe zidiseră românii în fiul Anei și al lui Manole. Zeii au dispărut pentru că nu au reușit să-și reprofileze disperările. Omul este o ființă căzută. Dar din Paradis. Toți zeii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de dinți ale neamului. Pe cei mai mulți dintre învingătorii istoriei ura i-a ridicat pe soclu, nu blândețea. Noi, românii, am stat câteva secole la interferența coatelor unor imperii hulpave. Fără zelul nemăsurat al cozilor de topor, ocupanții străini nu pot îngenunchea un popor. Niciodată istoria nu începe cu dacă... Unele popoare știu cum să gâdile istoria la tălpi. Uneori arta creditează istoria cu argumente. Istoria este tragică și neîndurătoare. Orice iluzie, în această privință, se pedepsește conform tradițiilor în vigoare. Comunismul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai ales, de sânge. Istoria ne intră în curte fără să știm. Precum orătăniile vecinilor. Marile tragedii ale istoriei s-au urzit la umbra indiferenței colective. Unele popoare nu mai reușesc să iasă din scorburile istoriei. Tiranii nu au putut îngenunchea moartea. Și nici timpul. Dintr-o letargie istorică imbecilă, nu poti ieși decât urcândute pe cruce. Orice am face, parfumul de cimitir al istoriei nu poate fi înlăturat. POLITICĂ Politica ar fi, poate, ceva mai decentă dacă ar fi lăsată
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Proștii nu i-au nici un lucru în serios. Naivii - pe toate. Proștii au mintea teribil de rezistentă la agresivitățile noului. Femeia inteligentă îl ajută pe bărbat să-și poarte mediocritatea fără prea mari remușcări. Obiectivul fundamental al prostiei e să îngenuncheze valoarea. Fugi de tandrețea cretinilor ! Prostia are scuze : și Steaua Polară e fixă . Arma fundamentală a prostului este suspiciunea. Imbecilii sunt de două feluri : unii care refuză să facă ceva și ceilalți care consideră că fac totul. Pentru imbecili îndoiala pare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
28. Toată adunarea s-a închinat, au cîntat cîntarea, și au sunat din trîmbițe, pînă s-a isprăvit arderea de tot. 29. Și cînd au isprăvit de adus arderea de tot, împăratul și toți cei ce erau cu el, au îngenuncheat și s-au închinat. 30. Apoi împăratul Ezechia și căpeteniile au zis Leviților să laude pe Domnul cu cuvintele lui David și ale proorocului Asaf. L-au lăudat cu bucurie, și s-au plecat și s-au închinat. 31. Ezechia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
convingere că numai D[on] C[arlos] este demn să fie regele Spaniei și că D[on] A[lfons] e un Trottel. Ba chiar iubeam pe această energică femeie. Dacă, atunci când n-aveam loc alături, m-ar [fi] lăsat să îngenunchi dinaintea ei, să pun coatele în poala ei și să mă uit în sus în fața [ei], să zic: Doamnă, ai avea în mine un prea credincios servitor! m-ar fi făcut 228 {EminescuOpXV 229} fericit. Voiam să-i recomand pe
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
făceau o pereche de platinate și permanentizate, după care se uitau toți care se nimereau în calea lor și nu se dădeau imediat la o parte. Aveau mersul semeț al unor regine ce pot tranșa orice bătălie în favoarea lor, pot îngenunchea orice bărbat fără discuții... eram pierduți și supuși din start! Am stârnit ilaritate în local. - Ce caută asemenea exemplare, simulacru de bărbați, adevărate caricaturi umane cu minunățiile astea de femei?! Se întrebau nedumeriți, destul de tare, clienții invidioși și tot localul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
la huiduma care le obtura lumina. Într-o zi vedem două blonde spălăcite, mamă și fiică, bune însă amândouă, în soarele cărora amicul meu se așază. Aia mică se ridică și nici nu apucă să zică ceva, că prietenul și îngenunchează lângă ea, o apucă golănește de obraz și întreabă: "Cine-i mică și suge pula?" La care ea îi răspunde romînește: "Tu și cu măta, boule!" Dar să revin. Eu cred că acum am fost mai puțin vulgar cu ea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
o perioadă. Am învelit-o cu bluza mea și, ca din întîmplare, mi-am lăsat și mâinile care au pus bluza în jurul gâtului ei. Stătea ca și prima dată, cu mâinile îmbrățișînd genunchii. Eu am acoperit-o din spate. Am îngenuncheat și i-am pus-o pe umeri. Acolo mi-am uitat mâinile. Ea își cuprindea genunchii, eu o cuprindeam pe ea din spate. Mi-am pus capul pe umărul ei. Nu a schițat nici un gest, semn că știa cine o
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
duc la Călărași și să mă deghizez în cerșetor, să mă așez la scara blocului ei, numai ca să o văd și să pot fi aproape de ea. Dar eu nu am fost în stare. Și credeam că sânt tare. M-a îngenuncheat gagica. Și la propriu, și la figurat, pentru că stăteam pe jos, în camera de hotel, și îi încălzeam picioarele obosite de atâta drum pe litoralul plin de capcane în perioada postrevoluționară. Dimineața a nimerit Mamaia. Mamaia aia lungă. A oprit
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
pe niște ispite: Dacă, prin urmare, ne-ar sosi în cetate vreun bărbat în stare, prin iscusința sa, să se preschimbe în toate felurile și să imite toate lucrurile și dacă ar voi să ne arate creațiile sale, noi am îngenunchea dinaintea lui ca dinaintea unui om divin, minunat și plăcut, dar i-am spune că un atare bărbat nu-și află locul în cetatea noastră, nici nu-i este îngăduit să sosească aici. După ce i-am turna pe creștet ulei
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
soarelui, cu razele lui. Alături stătea o măsuță din același lemn negru, cu unelte de scris și foi de papirus curate. Marele Preot al Atlantidei, știutorul tuturor celor văzute și al celor nevăzute, citea. La câțiva pași de el, Auta, îngenunchind, își lipi fruntea de marmura rece a pardoselii și rămase astfel, tăcut și nemișcat, un oarecare răstimp. Marele Preot citea cu multă luare aminte, totuși i se păru că auzise un foșnet și-și ridică privirea rotindu-și-o prin
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sus, așa că Iahuben îl putea urmări nestingherit. Preotul se uita la robii negri care încrustau florile de argint. Când scaunul său purtat de robii galbeni fu aproape de poartă, soldatul țăcăni cu lancea în lespedea de sub el. Robii lăsară lucrul și îngenuncheară, lipindu-și frunțile de genunchi. Dar unul din ei, nu se știe din ce pricină, ridică puțin fruntea și se uită pe sub gene la preot. Preotul văzu și lovi cu o nuia umărul unuia din robii care-i purtau scaunul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lancea, nici cu sabia. S-a încumetat să calce pământul Piscului Sfânt. Știi care-i legea! Auta îl privi îngrozit, murmurînd: - Rugul, stăpâne... - Cum îl cheamă? - Mpunzi, stăpâne... - abia putu rosti Auta. Bătrânul lovi globul de argint. Veni un slujitor, îngenunchind. Auta stătea mut, în picioare. Bătrânul își măsură sclavul cu privirea o clipă, apoi îi porunci slujitorului intrat: - Este afară un rob tânăr, negru. Îl cheamă Mpunzi. A venit acum. Cred că s-a rătăcit și nu știe al cui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ieși, dar când îi văzu pe însoțitorii lui Auta fugi iar în peșteră. Auta le făcu semn străinilor să rămână pe loc și se duse singur. Când intră, Mai-Baka se aruncă la picioarele lui încercînd să-i sărute glezna. Auta îngenunche lângă el și-l bătu pe umăr, zicând cu voce blajină: - Ridică-te, Mai-Baka!... Sau nu mă mai cunoști? Mai-Baka își înălță încet capul și nevăzând făpturile ciudate cu capete sticloase și săgeți în creștet se sculă, încă înfricoșat. - Cine
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Vrei să te ucidă soldații lui Tefnaht?! îl opri Hor, dar îndată se răzgîndi: Sau zboară până acolo când se plimbă nepăzită. Prietenul nostru va așeza luntrea cât mai aproape... Dar iată că ceata de robi ajunse lângă ei. Robii îngenuncheară și Auta, sculîndu-se repede, se strădui mult pînă-i făcu să se ridice. Printre ei era și Mpunzi. Auta află că era o ceată care se rătăcise de mulțimea răsculaților și pe care Mpunzi a întîlnit-o când se întorcea cu vești
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Primejdia era acum departe. Porunci să fie coborâte pânzele, ca să plutească mai încet. Nimeni nu cuteză să întrebe de ce. Mai trecu astfel o noapte, o zi, și încă o noapte. Numai când fu chemat și întrebat unde se afla cârmaciul îngenunche în fața Marelui Preot și spuse: - Slăvite stăpâne strălucitor, pune slujitorii să străpungă cu sulița inima nevrednică a robului rău care nu poate răspunde întrebării tale: nu știu unde mă aflu. De o zi și o noapte trebuia să fi trecut printre Stâlpii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cunoști pămîntul: nu toți oamenii sunt oameni! Hor în sfârșit îi dădu arma albastră. Înainte de a se despărți, după obiceiul văzut pe pământ, Hor îi îmbrățișă pe cei doi care plecau: pe Auta și pe Mai-Baka. Arcașul vru întîi să îngenuncheze, însă Hor îl cuprinse cu brațele, și atunci fostul rob își simți deodată moale trupul de carne de piatră și își lăsă capul pe umărul străin. Nu mai știa dacă Hor era zeu sau într-adevăr om! Era sfârșitul zilei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-l pe Radu ca ginere iar pe Ionuț Brădescu, acesta fiind numele micuțului, ca pe propriul său nepot. Mereu o auzeai șoptindu-i numele chiar și când el dormea liniștit, mângâindu-l și sărutându-l pe frunte. Uneori o vedeai îngenuncheată lângă pătuțul lui, rugându-se. Ori de câte ori Radu Brădescu își vedea soția tristă îl vedeai și pe el cu fruntea încruntată, privind în gol. Avea momente când se simțea vinovat de suferințele ei, deși suferința tristeții ei nu se datora acelui
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
sunetul lin al clopotelor. Părinții mirilor care și ei se aflau în biserică, surâdeau puțin triști în spatele lor, așa cum se cuvine în astfel de ocazii. Undeva, într-un colț din naosul bisericii o puteai zări și pe doamna Angela Ulmeanu îngenuncheată în fața unei icoane, unde plângea rugându-se, fără să mai țină cont de orogliul și mândria sa. în momentul în care preotul ajutat de nași așeză cununile mirilor, fumul dulceag de tămâie se amestecă cu razele viorii care pătrundeau prin
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Un cuplu angajat într-o poziție sexuală numit „Măgarul pe timp de primăvară”, unul dintre cele Treizeci de Stiluri clasice recomandate de către maeștrii taoiști bărbatul deasupra - aceasta este poziția clasică a „misionarului”, în care bărbatul se așază deasupra femeii sau îngenunchează între coapsele ei. În această poziție, el este cel care controlează acțiunea. Este o poziție ce li se potrivește cel mai bine bărbaților supli și activi și femeilor voluptuoase și puternice, care ajung la orgasm relativ ușor; femeia deasupra - femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
este stilul cel mai puțin obositor pentru ambii parteneri, dar necesită multă agilitate și coordonare atentă. Este cea mai potrivită pentru stadiile târzii ale ședințelor prelungite dintre partenerii care sunt familiarizați cu reacțiile corporale ale celuilalt; bărbatul în spatele femeii - bărbatul îngenunchează în spatele femeii, care se ghemuiește în fața lui în genunchi, sau el se așază peste femeie, ea stând întinsă pe burtă, sau bărbatul stă pe o parte, în spatele femeii. În această poziție, Tulpina de Jad intră în Poarta de Jad din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
parte în alta, pentru a stimula marginea superioară a Porții de Jad. Sprijinindu-și greutatea pe coate și pe genunchi, bărbatul seamănă cu un dragon care se întoarce în cer. A doua cale se numește „Pânda Tigrului”. Femeia trebuie să îngenuncheze într-o poziție ghemuită, cu fața în jos și cu fesele în sus, în timp ce bărbatul îngenunchează în spatele ei, o apucă de șolduri și își înfige Tulpina de Jad adânc în interiorul ei. El începe să înfigă puternic, până când fluidele yin curg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
coate și pe genunchi, bărbatul seamănă cu un dragon care se întoarce în cer. A doua cale se numește „Pânda Tigrului”. Femeia trebuie să îngenuncheze într-o poziție ghemuită, cu fața în jos și cu fesele în sus, în timp ce bărbatul îngenunchează în spatele ei, o apucă de șolduri și își înfige Tulpina de Jad adânc în interiorul ei. El începe să înfigă puternic, până când fluidele yin curg ușor, după care încetinește, ajungând la un ritm mai comod. În această poziție, ce este cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]